Este adevărat că a existat acea revenire aproape nesperată din finala Copa del Rey din 2025, de la La Cartuja, cu egalarea reușită în extremis de Ferran Torres și un gol venit de nicăieri, semnat de Jules Koundé în prelungiri. Dar, în afara acestei victorii atipice, care confirmă regula, persistă o impresie de la sosirea lui Hansi Flick: echipei sale, Barça îi lipsește forța mentală.
Gianluca Vialli rezumase totul într-o maximă: „când jocul devine dur, cei duri devin buni”. Real Madrid al lui José Mourinho nu este reîncarnarea echipelor din Quinta del Buitre sau a formației lui Vicente del Bosque din prima epocă Galácticos. Nu oferă aproape deloc fotbal, câștigă uneori la scor, dar mai degrabă prin forță decât prin finețe. Barça fusese avertizată: madrilenii urmau să ofere sânge, sudoare și lacrimi catalane. Nu a fost nicio păcăleală: nu estetica a contat, ci rezultatul. Real Madrid și-a aplicat planul minimalist, așa cum era de așteptat: să joace cât mai vertical. Barça trebuia să se apere de această abordare, dar nu a fost capabilă. Este o slăbiciune recurentă, mai ales că nivelul concentrării colective este pus în mod regulat la încercare, aproape la fiecare meci.
Pe culoarele de pe Camp Nou se conturau deja criticile la adresa gestionării echipei de către Flick, acuzat că îl folosește prea mult pe Lamine Yamal , riscând să-l accidenteze, așa cum s-a întâmplat în aprilie anul trecut, când titlul din La Liga era deja adjudecat. Aceeași constatare este valabilă și în cazul lui Luis de la Fuente , care și-a stors starul până la epuizare în ultima fereastră internațională.
Dincolo de stările de formă ale celor două echipe, este vorba despre mentalitate. Sezonul trecut, Barça a fost eliminată de două ori în dueluri tur-retur de Atlético de Madrid, atât în Copa del Rey, cât și în Liga Campionilor, cu eliminarea lui Pau Cubarsí pe deasupra. Cu un an înainte, venise eliminarea de la Milano, în fața lui Inter, deși, cu doar câteva minute mai devreme, calificarea în finala de la München părea aproape asigurată.
Totuși, să pui totul pe seama lui Flick ar fi exagerat. La urma urmei, în sferturile de finală ale Ligii Campionilor din 2024, sub conducerea lui Xavi Hernández, Ronald Araújo a dat totul peste cap printr-o eliminare inutilă. Fundașul uruguayan a fost vizat de suporterii blaugrana, dar, privind lucrurile retrospectiv, era el simptomul sau diagnosticul?
Flick a moștenit această situație și, în ciuda trofeelor, a nivelului de joc și a experienței acumulate de jucători care, în unele cazuri, au câștigat Campionatul European și/sau Cupa Mondială, încă nu este suficient pentru ca echipa să lase deoparte, fie și pentru câteva clipe, dorința de a juca frumos, să pună piciorul și să rupă ritmul. La urma urmei, cu o remiză ar fi fost aproape ca și cum ar fi câștigat, deoarece ar fi păstrat diferența de 6 puncte.
Sosirea lui Rodri trebuia să consolideze blocul blaugrana, dar impactul său, de jucător format în Premier League, nu s-a răsfrânt asupra coechipierilor. De altfel, Barça a început să alunece după intrarea sa pe teren, pe Parc des Princes.
Să sacrifici stilul pentru considerente mai pragmatice, să valorifici posesia defensivă și să știi să păstrezi un rezultat înseamnă tot fotbal.
Primește știri despre echipele și jucătorii tăi favoriți
Transferuri, știri, interviuri: Activează notificările pentru știri despre jucătorii și echipele tale preferate.
