În timp ce carierele lor de seniori sunt încă la început, se vorbește deja despre ei ca despre doi jucători care vor atinge un statut de legendă în viitor. Ca și Xavi, Xabi Alonso, Andres Iniesta sau Sergio Busquets înaintea lor.
Deși amândoi îndeplinesc rolul de număr opt la Barcelona și la echipa națională a Spaniei, sunt puțin diferiți. Pedri este cerebral și tehnic, Gavi este energic și mobil. Dar aceasta este doar o caracterizare superficială.
Diferențele dintre cei doi se văd mai ales la mijlocul terenului, unde domină Pedri. În actuala ediție a campionatului spaniol, există un singur jucător care a strâns un număr mai mare de pase decisive în timpul unui meci, iar acesta este mijlocașul lui Atletico, Rodrigo de Paul.
Pedri este un expert în ”scanarea” zonei și, cu cursele sale bine sincronizate, ajută Barcelona să aducă mingea în poziții mai bune, crescând considerabil șansele de a crea ocazii de gol. Singurul jucător sub 27 de ani care are această abilitate este colegul lui Pedri, Frenkie de Jong, cu cinci ani mai mare.
Coechipierii pot avea încredere în Pedri chiar și atunci când se află într-o situație dificilă pe teren. Deși caută în permanență spații libere, soluții creative sau posibilitatea unei pase lungi, rareori pierde mingea.
Un exemplu a fost situația din minutul 3 al meciului cu Costa Rica, când Pedri a recuperat o minge deviată la mijlocul terenului, a condus-o câțiva metri mai aproape de poarta adversă, dar, pentru că nu a găsit spații pentru a continua, a blocat mingea în fața unui adversar care se năpustise asupra sa și i-a pasat-o unui Jordi Alba liber. Un singur jucător din La Liga se poate apropia de Pedroia în această privință, și anume... Gavi.
Spre deosebire de Pedri, însă, el nu se rezumă prea mult la pase la mijlocul terenului, ci caută mai ales spații pentru a duce mingea în ultima treime adversă. Abia acolo începe să ofere pase coechipierilor săi, trimițându-i în poziții mai avantajoase sau oferindu-se mai departe pentru a ajuta la crearea unei situații și mai periculoase prin mișcarea sa.
Dacă măsurăm în 11Hacks contribuția paselor unui jucător în ultima treime a terenului proporțional cu șansele unei echipe de a marca, Gavi iese al doilea cel mai bun jucător din La Liga, după ”suspectul de serviciu” Rodrigo de Paul.
În ceea ce privește măsurarea assisturilor așteptate, care evaluează calitatea paselor care duc la șuturi directe la poartă, Gavi este cel mai bun din competiție. Și niciun alt număr opt nu are o rată de reușită a pasei mai bună în careul adversars, nici măcar Frenkie de Jong.
În acest moment, este necesar să ne oprim pentru un moment și să realizăm că Gavi are doar 18 ani și a devenit major abia în luna august.
Cu un an și jumătate mai mare este bijuteria germană Jamal Musiala. Unul dintre cei doar opt jucători a căror valoare de piață a atins pragul de 100 de milioane de euro, potrivit Transfermarkt.
Musiala este liderul "punctajului canadian" (care cumulează atăt golurile cât și assisturile) din Bundesliga. În 1032 de minute de joc a reușit deja să marcheze 9 goluri și să ofere 6 pase de gol. Randal Kolo Muani, de la Frankfurt, este al doilea, cu 14 puncte, iar Marcus Thuram, de la Mönchengladbach, este al treilea, cu 13.
Conform indicatorului de goluri așteptate, Musiala are 57% șanse de a marca în fiecare meci. Doar Sadio Mané, Serge Gnabry și Marcus Thuram, jucători care evoluează mai avansat în teren, ajung în poziții mai bune. Deși activează cel mai des în ambele zone de la mijlocul terenului, singurul jucător din întreaga Bundesliga care are mai multe atingeri cu mingea în suprafața de pedeapsă adversă pe meci este Sadio Mané.
Musiala se dovedește până acum a fi și un mare finalizator. În toată perioada petrecută în Bundesliga, a executat 95 de șuturi la țintă și a marcat de 19 ori în 14,73 goluri așteptate. De asemenea, el strălucește și în indicatori creativi importanți. De exemplu, în ceea ce privește sistemul de asistență așteptată, el se află printre primii zece cei mai buni jucători din întreaga competiție.
În timp ce spaniolii au debutat la această competiție cu 7-0 împotriva celor din Costa Rica, germanii au suferit o înfrângere, 1-2 împotriva Japoniei, în meciul de deschidere. După o jumătate de oră de joc prudentă de ambele părți, au deschis scorul printr-un penalty transformat de Ilkay Gundogan și au fost echipa mai prezentă în joc, dar Japonia a fost mai eficientă. Mai întâi, au transformat a doua mare ocazie a meciului în minutul 75 și au răsturnat situația cu golul victoriei opt minute mai târziu.
Nemții au eșuat în ultima treime, iar xG-ul lor de 2,46 la 1,39 (excluzând penaltiurile), 25 de șuturi pe poartă (cele mai multe din runda inaugurală) și 15 încercări din suprafața de pedeapsă adversă nu au fost suficiente pentru a câștiga meciul. Japonezii, în schimb, au transformat două din cele trei mari ocazii ale lor și i-au condamnat pe germani la o situație deloc de invidiat.
Marocul va dori să imite Canada în fața Belgiei, dar are probleme pe un post cheie
În analiza noastră de dinaintea meciului Belgia-Canada, am subliniat faptul că apărarea îmbătrânită a echipei europene și-a pierdut mult din viteză și dinamism de-a lungul anilor, ceea ce ar putea fi o problemă pe măsură ce turneul avansează.
Selecționata lui Roberto Martínez se bazează pe un sprijin ofensiv puternic din partea fundașilor laterali și își fructifică deseori ocaziile și golurile după mingi aruncate în spatele liniei defensive. În astfel de cazuri, Courtois trebuie să înlocuiască apărarea.
Și toate cele mai sus amintite s-au întâmplat până la urmă. Portarul lui Real Madrid a apărat penalty-ul lui Alphonso Davies și a mai rezolvat alte patru șanse. Grație prestației sale, Belgia s-a impus la o diferență cât se poate de mică, dar statisticile xG care arată calitatea ocaziilor create sunt în favoarea canadienilor, care au dominat cu un scor de 1,69 la 0,85. În total, Belgia a permis 21 de șuturi spre poartă.
Astfel, belgienii au avut norocul de a evita o situație în care ar fi trebuit să înfrunte o echipă cu o defensivă excelentă (Croația) și o echipă cu un bilanț ofensiv imprevizibil (Maroc). Primul meci a fost un alt test dificil pentru apărarea belgiană, care s-a clatinat. Deși și aici soarta a jucat deocamdată în favoarea belgienilor.
Marocul, după primul meci, are poate cea mai bună pereche de fundași ofensivi din turneu. Noussair Mazraoui a ieșit accidentat în minutul 60 al duelului cu Croația și, deși Hakimi a jucat până la egalitate, și el are probleme de sănătate.
Cel mai probabil, marocanii vor fi nevoiți să se lipsească de cel puțin unul dintre acești doi, astfel că responsabilitatea mai mare de a crea ocazii va cădea pe Hakim Ziyech. Este posibil ca creativa extremă a lui Chelsea să nu se regăsească în planurile lui Tuchel sau Potter în actualul sezon, dar atunci când intră pe teren, e întotdeauna foarte periculos.
A creat din interiorul careului, de pe flancuri și din situații clasice, iar dintre jucătorii care au început cel puțin 1000 de minute de joc, doar Phil Foden și-a creat ocazii de mai clare. Iar dacă eliminăm metrica asissturilor așteptate din situații standard, doar Mohamed Salah a ieșit mai bine din acest meci.
De asemenea, a fost foarte sigur în apărare. A fost una dintre aripile cu cele mai multe respingeri din campionat, a presat activ și a câștigat multe mingi pentru Chelsea în situațiile în care echipa le-a pierdut în jumătatea adversă.
În meciul de deschidere, Marocul a avut mari dificultăți în a se impune. Croații au câștigat marea majoritate a mingilor deviate la mijlocul terenului și în ultima treime, depășind cu ușurință pressingul marocan și permițând adversarilor un singur contraatac. Ei au păstrat mingea cu pase scurte aproape 60% din timp. Însă din superioritatea lor teritorială și-au creat doar o singură ocazie periculoasă. Din punct de vedere tactic, Marocul a gestionat bine meciul și ar trebui să deschidă mai multe spații în față împotriva Belgiei.