Încă de când a ajuns în finala turneului de juniori de la Wimbledon în 2018, la vârsta de 16 ani, au existat așteptări mari în jurul lui Draper.
Andy Murray - care a devenit primul britanic care a câștigat Wimbledon în ultimii 77 de ani în 2013 - a suferit o intervenție chirurgicală semnificativă la șold la începutul anului 2018, iar declinul său ca unul dintre cei mai buni jucători din lume a fost evident.
Șapte ani mai târziu, Draper a preluat ștafeta marii speranțe a tenisului britanic, la fel cum a făcut Murray când Tim Henman s-a retras în urmă cu aproximativ două decenii. Și, deși trebuie să-i mulțumească triplului campion de Grand Slam pentru că a pus capăt secetei și a atenuat o parte din presiune, toți ochii rămân ațintiți asupra sa pe măsură ce se apropie Wimbledon.
Acum, aceasta este partea dificilă. Fanii britanici și mass-media nu iartă. Draper se va confrunta cu un alt tip de presiune, deoarece poartă greutatea unei națiuni pe umeri, indiferent de cât de realiste sunt șansele sale reale de a câștiga Wimbledon în acest an.
Nu există nicio îndoială că Draper va fi, la un moment dat în viața sa, probabil într-o finală la Wimbledon. Alexander Bublik i-a descris constituția ca a unui luptător UFC, iar jocul său cu servicii și lovituri puternice, alături de faptul că este stângaci, este perfect adaptat pentru iarbă.
El și-a demonstrat capacitatea de a lupta cu cei mai buni în acest an, învingându-i pe Carlos Alcaraz, Taylor Fritz, Holger Rune și Lorenzo Musetti, pentru a numi doar câțiva.
Dar adevărul este că ascensiunea lui Draper a fost atât de rapidă și de impresionantă, încât este ușor de uitat că acesta nu a trecut niciodată de turul al doilea la Wimbledon și are doar două victorii în trei vizite.
A căzut în turul al doilea în fața unui britanic mai experimentat, Cameron Norrie, anul trecut, când toată atenția era în jurul lui Draper. Nu a reușit să gestioneze momentul.
Când a ajuns în semifinala US Open sezonul trecut, a ajuns pe prima pagină a ziarelor din motive nepotrivite, deoarece a vomitat de mai multe ori în spatele terenului împotriva lui Jannik Sinner din cauza stresului (precum și a căldurii), demonstrând că este încă un debutant la nivel de Grand Slam.
Draper este un jucător mai bun decât era atunci și învață mult mai bine cum să își gestioneze emoțiile și să își păstreze calmul în momentele decisive. Dar nu a acumulat brusc mult mai multă experiență.
De asemenea, a avut parte de o tragere la sorți dificilă. Bublik, în formă și uneori de neoprit, care l-a învins recent la French Open, este un potențial adversar în turul al treilea, în timp ce Jakub Mensik, revelația sezonului, ar putea fi la pândă în optimi.
În cazul în care trece aceste două teste, ar putea fi așteptat de un anume Novak Djokovic.
Așadar, oricât de bun ar fi Draper și oricât de bun ar putea deveni, realist vorbind, este foarte puțin probabil ca el să treacă de la cel mai bun rezultat - turul al doilea - până la ridicarea trofeului la finalul celor două săptămâni. Să ajungă în sferturile de finală ar fi o realizare imensă.
Dar asta nu va conta pentru cei care îl urmăresc pe stadioane și acasă, pe canapele.
Ceea ce îl face pe Draper o figură și mai captivantă pentru fani este faptul că este londonez. În timp ce Murray a fost adorat de fanii de acasă în cele din urmă, mulți nu au fost la fel de calzi cu el chiar la început. Scoțianul și-a făcut și câțiva dușmani atunci când a declarat că ar fi vrut ca "oricine, în afară de Anglia", să câștige Cupa Mondială din 2006.
Cu siguranță nu va fi cazul lui Draper.
Vorbind după ce l-a învins pe Holger Rune la turneul demonstrativ de la Hurlingham Club în această săptămână, el a spus: "Va fi un privilegiu să joc ca numărul unu britanic, este ceea ce mi-am dorit întotdeauna. Am vrut să fac din Terenul Central mediul meu.
"Sunt plin de entuziasm știind că publicul este chiar în spatele meu, că voi juca pe terenurile pe care am vrut să joc de când eram tânăr, urmărindu-l pe Andy Murray, urmărindu-i pe toți acești mari jucători. Îmi dau seama că sunt acolo acum: Am șansa să le arăt oamenilor ce pot face."
Murray - care este un prieten apropiat al lui Draper - este, de asemenea, încrezător că el poate face față așteptărilor.
"Evident, el a urcat în clasament și a avut câteva victorii uimitoare. Va fi, desigur, puțin diferit anul acesta, venind ca un cap de serie de top, dar va face față bine. A mai jucat în medii dificile și sub presiune și sunt sigur că va face față cu bine", a declarat Murray săptămâna aceasta.
Adesea, să joci în fața propriului public poate fi mai mult un ajutor decât un impediment. Draper a experimentat acest lucru chiar în acest an, când a fost dus în cinci seturi de Thanasi Kokkinakis și Aleksandar Vukic la Australian Open, precum și când s-a confruntat cu Gael Monfils și publicul francez la Roland Garros. Așa că acum va avea ocazia să folosească acest lucru în avantajul său.
Acesta este un alt lucru pe care va trebui să îl preia de la Murray. După înfrângerea în fața lui Roger Federer în finala din 2012, un Murray emoționat a declarat: "Toată lumea vorbește mereu despre presiunea de a juca la Wimbledon, cât de greu este, dar oamenii care privesc fac să fie mult mai ușor să joci".
Modul în care se va descurca cu lumina reflectoarelor va fi una dintre cele mai captivante povești de la Wimbledon, chiar dacă așteptările locale vor fi nedrepte. Dar, pe măsură ce își continuă ascensiunea spre vârful tenisului masculin, este ceva cu care trebuie neapărat să învețe să se descurce.