Spaniolul s-ar putea alătura unui club de elită de doar patru jucători - Bjorn Borg, Pete Sampras, Roger Federer și Novak Djokovic - care au câștigat trei titluri consecutive la Wimbledon în era Open.
Cu toate acestea, Alcaraz, în vârstă de 22 de ani, radiind o încredere care contrazice tinerețea sa, spune că singurul lucru la care se gândește este trofeul în sine și nu moștenirea care la vine la pachet cu el.
"Vin aici cu gândul că vreau cu adevărat să câștig titlul, vreau cu adevărat să ridic trofeul, nu mă gândesc la câți jucători au câștigat trei Wimbledon la rând", a declarat Alcaraz reporterilor sâmbătă.
"Vreau doar să fiu pregătit, să mă pregătesc în cel mai bun mod posibil pentru a începe turneul cu multă încredere. Evident, simt multă încredere acum", a adăugat el cu un zâmbet.
"Două săptămâni pot fi foarte lungi într-un Grand Slam, dar în acest moment nu mă gândesc cui m-aș putea alătura dacă aș câștiga trei Wimbledon la rând".
O astfel de încredere nu este deplasată, după ce și-a cimentat statutul de prinț al zgurii când a câștigat o epopee de 5 ore și jumătate pentru a-l învinge pe Jannik Sinner în finala French Open la începutul acestei luni.
Numărul doi mondial încearcă acum să își prelungească domnia și pe iarbă, încălzindu-se pentru Wimbledon prin câștigarea pentru a doua oară a Queen's Club Championship.
Prezentat cândva ca un specialist al terenurilor de zgură pe măsură ce urca în clasament, Alcaraz vorbește acum despre iarbă cu venerația unui adevărat convertit, spunând că "cel mai frumos tenis pe care îl putem urmări" este pe iarbă.
"Stilul pe care oamenii îl aduc pe teren atunci când joacă pe iarbă mi se pare atât de frumos. Sunetul mingii, mișcarea sunt foarte dificile - dar când o prinzi, parcă zbori", a spus el.
"Este frumos pentru mine, pentru că vreau să lovesc slice-uri, dropshot-uri, să merg la fileu tot timpul și să joc agresiv. Cred că pe iarbă acesta este stilul pe care trebuie să îl joci, așa că asta îmi place cel mai mult."
Ceea ce îl diferențiază cu adevărat pe Alcaraz de alți jucători este neînfricarea sa în fața adversității, evidentă în modul în care a salvat trei mingi de meci împotriva lui Sinner pentru a câștiga în cele din urmă un al doilea titlu consecutiv la Roland Garros.
"Când joc fără să mă gândesc la altceva, ci doar joc de plăcere, cred că am acea libertate de a juca oricum îmi place - doar mă bucur", a explicat el.
"Când se întâmplă asta, întotdeauna arăt cel mai bun tenis al meu, cel mai bun nivel al meu. Până acum simt cea mai mare libertate cu care am jucat."