Djokovic continuă să urmărească un al 25-lea titlu de Mare Şlem, ceea ce ar fi o realizare fără precedent, dar vine la Flushing Meadows fără niciun meci oficial de simplu de la înfrângerea sa din semifinala de la Wimbledon în fața viitorului campion, Jannik Sinner.
Declarând forfait pentru turneele pe hard de la Toronto şi Cincinnati, Djokovic a mizat totul pe US Open, mulți considerând că este ultima lui şansă realistă de a câştiga un turneu de Mare Şlem.
”Realitatea mă loveşte chiar acum”
După înfrângerea în fața lui Sinner la Wimbledon, în trei seturi, el a recunoscut că realitatea ”îl loveşte ca niciodată” şi că reducerea decalajului față de cei mai buni jucători de astăzi devine din ce în ce mai dificilă în fiecare sezon.
”Este pur şi simplu vârsta, uzura corpului. Oricât de mult am grijă de el, realitatea mă loveşte chiar acum”, a spus Djokovic, ale cărui titluri în ultimele 18 luni au fost doar aurul olimpic la Paris şi la turneul ATP 250 de la Geneva, în mai.
”Băieții aceştia sunt în formă, tineri, rapizi. Simt că intru în meci cu rezervorul pe jumătate gol. Pur şi simplu nu este posibil să câştigi un meci în felul acesta. Este unul dintre lucrurile pe care le accept şi le îmbrățişez într-un fel, accept realitatea aşa cum este şi încerc să profit la maximum de ea”, a spus sârbul.
Încercarea de a cuceri titlul major cu numărul 25
Djokovic urmăreşte nu doar un al 25-lea titlu major, ci şi să devină cel mai în vârstă campion de Grand Slam la simplu. La doi ani de la ultimul său triumf major la US Open din 2023, favoritul numărul şapte ştie că epoca lui se apropie de sfârşit.
Ceea ce face această căutare şi mai fascinantă este opoziția, Sinner şi Carlos Alcaraz devenind purtătorii de stindard ai unei noi generații.
Împreună, cei doi au câştigat toate titlurile majore de la ultimul triumf al lui Djokovic la Flushing Meadows, sârbul străduindu-se să-şi păstreze locul printre cei mai buni jucători.
Fie că se dovedeşte a fi o realizare importantă sau un ultim dans pentru Djokovic, lumina reflectoarelor rămâne asupra lui, istoria aşteptând să fie scrisă, dacă trupul îi permite.