De la Qatar Open 2020 până la Mallorca 2025, Moutet a jucat doar două finale ATP – ambele pierdute. A treia șansă a venit la Almaty, însă adversarul era unul redutabil: Daniil Medvedev, un fost număr 1 mondial aflat în căutarea formei pierdute.
Deși rusul nu mai câștigase un titlu din mai 2023 (Roma), iar schimbarea de antrenor părea să-i fi tulburat echilibrul, el a început ezitant și nervos. După o dublă greșeală și câteva momente tensionate cu publicul, Moutet a profitat imediat: a variat ritmul, a tăiat unghiurile și a presărat meciul cu lovituri spectaculoase și voleuri fine.
Totuși, un singur game slab, plin de erori neforțate, a fost suficient pentru ca Medvedev să revină de la 2-4 la 4-4. Din acel moment, rusul a preluat controlul, a servit precis și a pus presiune constantă. Moutet a cedat exact când servea pentru tiebreak, iar Medvedev a închis setul cu o singură minge de set. Avantajul era acum de partea rusului, iar echilibrul psihologic al meciului părea schimbat.
Moutet nu a renunțat
Al doilea set a început în același scenariu: francezul a făcut break devreme, folosindu-se inspirat de slice-uri și variații pentru a-l scoate pe adversar din ritm. Medvedev a egalat, dar a oferit imediat un game de serviciu catastrofal. Moutet a profitat, a urcat curajos la fileu și a fructificat prima ocazie de a închide setul – o demonstrație de creativitate și determinare care a reaprins speranțele fanilor săi.
În decisiv, Medvedev a fost însă mai solid. De data aceasta nu și-a mai pierdut serviciul, a menținut presiunea, iar Moutet a început să resimtă efortul. A salvat patru mingi de break într-un game maraton, oferind totuși spectacolul serii cu un punct incredibil, dar energia s-a stins treptat. În al optulea game, francezul a cedat inevitabil break-ul, iar rusul a închis meciul la serviciu: 7-5, 4-6, 6-3.
Daniil Medvedev își întrerupe astfel seceta de aproape 30 de luni fără titlu ATP, revenind în prim-planul circuitului. Pentru Corentin Moutet, finala de la Almaty rămâne o performanță remarcabilă, dar și o nouă amintire amară. Primul trofeu încă se lasă așteptat, însă jocul arătat lasă promisiunea că momentul acela nu e departe.