Marele Premiu al Spaniei este de obicei cursa care ne oferă o perspectivă asupra modului în care se va desfășura restul sezonului de Formula 1.
Este etapa în care echipele implementează, de regulă, primele îmbunătățiri majore ale sezonului. De asemenea, ne arată clar nivelul real al fiecărui pilot, pentru că aceștia cunosc foarte bine circuitul - aici au loc frecvent sesiunile de teste. Fiind un traseu relativ simplu, este un loc unde toți piloții își pot demonstra potențialul maxim.
Ediția din acest an a avut o importanță deosebită, deoarece au fost introduse noi reglementări tehnice. Acestea au obligat echipele să își modifice mașinile și au avut potențialul de a schimba ierarhia competițională.
Luând în considerare toate aceste aspecte, voi prezenta principalele mele observații despre cursă.
McLaren s-a adaptat cel mai bine la noile reglementări
Deși McLaren și-a demonstrat superioritatea încă de la începutul sezonului, echipele rivale au sperat că noua directivă tehnică introdusă în Spania, care limitează flexibilitatea aripilor din față, le va reduce avantajul. Această speranță s-a dovedit însă nefondată.
McLaren, Ferrari și Red Bull și-au modificat toate mașinile pentru cursa de la Barcelona, dar aceste schimbări au făcut ca McLaren să devină și mai dominantă. Echipa a fost cea mai rapidă în toate sesiunile de antrenamente și calificări, stabilind și cel mai rapid tur de cursă în drumul spre un dublu succes (locurile 1 și 2).
Weekendul de cursă a demonstrat în mod clar că McLaren dispune de cea mai competitivă mașină din Formula 1, iar aceasta este pilotată de doi piloți care se află la cel mai înalt nivel al performanței. Atât Oscar Piastri, cât și Lando Norris au avut evoluții aproape perfecte pe parcursul întregului weekend, de vineri până duminică.
În aceste condiții, lupta pentru titlul constructorilor pare deja decisă, McLaren având un avantaj substanțial de 197 de puncte față de urmăritori. Mai mult, echipa pare să își mențină superioritatea tehnică și în viitorul apropiat.
Deși campionatul piloților oferă o competiție mai strânsă, victoria finală va aparține unuia dintre cei doi piloți McLaren, mai ales după ce singurul pilot care ar fi putut să le amenințe poziția a ieșit definitiv din cursă.
Verstappen își pierde capul și speranțele la titlu
Am analizat în mai multe rânduri comportamentul agresiv al lui Max Verstappen, dar incidentul de duminică, când a intrat intenționat în mașina lui George Russell, reprezintă cel mai grav exemplu al acestei atitudini.
Nu contează dacă Russell ar fi trebuit să îi cedeze poziția după contactul anterior, când britanicul a încercat să îl depășească cu câteva tururi mai devreme. Faptul că Verstappen a lovit intenționat o altă mașină reprezintă un comportament extrem de periculos și inacceptabil în cursele auto.
Este rușinos ca un sportiv profesionist să pună în pericol siguranța unui alt concurent doar din cauza frustrării personale. Așa cum a subliniat și Russell, acest comportament transmite un mesaj greșit tinerilor care urmăresc sportul. Un astfel de incident va afecta semnificativ moștenirea lui Verstappen în Formula 1, care altfel ar fi putut fi una dintre cele mai importante din istoria acestui sport.
Deși pilotului Red Bull probabil nu îi pasă de aceste aspecte, consecințele acțiunilor sale i-au compromis serios șansele la titlu. În contextul actual, unde fiecare punct contează, mai ales că rivalii săi au mașini superioare, Verstappen a pierdut inutil nouă puncte, retrogradând de pe locul 5 pe locul 10 din cauza penalizării.
În plus, a primit trei puncte de penalizare pe licență, o sancțiune care ar putea avea urmări severe. Până în octombrie, orice incident major în care va fi găsit vinovat îi va aduce o suspendare de o cursă. Deși o asemenea amenințare ar trebui să îl determine să își modifice comportamentul, există îndoieli serioase că acest lucru se va întâmpla.
O poveste a trei veterani
Pe grila de start se află trei piloți de Formula 1 semnificativ mai experimentați decât ceilalți, iar evoluțiile lor în Marele Premiu al Spaniei au atras atenția din diverse motive, atât pozitive, cât și negative.
Nico Hulkenberg a fost protagonistul cursei, pilotul de 37 de ani reușind o performanță remarcabilă: a avansat de pe poziția 15 până pe locul 5, în ciuda faptului că a condus cea mai puțin competitivă mașină din acest sezon. Pilotul Sauber a demonstrat un ritm excepțional și a executat mai multe depășiri spectaculoase, ajutând echipa sa să depășească în clasament atât Aston Martin, cât și Alpine, după ce anterior se aflau pe ultimele poziții.
La Aston Martin, Fernando Alonso, în vârstă de 43 de ani, a reușit în sfârșit să puncteze în acest sezon, printr-un final impresionant în care a câștigat trei poziții în doar șase tururi. Veteranul spaniol a excelat și în calificări, continuând să își domine coechipierul Lance Stroll, pe care l-a învins pentru a 21-a oară consecutiv.
În schimb, Lewis Hamilton, în vârstă de 40 de ani, a avut o cursă dezamăgitoare, fiind vizibil mai lent decât coechipierul său Charles Leclerc și pierzând poziția în fața lui Hulkenberg în finalul cursei. Starea sa de spirit după cursă a fost una pesimistă, răspunzând "Probabil că e doar vina mea" când un jurnalist și-a exprimat speranța că Ferrari va identifica cauza problemelor sale de performanță.
Atitudinea și declarațiile lui Hamilton au trădat lipsa de încredere și îngrijorarea că vârsta începe să-și spună cuvântul, sugerând că poate și-a depășit perioada de maximă performanță.
Totuși, exemplele lui Hulkenberg și Alonso ar trebui să-i ofere motive de optimism. Ambii piloți demonstrează un nivel de performanță comparabil cu cel din anii lor de glorie, dovedind că talentul și abilitățile unui pilot nu se diminuează neapărat odată cu apropierea sau depășirea vârstei de 40 de ani. Aceste exemple ar putea reprezenta sursa de motivație de care Hamilton are nevoie în acest moment dificil al carierei sale.
