Surpriza semifinalelor ediției 2025 de Roland-Garros a abandonat după ce a pierdut primul set cu 6-1 în fața americancei Capucine Jauffret (locul 847 mondial).
Suferă de „o ușoară entorsă la glezna stângă”, a declarat pentru AFP Jonathan Dasnières de Veigy, agentul jucătoarei care este pe locul 236 WTA.
Jucătoarea din Dijon, în vârstă de 23 de ani, urmează să efectueze investigații medicale în următoarele ore pentru a afla natura exactă a accidentării.
Boisson a abandonat luni "doar din precauție", pentru a nu-și compromite șansele de a juca la US Open, unde fusese eliminată în primul tur în 2025, a precizat anturajul său pentru AFP.
Fosta jucătoare din top 40 este una dintre cele patru franțuzoaice calificate direct pe tabloul principal al US Open, alături de Diane Parry (locul 50), Elsa Jacquemot (locul 113) și Léolia Jeanjean (locul 127).
După ce s-a remarcat ajungând în semifinale la Roland-Garros și a confirmat forma bună câștigând primul său titlu WTA la Hamburg în iulie 2025, Loïs Boisson a avut parte de mai multe probleme fizice în ultimele luni.
Ținută departe de circuit timp de șapte luni din cauza unor accidentări la piciorul stâng și apoi la antebrațul drept, franțuzoaica a revenit în competiții în aprilie, la WTA 1000 Madrid.
Eliminată din primul tur la Roland-Garros, s-a accidentat la gamba stângă în iunie, la antrenament, și a fost nevoită să declare forfait pentru turneele pe iarbă de la Nottingham și Eastbourne.
A reușit apoi să îi pună probleme numărului 2 mondial, Elena Rybakina, în primul tur la Wimbledon, cedând în trei seturi.
În acel meci s-a accidentat la un genunchi, ceea ce a împiedicat-o să își apere titlul la Hamburg.
„În ultimii doi ani am petrecut mai mult timp în recuperare decât pe terenul de tenis, 18 luni de recuperare din ultimele 26”, a mărturisit Boisson la final de iulie pe Instagram, vorbind despre „sentimentul de nedreptate” pe care îl are.
De atunci, Boisson a reușit însă un parcurs frumos la WTA 1000 Cincinnati, unde a ajuns în turul trei pe hard, o suprafață pe care o apreciază totuși mult mai puțin decât zgura sa preferată.