„Întotdeauna mi-a plăcut să joc fotbal, chiar dacă nu eram foarte bun. În Buenos Aires, cei ca mine erau numiți 'pata dura' (picioare rigide). Dar am jucat, am jucat deseori ca portar.” Cu aceste cuvinte, publicate în autobiografia sa Esperanza, apărută recent, Jorge Mario Bergoglio vorbea despre pasiunea sa pentru fotbal, născută pe străduțele cartierului Flores, în centrul orașului Buenos Aires.
Suporter al echipei San Lorenzo de Almagro încă din copilărie, Suveranul Pontif – care ne-a părăsit în această dimineață – a avut, în tinerețe, o altă „credință” importantă. Aceasta a crescut în paralel cu drumul său către credința catolică, care avea să îl conducă, în urmă cu doisprezece ani, la Scaunul Papal.
Una dintre cele mai mari bucurii fotbalistice ale vieții sale a fost cea din 13 august 2014, când echipa sa de suflet a câștigat Copa Libertadores – cel mai important trofeu continental din fotbalul sud-american. Până la acel moment, „El Ciclón”, unul dintre cele cinci cluburi de tradiție din capitala argentiniană, nu se apropiase niciodată de această performanță.
Matías Lammens, președintele clubului între 2012 și 2019, a declarat pentru o agenție spaniolă că, cu ocazia împlinirii a zece ani de la acea victorie istorică, o delegație a echipei din Buenos Aires a dus trofeul la Vatican, pentru ca Papa Francisc să-l poată contempla. Portarul Sebastián Torrico „i-a oferit mănușile sale, iar Papa nu-și putea crede ochilor”.
Cel mai ilustru suporter al lui San Lorenzo – urmat, în acest clasament simbolic, de actorul Viggo Mortensen – Jorge Bergoglio a fost martor și la cele trei triumfuri mondiale ale Argentinei, din 1978, 1986 și 2022.