”Helmut Duckadam a fost marele erou de la Sevilla, la fel cum pentru mine toți coechipierii lui au fost şi vor rămâne totdeauna eroi. Această generație a adus glorie României şi a realizat ceea ce atunci părea imposibil. Iar acum şi pentru viitor, cred eu, imposibil de egalat! Dovadă stau realitățile fotbalului de azi. Scriu aceste rânduri îndurerat. Şi din durere şi dragoste pentru ei vreau să transmit un mesaj tuturor coechipierilor lui Helmut Duckadam, eroii mei pentru totdeauna!
”Am crescut printre picioarele lor, la propriu, şi la picioarele lor! Sunt sute şi sute de amintiri pe care le am cu ei, de la zilele copilăriei petrecute în Ghencea la antrenamente şi meciuri, până la nopțile din cantonamente, pentru că adoram să dorm acolo, lângă eroii mei. Să iau micul dejun lângă ei, de la 4, 5, 6 ani spre vacanțele şcolare pe care le-aş fi petrecut toate în jurul lor. Şi aşa am şi făcut!
”Sunt cantonamentele de la Forban, în care urmăream fiecare gest al lor, sorbeam fiecare cuvânt, fiecare fază din pregătire ca să învăț. Generația Steaua '86 a însemnat titani din punct de vedere sportiv, dar şi o familie incredibilă cu caractere fantastice! Ca frații erau, legați cu onestitate, cu voie bună, precum frații de luptă adevărați! Autentici, fără nimic fals sau deghizat în tot ce făceau pe gazon şi în afara lui!
”Citeam bucuria sinceră pe chipul lor când veneau la stadion, chiar şi când se chinuiau pe traseele de munte, alergând prin nămeți. Chiar şi când erau epuizați se bucurau în jurul ceaiului cu lămâie dintr-o oală imensă. Pentru că erau împreună! Se aveau unii pe ceilalți!”, a scris Iordănescu.
El a rememorat momentele din copilăria sa petrecute în preajma echipei Steaua, în perioada în care tatăl său era antrenor.
”Văd şi acum, şi o să văd mereu în minte, masa la care mâncam, sub tribuna din Ghencea, pentru că era unghiul perfect din care să-i pot urmări pe toți. Aud şi acum şi o să aud mereu piesele de rummy rostogolite în nopțile de la Forban, serile de film cu ecran din pânză albă în cantonamentul montan... Făceau totul împreună, ca nişte copii aproape, iar când intrau pe teren erau o veritabilă armată!
”Am văzut cu ochii mei cum pe coridorul de la terenul din Ghencea cum se mobilizau şi intimidau adversarii dintr-o singură privire. Greu de tradus în cuvinte! Erau respectați şi temuți. Câştigau meciul din vestiar prin valoarea dublată de unitate. Simt şi acum totul în minte şi în suflet. Până şi mobilierul de peste tot, culorile, mirosul, glumele lor, starea aceea care a devenit poveste după 40 de ani. Cu ei şi prin ei, am avut cea mai frumoasă copilărie din lume”.
Unitate
Iordănescu le-a transmis totodată foştilor componenți ai generației Steaua '86 că ar trebui să rămână la fel de uniți.
”Scriu aceste rânduri îndurerat. Şi din durere şi dragoste pentru ei vreau să le transmit un mesaj tuturor coechipierilor lui Helmut Duckadam, eroii mei pentru totdeauna: vă sunteți datori fiecăruia în parte să vă întâlniți mai des, să vă îmbrățişați şi să petreceți timp împreună!
”Cu tot respectul şi afecțiunea pe care o port fiecăruia dintre voi, eroii mei, vă rog să nu lăsați anii şi cotidianul vieții să pună bariere. Să aducă amânări. Nu ați fost mulți, ați fost puțini şi de ieri ați rămas şi mai puțini, a plecat 'Ursul'.
”Dar sigur el, şi Lucică (Bălan, n. red.), şi Ilie (Bărbulescu, n. red.), ar zâmbi de sus fericiți să vă vadă împreună şi povestind despre ei! Rămâneți aproape unul de celălalt, eroii mei! La propriu! Şi oricât de mică ar fi uneori recunoştința celor din exterior sau cât de mare se adânceşte uitarea lor, nu uitați: vă aveți unul pe celălalt. Aşa cum v-ați avut mereu, aşa cum ați demonstrat lumii că sunteți cei mai buni împreună!”, a mai transmis fostul selecționer.
Fostul mare portar român Helmut Duckadam, cunoscut drept ”Eroul de la Sevilla”, a decedat, luni dimineața, la Spitalul Militar din Capitală, la vârsta de 65 de ani. Duckadam fusese operat pe cord deschis în septembrie.
Născut pe 1 aprilie 1959, la Semlac, județul Arad, Helmut Duckadam a început să joace fotbal în 1975, la Gloria din Arad. Până în 1983, când s-a transferat la Steaua Bucureşti, a mai evoluat la UTA (1977 şi 1978-1983) şi Constructorul Arad (1977-1978).
A devenit ”Eroul de la Sevilla” în finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, când a reuşit să apere patru lovituri de pedeapsă consecutive în succesul Stelei în fața Barcelonei (2-0). Performanța de atunci l-a făcut să intre în Cartea Recordurilor. Duckadam a evoluat în 133 de meciuri pe prima scenă a fotbalului românesc, a avut două prezențe la națională şi 11 în cupele europene. A câştigat un titlu de campion, o cupă a României (1985) şi Cupa Campionilor Europeni (1986).