"Cu profundă tristețe, anunțăm decesul iubitului nostru George Edward Foreman Sr, care a plecat în pace pe 21 martie 2025, înconjurat de cei dragi", a declarat familia lui Foreman într-un comunicat publicat pe pagina oficială de Instagram a boxerului.
"Suntem recunoscători pentru revărsarea de dragoste și rugăciuni și vă rugăm să păstrați intimitatea în timp ce onorăm viața extraordinară a unui om pe care am fost binecuvântați să îl numim al nostru".
Născut în Texas pe 10 ianuarie 1949, Foreman a crescut în Houston. Bărbatul care l-a crescut era frecvent absent și adesea beat. Foreman a aflat că J. D. Foreman nu era tatăl său biologic abia după ce a câștigat titlul mondial la categoria grea, când adevăratul său tată, un veteran decorat al celui de-al Doilea Război Mondial, a luat legătura cu el.
În adolescență, Foreman a cochetat cu infracționalitatea și a abandonat școala la 16 ani.
"La 13 ani, George avea aproximativ 1,80 m, 90 kg și era teroristul din cartier", a declarat fratele său mai mic, Roy, pentru BBC în 2024. "Și când ești mai mare și mai puternic și crezi că ești mai bun decât toți ceilalți, iei lucrurile."
La 16 ani, s-a apucat de box.
"Am vrut să fiu jucător de fotbal", a declarat Foreman pe site-ul său. "Am încercat boxul doar pentru a le arăta prietenilor mei că nu mi-e frică. Ei bine, 25 de lupte și un an mai târziu, am fost medaliat cu aur la Jocurile Olimpice".
La Jocurile Olimpice din Mexic, în 1968, Foreman, în vârstă de 19 ani, și-a croit drum spre medalia de aur la categoria super-grea. În timp ce își sărbătorea victoria finală, la 10 zile după ce colegii săi afro-americani Tommie Smith și John Carlos făcuseră un salut anti-rasist după finala de la 200 m pistă, Foreman a fluturat un steag american în ring.
La 1,93 m, "Big George" era mai mare și mai puternic decât ceilalți grei ai vremii. Era ușor pe picioare, dar și-a croit drum prin rândurile profesioniștilor, pentru a obține o șansă la titlul la categoria grea împotriva campionului Joe Frazier, demolându-l în două runde.
Până în momentul în care și-a apărat al treilea titlu în 15 runde împotriva lui Ali, în octombrie 1974, la Kinshasa, Foreman era neînvins în 40 de meciuri profesioniste. Le câștigase pe toate, cu excepția a trei, de la distanță și nu avusese nevoie să își dezvolte rezistența.
Tacticile lui Ali de tip "rope-a-dope" l-au epuizat și a pierdut în opt runde.
Înfrângerea a distrus aura de intimidare a lui Foreman, nu în ultimul rând, în propria sa minte.
"Pur și simplu nu-mi venea să cred că pierdusem titlul mondial", a spus el mai târziu. "A fost cel mai jenant moment din viața mea. Am trecut de la mândrie la milă. Asta e devastator".
Campania sa pentru o nouă șansă la titlu s-a încheiat când a pierdut la puncte în fața unui alt pretendent, Jimmy Young, în martie 1977, într-o noapte fierbinte în Puerto Rico.
Foreman s-a îmbolnăvit după meci și a spus că l-a simțit pe Dumnezeu spunându-i să își schimbe viața.
S-a retras, la vârsta de 28 de ani și a devenit preot. Când și-a anunțat revenirea, 10 ani mai târziu, părea doar un truc. El a scris mai târziu că avea nevoie de bani pentru centrul său de tineret.
Knockout
În următorii trei ani a luptat de 21 de ori, majoritatea împotriva unor adversari mediocri, câștigând fiecare meci, dintre care 20 la limită.
Un nume mare într-o divizie slăbită și fragmentată, el a obținut o șansă la titlu împotriva lui Evander Holyfield în 1991 și apoi împotriva lui Tommy Morrison doi ani mai târziu, pierzându-le pe ambele la puncte.
În noiembrie 1994 l-a înfruntat pe Michael Moorer, care îl detronase pe Holyfield. Îmbrăcat în aceiași pantaloni scurți pe care îi purtase cu 20 de ani și șase zile mai devreme împotriva lui Ali, Foreman era în dezavantaj când l-a prins pe Moorer în bărbie în repriza a 10-a și l-a făcut knockout. La 45 de ani și 299 de zile era cel mai în vârstă campion mondial la categoria grea.
I s-a retras mai întâi titlul WBA și apoi titlul IBF pentru că a refuzat să lupte cu adversari nominalizați, dar a mai câștigat încă trei meciuri și era încă campion mondial "liniar" când a pierdut la puncte în fața lui Shannon Briggs în 1997, la 48 de ani, și s-a retras din nou.
A luptat de 81 de ori ca profesionist, câștigând 76, dintre care 68 prin knockout.
În 1994, el și-a pus numele pe "George Foreman Lean Mean Fat-Reducing Grilling Machine", apărând zâmbitor și prietenos în reclamele TV, devenind o celebritate în afara boxului.
Foreman, care a prezentat în 1996 o emisiune TV intitulată "Bad Dads", s-a căsătorit de patru ori, având 10 copii și adoptând doi.
I-a numit pe toți cei cinci fii ai săi George Edward, explicând că a vrut ca ei să știe: "'Dacă unul dintre noi urcă, atunci urcăm toți împreună, iar dacă unul coboară, coboară toți împreună!'"