Era cunoscut faptul că accidentările au afectat constant cariera lui Juan Martin del Potro (36 de ani). Atât de mult încât jucătorul argentinian a trebuit să se retragă din activitate în 2022, la vârsta de 33 de ani. Dar calvarul a fost mult mai rău decât se aștepta.
”Când am jucat ultimul meci cu Delbonis, lumea nu știa despre asta, dar a doua zi am luat un avion spre Elveția și mi-am operat din nou genunchiul, a fost a cincea mea intervenție chirurgicală. De atunci încolo nu mi-am mai făcut niciodată publice operațiile.
”Când am spus la conferința de presă dinaintea meciului cu Federico că acela va fi probabil ultimul meu meci, mi-am găsit un pic de liniște și am renunțat la presiunea care se punea asupra mea: "Delpo, când ai de gând să joci din nou? Când o să te văd într-un nou turneu?" Dar nu mai puteam suporta durerea din picioare. Atunci am preferat să fiu discret, în secret, și dacă se rezolvă chiar o să revin", a spus el despre ultimele momente ale carierei sale profesioniste.
El mărturisește apoi că a încercat totul pentru a reveni, dar că nimic nu a funcționat și că organismul său nu mai putea accepta tenisul: "Automat, am plecat în Elveția, am stat acolo vreo două luni închis într-un sat de lângă Basel. M-au operat, au fost reabilitări, dar nu a mers. După două luni și jumătate mi-au spus că a mai rămas o chestie mică, că trebuie să mă operez din nou.
”A șasea operație. Apoi am plecat în Statele Unite și am continuat reabilitarea, între operații am încercat tratamente, cred că am avut mai mult de 100 de injecții în picior, șold și spate. M-au infiltrat, mi-au scos, m-au analizat, mi-au ars nervii, mi-au blocat tendoanele... o suferință zilnică pe care o am acolo. Așa am fost din acea zi cu Federico până astăzi. Acel meci a fost pentru a-mi lua adio de la tenis, pentru că chiar nu mai am iluzia că voi mai putea juca, pentru că organismul nu-mi permite", a explicat el.
O viață condiționată
Problema lui Del Potro a fost că durerea nu apărea doar pe teren, ci l-a deranjat în fiecare moment al vieții sale de zi cu zi: "Când am avut prima operație, medicul mi-a spus că în trei luni voi juca din nou, în iunie 2019. Mă înscrisesem la turneele de la Stockholm, Basel și Paris pentru că medicul îmi spusese că am suficient timp să joc.
”După acea primă intervenție chirurgicală și până în prezent nu am putut să urc niciodată o scară fără durere. Mă doare de multe ori când dorm, când mă întorc pe o parte sau când mă trezesc, pentru că simt niște înțepături și ace foarte urâte. A fost ca un coșmar fără sfârșit și continui în fiecare zi să caut soluții și alternative, dar nu le găsesc. Totul a început cu acea primă intervenție chirurgicală... de fiecare dată când mă gândesc la ea, simt o mulțime de emoții rele, mă face să fiu foarte furios, foarte neputincios, dar nu mai pot schimba nimic", a adăugat el.
"Simt că trebuie să spun cum sunt pentru că este bine pentru mine, întotdeauna am avut o legătură cu publicul și poate acest mesaj poate inspira sau ajuta alți oameni. Eu, felul în care îmi povestesc viața de zi cu zi, nu este așa cum aș vrea să fie. Am fost un tip foarte activ căruia îi plăcea să facă mult sport, nu doar tenis. Dintr-o dată sunt invitat să jucăm fotbal și eu sunt cel care aduce mate și stă pe tușă, sau prietenii se duc să joace padel și eu sunt cel care face filmările, pentru mine e groaznic. De asemenea, din punct de vedere sportiv, mi-au luat iluzia de a face ceea ce mi-a plăcut întotdeauna să fac, adică să joc tenis", adaugă el.
"Uneori nu mai am energie, sunt foarte consumat de durerea de la picior, mă consumă emoțional. Mă trezesc și iau între 6 și 8 pastile, între un protector gastric, un antiinflamator, un analgezic și altul pentru anxietate. Să slăbesc? Dar medicamentele mă fac să iau în greutate", spune el.
Un viitor incert
"Îmi spun că problema este psihologică, dar nu se poate. Nu știu de ce trec prin asta, uneori nu mai pot suporta. Este groaznic și nu știu când se va termina, pentru că acum duc o altă mare luptă cu medicul care îmi spune: "Pune-ți o proteză și nu te mai prosti". Eu spun adesea: "Bine, dar ce-mi garantează proteza? Ei spun că voi avea o calitate a vieții. OK, perfect, asta caut, nu mai caut să alerg sau să joc tenis cu prietenii mei, dar apoi vine un alt medic și-mi spune: "Nu-l asculta, ești prea tânăr pentru o proteză, așteaptă până la 50 de ani”, a povestit Del Potro.
"Nu am mai alergat de la 31 de ani, nu mai pot urca scările, nu mai pot lovi mingea cu piciorul, nu am mai jucat niciodată tenis. Oare îmi voi mai petrece încă 15 ani din viață așa, pentru ca la 50 de ani să primesc o proteză și să trăiesc mai mult sau mai puțin bine până la 60 de ani? Așa că acum intru în această discuție și este și teribil, pentru că acestea sunt scenariile și eu trebuie să aleg. De ce trebuie să iau eu această decizie dacă tu ești medicul? Sper că într-o zi se va termina, pentru că vreau să trăiesc fără durere", a continuat el.
În final, el amintește că pe 1 decembrie, la ora 17.00 în Argentina (22.00 în România), va avea loc un ultim dans împotriva lui Novak Djokovic: "Am reînceput dieta, am slăbit, am început să mă antrenez pentru că vreau să fiu cât mai bine la acest meci cu Novak. Este un eveniment de rămas bun, nu există cale de întoarcere.
”Ultima rundă este cu Djokovic, care a fost foarte generos să accepte și să vină. Dincolo de momentul meu personal, vreau ca, împreună cu oamenii, să îi oferim multă dragoste, să plece cu cea mai frumoasă amintire din Argentina. Dacă aș putea să nu mai am dureri în picior pentru câteva ore, să pot da ceva înapoi pe un teren de tenis, ar fi foarte frumos”, a conchis el.