Thomas Tuchel a surprins prin înlocuirea lui Jordan Pickford cu James Trafford, într-o decizie care ar putea reprezenta un moment definitoriu în carierele amândurora.
Cinci schimbări pentru gazde
Luis de la Fuente a făcut cinci schimbări în echipa gazdă, fără îndoială conștient de pericolul reprezentat de Anglia.
Cei Trei Lei câștigaseră ultimele nouă meciuri disputate în deplasare și o învinseseră pe La Roja chiar la ultima întâlnire directă în Spania, în 2018.
Pentru două echipe aflate evident într-o formă atât de bună, meciul urma să fie decis de cele mai mici detalii și de duelurile unu la unu care aveau să apară.

Un start incredibil de rapid al oaspeților, în care presingul avansat și energic a fost evident și i-a copleșit deseori pe spanioli, l-a implicat intens și pe Anthony Gordon. Adversarul său direct, Marc Pubill, nu a reușit să-i facă față în primele dueluri.
Duelul lui Lewis Hall cu Lamine Yamal urma, de asemenea, să fie unul de urmărit, după ce englezul îl ținuse în șah pe spaniol când s-au întâlnit în sezonul trecut de Champions League.
Start rapid pentru Anglia
De altfel, au trecut aproape 15 minute până când Lamine a avut prima incursiune în direcția lui Hall. Până în acel moment, Cei Trei Lei fuseseră net superiori.
Lamine și coechipierii săi nu au putut face nimic în fața cursei superbe și derutante a lui Hall, care aproape a dus la primul gol al meciului. Cei doi au fost în prim plan din nou la scurt timp, când englezul a fost sancționat pentru că l-a faultat pe talentatul adolescent chiar în afara careului.

Cu două driblinguri încercate și trei dueluri câștigate din patru doar în primele 23 de minute, Lamine era cel mai activ jucător al Spaniei. Influența sa a crescut pe măsură ce repriza a continuat, iar gazdele au ajuns la o posesie de 76% înainte de împlinirea primei jumătăți de oră.
Efortul fizic neobosit realizat de Elliot Anderson, Jude Bellingham și Declan Rice a fost o caracteristică importantă a jocului ofensiv al Angliei. A contribuit la împiedicarea lui Alex Baena să-și intre în ritm. Procentajul de 77,8% al paselor reușite a fost unul dintre cele mai slabe de pe teren.
Kane înscrie din nou
La primul său duel unu la unu cu Harry Kane, câștigătorul trofeului FIFA Golden Boy, Pau Cubarsi, singurul spaniol cu un procentaj de 100% al paselor reușite, l-a doborât pe căpitanul Angliei și le-a oferit oaspeților un penalty chiar înainte de pauză.
Câștigătorul Balonului de Aur, Kane, a transformat fără emoții lovitura de la 11 metri și a devenit primul englez de la Tom Finney, în anii 1950, care înscrie în șapte meciuri consecutive disputate în deplasare.
Nimeni nu putea susține că Anglia nu merita pe deplin avantajul, întrucât gazdele nu reușiseră să tragă nici măcar o dată pe poartă. Nici Lamine nu a depășit un procentaj de 50% al paselor reușite în prima repriză, în timp ce Hall continua să aibă câștig de cauză în duelurile lor.
Recompensa lui Cubarsi a fost înlocuirea la pauză, în cadrul unei triple schimbări efectuate de de la Fuente, care voia în mod evident să vadă o reacție.
Konsa și White îi surprind pe spanioli
Deși jocul Spaniei a avut ceva mai multă viteză, aceasta continua să fie sufocată de atacul englez flămând. Când Lamine a amenințat, lucru care s-a întâmplat doar pentru scurt timp, Hall a fost din nou la înălțime. Sprijinit excelent de Gordon, englezul a reușit să se impună din nou.
Stadionul a amuțit când Ezri Konsa a înscris cu o lovitură de cap puternică după un corner. Era doar a patra ocazie a oaspeților, împotriva unei echipe care rareori permite atât de multe șanse într-un meci.
Forța fizică a Angliei, la fel de importantă ca eficiența din fața porții, a fost elementul care i-a scos pe spanioli din ritm. Doar patru minute mai târziu, Ben White a înscris al treilea gol al Angliei, după o nouă acțiune tăioasă.
După o oră de joc, gazdele încă nu reușiseră să șuteze pe poartă, în timp ce Cei Trei Lei aveau cinci astfel de încercări. Cartonașul galben primit de Lamine a evidențiat frustrarea sa personală.
Anderson vede roșu
Bellingham începuse să devină principalul jucător al meciului, cu cinci atingeri în careul Spaniei, dar urma să-i fie dificil în ultima jumătate de oră. Partenerul său din mijlocul terenului, Anderson, a fost eliminat pentru un fault tactic asupra lui Lamine, iar Mikel Oyarzabal a transformat penaltyul rezultat.
Acel gol a schimbat imediat atmosfera, atât pe teren, cât și în tribune.
Gordon a pierdut mingea la mijlocul terenului în fața colegilor de club Pedri și Fermin, înainte ca mingea să ajungă rapid la Lamine. Acesta a centrat apoi pentru Nico Williams, care nu a greșit și a adus Spania la un singur gol de a recupera deficitul de trei goluri.
Cele cinci driblinguri reușite și cele 10 dueluri unu la unu câștigate de Bellingham l-au transformat într-o adevărată forță distructivă împotriva valurilor succesive de atacuri ale gazdelor.
Paradele spectaculoase ale lui Trafford
Dacă după 60 de minute de joc Spania avea patru șuturi, dintre care niciunul pe poartă, până în minutul 80 ajunsese la 11 șuturi, dintre care trei pe poartă. Echipa lui Thomas Tuchel nu a putut face nimic pentru a opri atacurile necontenite, în timp ce Spania încerca să-și păstreze recordul fără înfrângere.
Atât Kane, cât și Bellingham au fost înlocuiți cu opt minute înainte de final, iar Dominic Calvert-Lewin a primit sarcina de a ține mingea la mijlocul terenului și în atac atunci când avea ocazia.

Deși Lamine a avut mai mult mingea spre final, reușind patru șuturi, patru driblinguri și 11 dueluri unu la unu, Hall i-a egalat în continuare randamentul. Notele Flashscore, 8,8 și 7,7, au demonstrat acest lucru.
Englezul a încheiat meciul cu statistici impresionante: a recuperat posesia în trei rânduri, a câștigat opt dintre cele 11 dueluri unu la unu și a reușit cinci dintre cele șase driblinguri.
Șapte degajări, două intercepții și două faulturi câștigate au completat o prestație individuală extraordinară împotriva unuia dintre cei mai buni jucători ai lumii.
Fiecare jucător al Angliei și-a făcut partea, inclusiv portarul Trafford, care avusese puțin de lucru până prin minutul 60, dar a reușit două parade spectaculoase în prelungiri.
A zecea victorie consecutivă în deplasare era un record pe care Anglia poate nu îl anticipase, dar pe care l-a meritat pe deplin.
