Noul Inter al lui Cristian Chivu prinde contur între inovații și confirmări. O echipă încă în construcție, cu unele fragilități defensive, dar care în ultimele meciuri a arătat semne încurajatoare: trei victorii consecutive și un singur gol primit.
După șase meciuri oficiale între Serie A și Liga Campionilor, Cristian Chivu versiunea Inter începe deja să arate primele nuanțe. CEO-ul și președintele Beppe Marotta a făcut apel la calm, "prea devreme pentru a face evaluări", dar senzațiile adunate până acum spun despre o echipă foarte diferită de "mașina perfectă" construită de Simone Inzaghi.
Noile adăugiri
Odată cu plecarea lui Simone Inzaghi, Inter a deschis un nou ciclu care privește spre viitor fără a schimba cadrul echipei. Cea mai evidentă schimbare a venit pe bancă, unde au apărut tinere talente precum Bonny, Pio Esposito, Diouf, Luis Henrique și Sucic. Acesta din urmă, în special, își face din ce în ce mai mult loc la mijlocul terenului, datorită dificultăților lui Mkhitaryan, în timp ce ceilalți rămân alternative de lux la titularii consacrați în acest moment.
Alături de tineri, conducerea a optat și pentru un plus de experiență: Manuel Akanji, care a sosit de la Manchester City în același timp cu Pavard, care a zburat la Marsilia. Fundașul elvețian a fost ales pentru a da soliditate aripii drepte, un rol crucial în 3-5-2-ul nerazzurrilor.
Pe frontul plecărilor, despărțirile nu au reprezentat pierderi insurmontabile. Correa și Arnautovic au părăsit atacul, Taremi și Asllani au căutat în altă parte spațiile pe care nu le găseau, în timp ce cel mai profitabil transfer a fost cel al lui Zalewski: cumpărat în vară de la Roma și transferat imediat la Atalanta, el a generat o plusvaloare semnificativă pentru visteria clubului.
Modul identic, filosofie diferită
Cristian Chivu nu a dorit să revoluționeze sistemul tactic care a făcut din Interul lui Inzaghi una dintre cele mai puternice echipe din Europa. Baza rămâne 3-5-2, cu lățimea garantată de Dimarco și Dumfries, adevărații acceleratori ai jocului ofensiv al nerazzurrilor. În apărare, scenariul este același: extremele însoțesc acțiunea, în timp ce fundașul central rămâne ferm în protecția apărării din spate.
Diferența față de trecut constă în gestionarea dinamică a jocului. Chivu, mai flexibil decât predecesorul său, nu ezită să modifice sistemul în cursul jocului, virând adesea spre un 3-4-2-1 care coboară un atacant și permite mai multă versatilitate în faza ofensivă. O viziune care cere mai multă autonomie din partea jucătorilor și mai puține automatisme, cu scopul de a face echipa mai puțin previzibilă, dar și mai expusă riscurilor atunci când compactitatea defensivă cedează.
Apărarea scârțâie
Trauma finalei pierdute în mai în fața lui Paris Saint-Germain a lăsat semne clare, mai ales în vechea gardă. Senatorii nerazzurri se chinuie să-și recapete luciditatea și compactitatea, iar datele defensive sunt primul semnal de alarmă: șase goluri primite în primele partide și, mai ales, înfrângerea acasă cu Udinese, un eveniment rar pe San Siro în ultimii ani.
Dacă în atac Inter este în continuare devastatoare - 14 goluri în șase meciuri datorită cuplului Thuram-Lautaro și a inserțiilor de pe flancuri - faza fără posesie este cea mai îngrijorătoare. Echipa are dificultăți în a se regrupa după ce pierde mingea, concesionând spații care îi erau anterior refuzate și obligându-l pe Sommer la intervenții frecvente, nu întotdeauna impecabile, așa cum s-a demonstrat în derby-ul italian cu Juventus.
Diferit, cel puțin pentru moment, este discursul în Europa. Debutul în Liga Campionilor împotriva lui Ajax a arătat o echipă Inter cinică și concretă în fața porții, chiar dacă un 1,26 xG al olandezilor indică o fragilitate defensivă care ar putea cântări în fața unor adversari de un nivel superior. Meciul de acasă cu Slavia Praga va fi primul test real pentru a vedea dacă nerazzurrii sunt pregătiți să-și recapete soliditatea în fața propriului public.
Principala problemă rămâne adaptarea la noua conducere tehnică. Inzaghi a fost un antrenor capabil să "controleze de la distanță" echipa timp de nouăzeci de minute, dând referințe constante fiecărui departament. Chivu, dimpotrivă, cere mai multă responsabilitate individuală și timp de învățare care afectează inevitabil performanța.
Semne de creștere
Potențialul, totuși, nu lipsește. Echipa este încă printre cele mai bine cotate din Serie A și menține un nivel de experiență care poate face diferența în Europa. Adevărata necunoscută este rezistența fizică și mentală a unei coloane vertebrale îmbătrânite, după ani de cicluri intense sub Inzaghi. Timpul va spune dacă Interul lui Chivu va reuși să evolueze într-o echipă capabilă nu doar să atace puternic, ci și să-și recapete soliditatea care a făcut-o un punct de referință în Italia și Europa.
Între timp, antrenorul român se poate bucura de victoria cu 2-0 de la Cagliari: a doua victorie consecutivă în campionat, a treia ținând cont și de succesul din Liga Campionilor. Trei victorii cu un singur gol primit: o cifră care redă moralul și încrederea unui grup care avea nevoie de ele.
Este într-adevăr Inter din nou pe drumul cel bun? Dacă ne uităm la performanțele recente, la compactitatea regăsită și la capacitatea de a rămâne echilibrată chiar și cu o rotație amplă, răspunsul nu poate fi decât pozitiv. Mai este încă mult până departe, dar după un început intermitent, semnalele care vin de la grup sunt cele corecte.