Derby-ul lombard dintre Inter și Como vine într-un moment în care ce se întâmplă pe teren se împletește inevitabil cu ceea ce ar fi putut avea loc în afara lui.
Pe gazonul San Siro va păși Cesc Fàbregas, tehnicianul catalan care va intra pe Meazza nu ca antrenor al Interului – așa cum mulți și-au imaginat și și-au dorit vara trecută – ci ca lider al unui Como care nu mai surprinde pe nimeni, aflat pe locul cinci și deja o prezență constantă printre protagonistele campionatului.
Și da, e greu de uitat că în iunie trecut, când Simone Inzaghi a plecat și a lăsat un gol pe banca nerazzurrilor, prima opțiune a Interului nu a fost Cristian Chivu, ci chiar el, fostul jucător al Barcelonei care a readus Como în Serie A, impresionând la debutul în elită printr-un proiect tehnico-tactic inovator, o idee de joc curajoasă și o viziune modernă asupra rolului de antrenor.
Inter – și nu doar ea – a văzut potențialul și a identificat în Fàbregas profilul ideal pe care să mizeze pentru a deschide o nouă eră. Discuțiile au fost reale, intense, iar în club exista convingerea că el este omul potrivit pentru a redefini identitatea și ambițiile și că vor reuși să-l aducă la Milano.
Marele refuz
Dar nu a fost să fie: Como a rămas fermă pe poziții. Clubul de pe malul lacului a închis imediat orice ușă, declarându-l pe Fàbregas "de neatins", așa cum se procedează cu propriii campioni. Un mesaj clar: proiectul va continua cu el, fără ezitări.
Așa că s-a decis ca noul capitol să fie deschis de Cristian Chivu, rechemat la bază după experiența la Parma, într-un context complicat, cu o moștenire grea de preluat și cu o certitudine: tehnicianul român a venit știind că nu a fost prima alegere, dar cu o dorință uriașă de a nu face pe nimeni să regrete că Fàbregas nu a ajuns la Inter.
Totuși, de atunci, Inter a alternat momente convingătoare cu slăbiciuni în meciurile mari, adevăratul punct nevralgic al acestei perioade. Eșecurile recente din derby-ul cu Milan și din Champions League cu Atletico Madrid, dar și dificultățile generale în fața adversarelor directe au încetinit, cel puțin parțial, parcursul lui Lautaro și al colegilor săi.
Astăzi, nerazzurrii nu stau rău, nici în Italia, nici în Europa: sunt pe locul trei în campionat, la un punct de cuplul de lideri format din Milan și Napoli, iar în Champions League ocupă poziția a patra în grupul mare, la trei puncte de primul loc, dar sunt conștienți că la meciurile cu adevărat importante încă mai au de lucrat.
Eticheta de "a doua opțiune"
Din acest motiv, duelul cu Como devine un moment de cotitură care depășește simpla clasare. Pe de o parte, Chivu vrea să scape de eticheta de "a doua opțiune", să schimbe trendul și să demonstreze că Interul său poate câștiga și în partidele cu miză mare.
De cealaltă parte, Fàbregas revine acolo unde ar fi putut face pasul decisiv: San Siro. Acolo unde interesul nerazzurrilor i-a arătat că este considerat unul dintre cei mai interesanți antrenori din Europa și unde poate confirma – dacă mai era nevoie – că este mult mai mult decât o simplă inspirație de moment.
La șase luni distanță, Como e pe cinci, la doar patru puncte de lider, și chiar dacă nu e o candidată la titlu, e o echipă cu un joc atractiv, o identitate clară, care a surprins la început și a convins ulterior. O victorie pe Meazza ar duce proiectul clubului la un alt nivel, iar pentru Fàbregas ar fi o revanșă tăcută, dar extrem de puternică.
Așadar, sâmbăta viitoare, duelul de pe Meazza se va juca pe două planuri. Primul, cel evident, al clasamentului. Al doilea va rămâne, probabil, în umbră, dar ține de tot ce ar fi putut fi și nu a fost.