Când Udinese se deplasează duminică în 'Orașul Etern' pentru duelul cu AS Roma, va fi lipsită de fundașul central de 23 de ani Thomas Kristensen.
Este o pierdere importantă pentru antrenorul german Kosta Runjaic, care l-a văzut pe fostul internațional danez U21 transformându-se într-o piesă de bază în defensivă, după un start promițător de sezon pentru 'Le Zebrette'.
Kristensen este afectat de o accidentare la coapsă încă de la începutul lunii octombrie, ceea ce i-a încetinit evoluția într-un sezon în care își dorește să-și consolideze statutul de unul dintre cei mai promițători tineri fundași din Serie A.
În acest interviu exclusiv pentru Flashscore, Kristensen vorbește despre provocările adaptării la o nouă cultură, într-un sezon trecut marcat de haos, demiterea antrenorului, accidentări, probleme în vestiar și o luptă dramatică pentru evitarea retrogradării.
Kristensen oferă și o perspectivă interesantă asupra colaborării cu fostul câștigător al Balonului de Aur Fabio Cannavaro, cele mai memorabile momente din perioada petrecută la Udinese și dezvăluie care a fost cel mai dificil atacant pe care l-a întâlnit în Serie A.
Nu în ultimul rând, Kristensen vorbește despre atașamentul față de clubul copilăriei, AGF, despre succesul actual al acestora, dar și despre unde visează să-și continue cariera după ce contractul cu Udinese se va încheia.
Adaptarea în Italia la un nou club, cu o limbă, colegi și o cultură diferită, poate fi o provocare uriașă la 21 de ani. Care a fost cea mai mare dificultate în acest proces?
"A fost un șoc cultural imens pentru mine când am ajuns aici. Sunt extrem de fericit că am acceptat oferta de la Udinese, dar niciodată nu știi cu adevărat ce te așteaptă până nu ajungi la un club nou. Am plecat la 21 de ani într-o țară unde nu se vorbește prea bine engleza și a trebuit să mă adaptez rapid la limba italiană.
Nu atât la antrenamente, unde avem multe naționalități și vorbim engleză, ci mai ales pentru a mă integra în societate, a trebuit să învăț limba locală. A fost o schimbare uriașă față de viața cu băieții din Aarhus, fiind acum singur, departe de prieteni și familie.
Dar simt că am evoluat enorm ca persoană și fotbalist, iar astăzi sunt cu totul alt om față de cel care a sosit aici acum doi ani."
L-ai avut antrenor pe Fabio Cannavaro sezonul trecut, probabil unul dintre cei mai buni fundași italieni din istorie. Ce rol a avut în dezvoltarea ta ca fotbalist și ce ai învățat special de la el?
"Să stau brusc față în față cu Cannavaro a fost o experiență incredibilă. Eram foarte tânăr, fără experiență, și mai aveam multe de învățat ca fundaș central, iar el era un fost câștigător al Balonului de Aur.
Desigur, îi cunoșteam reputația de fundaș agresiv și stăpân pe distribuția balonului. A fost demis, dar ne-a salvat total într-un sezon complicat și ne-a învățat foarte multe despre organizarea defensivă, detalii mici la care nu te gândești de obicei.
Este un om care chiar știe meserie, iar pentru mine a fost o experiență extraordinară să-l am ca antrenor în acea perioadă."
Ai sosit în vara lui 2023, ai intrat și ieșit din echipă, ai avut și o perioadă de accidentare și ai fost implicat într-o luptă uriașă pentru evitarea retrogradării. A fost un prim sezon foarte agitat pentru tine?
"Da, a fost un sezon haotic la început. Ca timp de joc și șanse de a mă remarca, am primit cam ce mă așteptam în primul meu sezon aici. A fost un salt uriaș față de Superliga daneză, și chiar dacă am arătat potențial, totul ține de a profita de moment și de a câștiga un loc constant în primul 11.
Am venit și am simțit că m-am impus rapid, deși am avut câteva accidentări minore, așa că din punct de vedere al evoluției mele, consider că a fost un sezon reușit. Dar ca echipă, nu am avut rezultate bune, iar atmosfera din vestiar nu era grozavă. Era o consecință firească a dificultăților. Când nu câștigi meciuri, apar tensiuni între jucători.
Totuși, te ajută enorm să înveți când ești la limită și la un pas de dezastru, cu presiunea uriașă de a performa la final de sezon."
Evident, când joci în Serie A, întâlnești atacanți foarte valoroși. Care a fost cel mai dificil adversar pentru tine?
"Da, am dat peste nume mari. O perioadă am jucat fundaș dreapta, ceea ce a fost mai greu pentru mine, fiindcă am avut adversari foarte rapizi pe flanc. Dar a fost benefic pentru dezvoltarea mea, iar acum simt că m-am stabilit pe postul meu preferat, cel de fundaș central.
Cei mai redutabili atacanți de careu au fost cu siguranță Duvan Zapata, Marcus Thuram și Romelo Lukaku, iar pe flancuri i-aș menționa pe Kenan Yildiz și David Neres."
Ce experiențe din Serie A ți-au rămas cel mai clar în memorie după doi ani în campionat?
"Evident, debutul meu pentru Udinese în Serie A contra Fiorentina a fost un moment special, la fel ca ziua în care am reușit să rămânem în Serie A. A fost o zi nebună pe stadionul Frosinone. Când am ajuns, atmosfera era electrizantă, fanii erau plini de speranță, visând să rămână în Serie A. Dar după 90 de minute, totul s-a schimbat. În final, noi am reușit să ne salvăm, iar Frosinone a retrogradat. Tribuna gazdelor a plecat în liniște totală, cu lacrimi peste tot.
Desigur, îmi amintesc și primul meu gol pentru club (contra Cagliari sezonul trecut) și victoriile obținute în deplasare cu Juventus și Inter."
Ai început foarte bine sezonul acesta. Ce funcționează mai bine pentru echipă în acest sezon?
"Suntem pe un drum foarte bun, iar acum există o armonie în lot care nu era prezentă în primul meu sezon aici la club.
Avem un grup dornic să progreseze, iar dorința de a da totul pentru echipă se simte cu adevărat. Dacă ne ridicăm la nivelul nostru și jucăm la capacitate maximă, putem învinge orice adversar din Serie A. A fost un start satisfăcător, dar ne dorim mai mult."
AGF are rezultate excelente în Superliga daneză. Ce părere ai? Îi urmărești în continuare și cum compari echipa actuală cu cea pentru care ai jucat?
"Urmăresc mereu AGF și vorbesc aproape zilnic cu unii dintre foștii mei colegi de acolo, mai ales cu Tobias Bech. Familia mea e din Aarhus, am crescut acolo și toți suntem fani AGF. E minunat să văd cât de bine le merge în campionat și începi să visezi că ar putea câștiga titlul danez.
Cred că a contat mult perioada cu Uwe (Rosler), un antrenor cu un regim foarte strict și idei clare și dure despre ce trebuie să livreze jucătorii pe teren, iar dacă nu livrai, aveai probleme. Acum pare să fie o atmosferă mai relaxată sub Jacob Poulsen.
Amândoi au fost esențiali pentru AGF, iar echilibrul dintre ei cred că e principalul motiv pentru care lucrurile merg atât de bine acum."
Ai fost asociat cu cluburi din Premier League (Tottenham, Bournemouth și Wolverhampton), dar și cu echipe de top din Serie A (Como, Juventus și AC Milan) în ianuarie și în vară. Unde ți-ar plăcea să-ți continui cariera după perioada la Udinese?
"Premier League este cel mai bun campionat din lume și ar fi un vis pentru mine să joc în Anglia. Totuși, sunt fericit la Udinese, aici sunt concentrat acum."