Fost jucător, Pedro Martins are deja o carieră vastă ca antrenor, cu experiențe la Marítimo, Rio Ave și Vitória SC, echipe pe care le-a condus către calificări în competițiile europene. În 2018, a făcut pasul spre fotbalul elen, unde a devenit triplu campion cu Olympiacos, în prima sa aventură în afara Portugaliei.
În prezent, se află la conducerea echipei Al-Gharafa, unde a ajuns în 2022 și a contribuit la revitalizarea unuia dintre cele mai importante cluburi din Qatar, într-un campionat aflat în plină ascensiune.
Citiți aici interviul acordat pentru Flashscore, în care Pedro Martins vorbește despre prezentul său și despre planurile de viitor.
- Ce te-a adus în Qatar?
- Au fost mai mulți factori. În primul rând, mi-am dorit să experimentez o nouă realitate. Am considerat că era un pas important pentru mine. Veneam după o perioadă într-un campionat extrem de competitiv și această ofertă a apărut la momentul potrivit, așa că am acceptat-o. Un alt motiv este dezvoltarea fotbalului din Qatar. Liga este administrată de un Comitet, asemănător cu modelul NBA, și este gestionată de Antero Henrique, care mi-a prezentat viziunea sa, obiectivele pe care dorea să le implementeze și unde își doresc să ajungă în următorii cinci ani. Mi s-a părut un proiect interesant. Fotbalul îți oferă ocazia de a descoperi alte locuri și culturi, ceea ce contribuie și la creșterea personală. În plus, nu pot nega că din punct de vedere financiar, acest proiect este foarte atractiv.
- Al-Gharafa a fost un club de top în Qatar, dar trece printr-o perioadă dificilă. Totuși, ți-au prelungit contractul. De-a lungul carierei tale, echipele pe care le-ai antrenat au devenit competitive și au atins un nivel înalt. Lucrurile merg conform așteptărilor?
- În linii mari, da. Am ajuns aici acum doi ani, chiar înaintea Campionatului Mondial, într-un moment în care sezonul era deja pe jumătate disputat. A fost dificil la început, pentru că realitatea pe care am găsit-o era foarte diferită de ceea ce cunoșteam. Anul trecut, lucrurile au mers foarte bine. Diferența dintre echipele de top, care luptă pentru titlu, și Al-Gharafa s-a redus considerabil. Am reușit să punem la punct aproape toate departamentele, iar conducerea clubului mi-a oferit libertate totală pentru a implementa schimbările necesare. Echipa a făcut un salt calitativ important. În acest sezon, din cauza unor plecări esențiale și a unor transferuri făcute mai târziu, începutul a fost mai dificil, dar acum suntem din nou în lupta pentru obiectivele noastre. Realitatea este că, în acest moment, Al-Gharafa poate concura pentru titlu. Dacă nu vom reuși, va fi din cauza startului slab de sezon, care ne-a pus în dificultate. Totuși, echipa este într-o formă bună, jucătorii sunt concentrați, iar acum mai avem patru meciuri de disputat. În etapa următoare întâlnim liderul, așa că totul este posibil. Mai avem, de asemenea, de jucat în Emir Cup, o competiție la fel de importantă ca și campionatul, precum și în Cupa Qatarului. Acestea sunt trei trofee extrem de importante pentru suporteri. Urmează două luni intense, cu multe provocări, dar suntem pregătiți să luptăm până la capăt.
- Ai observat o creștere a interesului pentru fotbal în Qatar după Campionatul Mondial din 2022? A existat un „boom”? Și, apropo, ce impact a avut Cristiano Ronaldo în regiune?
- Efectul Cristiano Ronaldo este mai vizibil în Arabia Saudită. Atunci când joacă Ronaldo, Liga Campionilor Asiei și competițiile în care este implicat capătă o dimensiune globală. Nu cred că există vreun club care să aibă o imagine mai puternică decât el. Din acest punct de vedere, a adus o expunere uriașă și extraordinară pentru lumea arabă. Cât despre campionatul din Qatar, trebuie să înțelegem realitatea socială a țării. Există aproximativ 3 milioane de locuitori, dintre care doar 15% sunt cetățeni qatarezi. Mulți dintre ceilalți provin din Africa de Nord sau din Asia, iar o parte dintre aceștia nu sunt foarte conectați la fotbal. Cu toate acestea, fotbalul s-a dezvoltat considerabil. Dacă vorbim despre prezența fanilor pe stadion, la Al-Gharafa numărul spectatorilor a crescut semnificativ, deși încă suntem departe de ceea ce ne dorim. Un alt aspect important este că nivelul fotbalului din Qatar a crescut enorm. Există antrenori foarte buni, iar cluburile încep să atragă jucători tineri prin transferuri semnificative. Tot mai mulți fotbaliști de 28-29 de ani aleg să vină aici, ceea ce contribuie la dezvoltarea competiției. Se observă clar o îmbunătățire în ceea ce privește intensitatea fizică și ritmul jocului. Cluburile beneficiază de condiții excelente, iar terenurile sunt de cea mai bună calitate. Există însă un aspect care trebuia îmbunătățit și la care s-a lucrat și se lucrează intens: trebuie să punem la punct departamentele. Acest lucru va face ca fotbalul din Qatar să devină și mai competitiv.
- Al-Gharafa îi are în echipă pe Brahimi, Rodrigo Moreno, Joselu, Sergio Rico, jucători cu cărți de vizită importante. Cât de important este să poți atrage astfel de nume?
- Pe lângă acești jucători cu experiență, i-am adus și pe Seydou Sano, fostul căpitan al naționalei U20 a Senegalului și campion al Africii la această categorie, precum și pe Fabrício Díaz, campion mondial cu Uruguay U20. Există un echilibru între investițiile în jucători consacrați, cu imagine puternică la nivel internațional, și tineri de mare perspectivă.
Este un avantaj enorm, mai ales într-un campionat în care vedem prezența unor fotbaliști precum Verratti sau Draxler. Fiecare echipă are 3-4 jucători de top, iar acest lucru ridică nivelul competiției. Ca să vă faceți o idee despre cât de ridicat este nivelul transferurilor, Rúben Semedo a evoluat pentru o echipă care, în cele din urmă, a retrogradat. Acest detaliu spune multe despre calitatea jucătorilor care ajung în campionatul din Qatar.
- Oriunde ai antrenat, ai avut mereu jucători portughezi, mai ales la Olympiacos. Nu reușiți să atrageți și acum astfel de fotbaliști?
- La Olympiacos am avut foarte mulți: Rúben Semedo, José Sá, Pepê Rodrigues, Daniel Podence, Bruno Gaspar, mulți dintre ei au ajuns în Grecia. Nu este ușor, pentru că piața portugheză este scumpă. Totuși, recent, Comitetul a reușit să-l aducă pe André Amaro și pe Bamba de la Vitória SC, ceea ce nu a fost deloc simplu, având în vedere cerințele financiare ridicate ale cluburilor portugheze. Mi-ar plăcea enorm să aduc mai mulți jucători portughezi, dar uneori factorul economic face acest lucru dificil.
- Ai vorbit despre Olympiacos, unde ai devenit triplu campion al Greciei și care, probabil, a fost cea mai mare și mai de succes provocare a carierei tale. A fost un moment special?
- A fost, dar trebuie să recunosc că Olympiacos a fost clubul care mi-a oferit condițiile pentru a deveni campion. După cum vă puteți imagina, nici Marítimo, Vitória SC sau Rio Ave nu mi-au oferit aceste condiții. Deși ceea ce s-a făcut la toate cele trei cluburi, în comparație cu Olympiacos, este o muncă meritorie, în special primul an la Vitória, când am terminat pe locul patru și am ajuns în finala Cupei Portugaliei, a fost un sezon fantastic. Îmi amintesc de câteva sezoane la Marítimo, cu mulți jucători tineri care veneau, pariul meu și al clubului, și am avut sezoane foarte bune. Și la Rio Ave, fiecare în felul său. Fără titluri, dar ne-am atins obiectivele.
- Ești cunoscut și pentru faptul că valorifici calitățile jucătorilor. Îi voi menționa pe cei mai cunoscuți, Raphinha, la Vitória SC, și Ederson, la Rio Ave. Erau foarte tineri, le puteai vedea deja potențialul?
- Da, puteai vedea că amândoi erau jucători foarte tineri, cu mult talent, calitate și posibilități fantastice de progres. Dacă se dezvoltau, puteau ajunge la niveluri superioare. Desigur, nu mi-am imaginat niciodată că Raphinha ar putea ajunge la Barcelona, nu pentru că nu i-am văzut calitatea, dar era foarte tânăr. A avut un sezon foarte bun cu mine la Vitória SC, la Sporting de asemenea, iar acum este mai vizibil și se spune că este cel mai bun sezon al său, dar numai el poate spune. Este mult mai matur, era deja un finalizator înnăscut, o extremă cu această particularitate, nu rata nicio ocazie. A venit din Brazilia la o vârstă foarte fragedă și a trebuit să învețe momentele și fazele în care să preseze și să nu o facă. Ederson a fost un alt jucător care a fost evident un talent. Când a plecat la Rio Ave, trebuie să recunosc că am optat pentru Cássio din motive de experiență. Nu pentru că nu credeam că este pregătit, din punct de vedere al calității și al valorii, ci pentru că Rio Ave urma să aibă meciuri decisive - Supercupa și Europa League - și era important să ai un jucător precum Cássio. Dar după trei sau patru luni, ca urmare a calității sale, a început să joace. Este un portar foarte puternic și jocul său de picioare este absolut fantastic. Era evident că vor ajunge la nivelul echipelor mari, dar echipe de top, nu știu, fotbalul se demonstrează jucând.
- Raphinha a avut mereu această dorință de a învăța și asta este o caracteristică care îl face să iasă în evidență. De asemenea, structura sa familială a avut un rol esențial, fiind un exemplu clar despre cum un mediu solid poate face diferența.
- Am o relație foarte apropiată cu jucătorii. Deși nu am cunoscut foarte bine părinții, se simțea o structură familială puternică, iar el era foarte legat de familie. În plus, avea o foame de a reuși în fotbal, iar acest lucru face diferența pentru a ajunge unde este astăzi. A fost un jucător care voia întotdeauna să asculte și era foarte atent la informațiile primite. Avea talent, dar a ajuns acolo datorită muncii, dedicației și implicării sale.
- Ai trecut pentru Vitória SC, care, din punct de vedere european, a avut o campanie excelentă – a fost eliminată doar în optimile de finală ale Ligii Conferinței, de Betis. Nu aș spune că este un gigant apus, dar cu siguranță este o echipă care merită din ce în ce mai multă atenție.
- Nu a apus niciodată, pentru că suporterii nu permit acest lucru. Echipa a trecut prin perioade dificile, în special din cauza instabilității financiare, iar acest aspect a avut un impact asupra performanțelor. Fanii nu sunt mulțumiți de nivelul jocului și își exprimă nemulțumirea, ceea ce poate deveni o problemă, deoarece așteptările lor sunt mari. De asemenea, în perioadele electorale, instabilitatea din jurul clubului influențează și echipa, dar Vitória SC trebuie să fie luat în considerare. Dacă problemele se rezolvă, echipa va face un salt semnificativ.
- Marítimo este, cu siguranță, un club important pentru tine, având în vedere că ai început la echipa B și ai reușit să o duci în competițiile europene. Cum percepi acum situația echipei, aflată în Liga 2? Crezi că e doar o perioadă de tranziție sau ce crezi că le rezervă viitorul?
- Mă întristează să văd asta. Am petrecut patru ani și jumătate la Marítimo, am realizat o muncă excelentă acolo și mi-a plăcut foarte mult să lucrez pentru acest club. Era un proiect atrăgător, cu care mă identificam, iar președintele era dispus să facem treabă. A fost un club cu o așteptări din partea suporterilor, care își doreau să vadă echipa jucând bine. În acest an, Marítimo va continua în Liga 2, fiind deja mult mai departe de locurile fruntașe, dar sper că acest moment este doar temporar, pentru că fotbalului portughez îi lipsește o echipă de dimensiunea Marítimo. Și nu mă refer doar la fotbalul din Portugalia, pentru că Marítimo are mulți susținători în Statele Unite, Venezuela, Anglia. Are o dimensiune foarte mare. Îmi amintesc că, atunci când eram acolo, clubul era printre cele mai bine plătite echipe datorită drepturilor de televiziune, având o comunitate vastă în afacerea de peste hotare. Îmi doresc din toată inima ca echipa să revină cât mai curând în Liga 1, acolo unde merită să fie.
- Este un sentiment care se extinde și către Rio Ave...
- Și către Feirense, desigur. Este clubul meu de suflet, clubul unde sunt membru, de când mă știu. Am învățat toată viața să fiu Feirense. Mi-aș dori și aș spera să revină în Liga 1. Apoi, în ceea ce privește Rio Ave, am ajuns acolo după ce începusem să simt o oboseală naturală la Marítimo. Am ales un proiect în care Nuno făcuse deja două sezoane foarte bune, iar grupul de lucru era foarte bine consolidat, ceea ce îmi oferea o oportunitate de creștere în carieră. În termeni de suporterii clubului, nu are aceeași dimensiune ca un club precum Vitória sau Marítimo, dar este foarte bine structurat. În primul an am reușit să ajungem în faza grupelor Ligii Europa și la fel am făcut și în sezonul următor
- L-ai menționat de Nuno Espírito Santo, care continuă tradiția de succes a antrenorilor portughezi în Anglia. Te surprinde munca pe care o face el la Nottingham Forest?
Nuno a avut un sezon strălucit, dar nu numai acum. A câștigat campionatul în Arabia (cu Al-Ittihad) acum două sezoane. La Wolverhampton, când a preluat echipa în Championship (al doilea eșalon), a urcat și a menținut clubul în picioare. A făcut treabă bună la Rio Ave. Cred că singurul sezon mai puțin reușit a fost la FC Porto, dar în rest, a avut perioade de mari realizări. Iar sezonul acesta este strălucitor din toate punctele de vedere. Este o ligă extrem de exigentă, cea mai dificilă și cea mai extraordinară, iar locul trei al lui Nottingham este fantastic. Cred că niciun alt antrenor din lume nu ar fi reușit să obțină aceste rezultate.
- Marco Silva se descurcă de asemenea foarte bine la Fulham, Ruben a plecat la Manchester și lucrurile nu merg bine, dar are calitatea recunoscută prin munca pe care a făcut-o la Sporting...
- L-am văzut pe Marco Silva zilele trecute la forumul Asociației Naționale a Antrenorilor, este în Anglia de opt ani, deci nu are nevoie să se consolideze, pentru că munca lui vorbește de la sine. Atât de mulți ani la un club ca Fulham arată că este un antrenor stabil, că știe ce face, că oamenii cred în el. Ruben Amorim a fost mai dificil, a venit la jumătatea drumului, la un club cu pretenții uriașe și probabil o echipă care nu se ridică la nivelul uneia care vrea să fie campioană. Va trebui să sufere anul acesta, să pregătească echipa, anul viitor să construiască o echipă nouă cu modelul său, cu jucători cu identitatea sa și apoi vom vedea. La Sporting a fost genial, în Anglia, ca urmare a ceea ce am spus mai devreme, are nevoie de mai mult timp. Și nu uitați de Vítor Pereira, care a ajuns la Wolverhampton într-o situație dificilă și este deja la nouă puncte de ultimul loc. Vítor Pereira a sosit la Wolves și echipa a făcut un salt calitativ înainte. Este o demonstrație a calității sale. Este genial.
- Ai vorbit cu pasiune despre Premier League. A fost aceasta o provocare pe care ai dori să o repeți în viitor?
- Da, Premier League sau Championship, unde poți să urci. De ce nu? Este cel mai mare spectacol de pe pământ.
- Te-ai potrivi bine acolo?
- Fără îndoială. Sunt disponibil și pregătit pentru orice împrejurare. Experiența pe care o am îmi oferă avantajul de a fi antrenat echipe care luptau pentru a nu retrograda, pentru a ajunge în competițiile europene, unele cu mari probleme financiare, altele fără aceste dificultăți. Am antrenat echipe în care pretențiile sociale nu erau mari, dar și echipe cu așteptări maxime. Toate aceste experiențe îmi dau siguranța că sunt pregătit pentru orice echipă din lume.
- În prezent, antrenorii portughezi își fac un nume și în Brazilia, care este o piață uriașă. Cluburile doresc adesea rezultate imediate și nu se gândesc prea mult la ceea ce trebuie construit. Este piața respectivă atractivă?
- Cunosc fotbalul brazilian de mulți ani. De când lucrez în campionat, am avut legături cu oameni din Brazilia. Îi cunosc bine, de la Serie A, la Serie B, la ligile de stat. Brazilia are atât de mulți jucători de o asemenea calitate încât, de la un moment la altul, joacă la un nivel superior. Asta este ceea ce este atât de captivant. Mulți dintre ei nu vor ajunge la nivel înalt, dar sunt la un nivel foarte ridicat din punct de vedere tehnic. Este un campionat fantastic pe care mi-ar plăcea să îl încerc în viitor. Am primit multe invitații din Brazilia, lucrurile nu s-au legat încă cum trebuie, dar mi-ar plăcea să încerc contingentul mare de jucători atât de talentați pe care îl au.
- Toate acestea demonstrează că faptul că dacă Pedro Martins se află în Qatar, asta nu îl face invizibil pentru lumea fotbalului.
- Da, fotbalul este universal. Nu aș vrea să îl numesc un tabu, dar acesta era perceput ca atare acum câțiva ani, însă lucrurile s-au schimbat. Oamenii nu trebuie să creadă că a fi în Orientul Mijlociu reprezintă sfârșitul carierei. Este doar un alt pas. Pot da numeroase exemple: Xavi Hernández a fost la Al-Sadd și apoi a ajuns la Barcelona. Luís Castro a fost la Al-Duhail și a plecat la Botafogo. Artur Jorge a fost la Botafogo și apoi a venit în Qatar (la Al-Rayyan). Așadar, aceasta este piața, cu o mare dimensiune. Vom avea Campionatul Mondial al Cluburilor, mai mulți oameni vor fi implicați din campionatele europene, din Asia, Africa și America. Totul este conectat. Ceea ce știu este că evoluez într-un mod diferit, iar când voi ajunge în Brazilia, voi evolua în fotbalul brazilian într-un mod diferit. Nu am regrete, suntem cu toții conectați în această lume mică, iar toată lumea cunoaște munca noastră.
- Această frază, când voi merge în Brazilia, este într-adevăr o dorință puternică...
Nu, dar cred că se va întâmpla mai devreme sau mai târziu. Nu știm niciodată ce ne rezervă ziua de mâine, dar eu cred că se va întâmpla. La fel cum cred că se va întâmpla și cu Anglia.
- Vorbind despre Campionatul Mondial al Cluburilor, există o supraîncărcare imensă cu meciuri, iar jucătorii și antrenorii protestează din ce în ce mai mult, iar accidentările sunt tot mai frecvente. Se îndreaptă totul spre o direcție complicată pentru fotbalistul profesionist?
- Mai trebuie să facem un salt calitativ în fotbal. Au fost multe meciuri, competițiile sunt numeroase atât la nivel de cluburi, cât și de selecții. Jucătorii nu au suficient timp să se recupereze. Nici măcar nu au timp să aibă vacanțele normale de care un om are nevoie. Acest lucru este strâns legat de relația dintre efort și accidentările care sunt tot mai frecvente și mai grave. Cifrele, din punct de vedere financiar, au atins alte valori, deoarece competițiile sunt în creștere, iar cluburile rețin mai mulți bani. Va trebui să găsim un echilibru, poate că anumite cluburi vor trebui să renunțe la unele competiții. Avem atât de multe meciuri, încât ne confruntăm cu o problemă de calitate, pentru că jucătorii sunt epuizați. În fața Danemarcei, am văzut jucători portughezi care, cu o săptămână înainte, fuseseră extraordinari în Champions League, dar apoi nu au mai fost la fel cu Portugalia. Loturile vor deveni mai mari, mai mulți oameni vor lucra. Există multe accidentări care pot fi prevenite dacă lucrurile merg în direcția bună, iar fotbalul mai are mult de muncit în acest sens. Pentru asta, e nevoie de mai mulți oameni care să lucreze cu noi, pentru ca sportivii să nu aibă accidentări grave și pentru a păstra un echilibru în competiții.
- Dar pentru antrenori devine și mai complicat, pentru că este vorba despre recuperare și joc, există foarte puțin timp pentru a pune în aplicare ideile tehnice
- Din ce în ce mai puțin. În Qatar nu am această problemă, pentru că competiția este mai scurtă. Dar la Olympiacos era antrenament, recuperare și joc. Și când aveam o săptămână mai lungă, lucram la proces, dar multe se pierdeau pentru că nu era timp. De aceea spun că pregătirea de vară este foarte importantă. Vor fi necesari mai mulți tehnicieni specializați pe fiecare sector și repet, fotbalul trebuie să facă un salt calitativ din punct de vedere al forței. Ceea ce facem noi este standardizat, prevenție în mod general pentru 30 de jucători, dar trebuie să fie specific. Iar acest lucru se poate face doar cu mai multe persoane.
- Nu putem termina această conversație fără să vorbim despre Liga portugheză. Intrăm într-o linie finală nebună, cu o luptă acerbă între Sporting și Benfica. Putem lăsa deoparte FC Porto și SC Braga, care sunt deja la o oarecare distanță în spate?
- Mai este mult de jucat, Sporting trebuie să meargă la Luz, Benfica trebuie să meargă la Dragão și la Braga. Sunt multe puncte în joc, deci nimic nu este definit, deși candidații pentru acest sezon sunt Sporting și Benfica. Sporting a arătat un prim unsprezece mai bun, dar Benfica are mai multe soluții în lot. Va fi un campionat interesant, disputat până în ultima clipă. Nu putem niciodată să dăm FC Porto deoparte, pentru că este un mare club și, dintr-o dată, poate să vină tare din spate.
- S-ar putea ca meciurile mari să decidă totul
- Da, pentru că trebuie să recunosc că anul acesta mi s-a părut o lipsă de calitate în majoritatea echipelor. Comparativ cu anul trecut, nu există aceeași calitate și de aceea echipele mari nu pierd multe puncte. Este o diferență foarte mare de potențial. Ne-am dori ca campionatul să fie mai competitiv, dar când vinzi atât de mulți jucători în fiecare an, este normal. În unii ani nu este posibil să reconstruiești echipe cu calitate. Sunt echipe care vând doi, trei sau patru jucători și se luptă la început, apoi reușesc să îndrepte lucrurile, dar anul acesta se vede diferența de la început.
- În cele din urmă, Portugalia s-a calificat în final four-ul Ligii Națiunilor într-un mod dificil. S-a creat multă zarvă în jurul lui Roberto Martínez. În opinia ta, există un motiv?
Danemarca are jucători de mare calitate. Nu este vorba doar de faptul că eram mai obosiți, ci că ei au mulți jucători care joacă în mari campionate, nu este o echipă oarecare. Este una dintre acele echipe care, atunci când are un prim unsprezece bun, este foarte greu de bătut. Cu câțiva ani în urmă au fost campioni ai Europei și nimeni nu se aștepta să fie posibil. A fost un meci foarte prost, dar fotbalul nu este doar despre asta. Am avut momente foarte complicate în manșa a doua, Danemarca ne-a pus într-o poziție foarte incomodă și nu am reușit să găsim un antidot pentru a nu le exploata punctele forte. Am pierdut multe mingi în prima fază de construcție, ceea ce ne-a diminuat discernământul și a crescut nervozitatea. Dar, pe de altă parte, am văzut o echipă cu o mare credință. Chiar și după 2-2, echipa s-a unit rapid. Dacă pe de o parte am avut abordări strategice care nu erau cele mai potrivite, pe de altă parte am văzut o echipă cu o credință uriașă.