O victorie în fața lui Boreham Wood, sâmbătă, ar garanta promovarea în League Two, al patrulea eșalon al fotbalului englez, iar oamenii din orașul din nordul Țării Galilor se pregătesc pentru o seară memorabilă.
"Nu veți putea intra aici mâine (sâmbătă)... nicio șansă", a spus Mark Jones de la Turf Hotel, pub-ul din apropierea Racecourse Ground, stadionul echipei. "Toate pub-urile din oraș vor fi la fel. Va fi emoționant, foarte emoționant".
Jones cântă la chitară pentru Declan Swans, o trupă de vârstă mijlocie care a dobândit statutul de rock-star prin intermediul documentarului FX "Welcome to Wrexham", care prezintă progresul echipei sub conducerea actorilor Ryan Reynolds și Rob McElhenney, și a cântecului lor "Always Sunny in Wrexham". Titlul este un joc de cuvinte după serialul lui McElhenney "Always Sunny in Philadelphia".
"Ryan chiar ne cunoaște acum pe nume", a spus râzând Jones, care în timpul zilei este și poștaș. "De unde îmi știe Ryan Reynolds numele? Este destul de bizar".
Documentarul a propulsat un club puțin cunoscut în lumina reflectoarelor la nivel mondial. Meciurile atrag audiențe uriașe, chiar și în America de Nord, iar povestea de succes nu a lăsat practic pe nimeni din Wrexham indiferent.
Wayne Jones, care deține "The Turf" de 15 ani, a declarat că viața lui a devenit mult mai interesantă. FX a petrecut cinci ore în pub-ul său vineri dimineață, filmând trailerul pentru seria a doua. Jones își lua rămas bun de la membri echipei de filmare când unul dintre ei i-a spus: "Ești personajul preferat al mamei mele".
Turiștii iau cu asalt orașul
"Întotdeauna am muncit din greu, dar acum muncim mult mai mult", a spus Jones. "În unele zile primim 30, 40, 50 de turiști. În fiecare zi primim turiști, dar în unele zile este nebunie. O mulțime de americani, canadieni, australieni și sud-africani, de toate felurile."
În interiorul "The Turf", fotografii cu Reynolds, McElhenney și Deadpool se află pe pereții cu logo-uri Wrexham și numele unor suporteri vechi.
Jones, al cărui chip a devenit atât de familiar încât este adesea confundat cu un jucător în supermarket, este dezamăgit că vechii suporteri ai lui Wrexham care au murit între timp nu vor putea fi martori la succesul echipei.
"Au fost câteva zile cu adevărat grele în care clubul a fost pe punctul de a dispărea și am avut niște proprietari foarte dubioși", a spus bărbatul de 40 de ani. "De asemenea, am jucat pe Racecourse Ground când au fost doar două mii de fani în nopțile reci de marți seara".
Johnny Boycott, un fan de-o viață al lui Wrexham, își amintește zilele întunecate din istoria clubului.
"Am fost la meciuri de rahat", a spus el, purtând un tricou Wrexham Red Dragons și o jachetă verde a clubului, adăugând că are toate tricourile pe care le vinde magazinul echipei.
Boycott, managerul de transport pentru Wrexham & Prestige Taxis, a glumit că poate fi greu să găsești șoferi care să lucreze în ziua meciului.
"Am avut atât de mulți fani în taxiuri, din Canada, America, din diferite părți ale lumii, ceea ce nu ați mai auzit de așa ceva până acum", a spus el. "După meciuri nici nu poți intra în pub-uri. Atât de ocupate sunt!"
"Dar toată lumea este fericită, zâmbitoare. Toată lumea are un tricou cu Wrexham, chiar și copiii mici. Este pur și simplu genial. O nebunie."