Les Girondins de Bordeaux reprezintă un simbol al fotbalului francez, dar în 2024, o lovitură dată a avut un impact mai devastator decât toate realizările acumulate din 1920. Clubul, cu un palmares impresionant de șase titluri de campion al Franței, cel mai recent obținut în 2009, a fost marcat de o serie de președinți ambițioși și proprietari care nu au știut întotdeauna să conducă eficient o echipă de fotbal.
De la influentul Claude Bez, activ în anii '80 și '90, până la King Street, clubul a traversat numeroase provocări. Deși era M6 nu a fost lipsită de controverse, Girondins de Bordeaux a reușit să se mențină întotdeauna în topul clasamentului, o dovadă a valorii și tradiției sale în fotbalul francez.
Apoi a venit Gérard Lopez, iar în mai puțin de trei ani, FCGB a făcut tranziția de la Liga 1 până în adâncurile ligii a doua naționale. Statutul de profesionist, obținut în 1934, s-a evaporat. Echipa feminină, care se lupta pentru calificarea în Liga Campionilor, a fost retrogradată fără ezitare în Régional 1 (divizia a patra), după un sezon anterior în care a terminat pe ultimele locuri.
Centrul de antrenament, vital pentru dezvoltarea jucătorilor, a dispărut, iar secțiile de tineret U19 și U17 au fost desființate, rămânând doar U18 și U15, o condiție esențială pentru a evita o și mai mare cădere în clasament. Echipa de rezerve din N3 a primit întăriri din partea veteranilor Rio Mavuba și Paul Baysse, care au venit să completeze o echipă ce a avut dificultăți majore în a alinia chiar și unsprezece jucători la startul meciurilor.
Comisia de competiții a Federației Franceze de Fotbal s-a întrunit de urgență în luna august și, cu un ton conciliant, a aprobat amânarea meciului cu Poitiers din etapa a doua. Les Girondins au reușit să obțină un punct în ultimul minut, grație unui gol marcat de... portar, Lassana Diabaté!
Dar cum a putut acest club, unul dintre cele mai respectate și populare din Franța, să decadă într-un timp atât de scurt?
Gérard Lopez și pasiunea pentru sport
Pentru a înțelege decăderea clublui, este necesar să ne întoarcem în anii 1990, o perioadă în care calculatoarele începeau să se integreze treptat în afaceri și în viața cotidiană. Absolvent al Universității Miami (Ohio), Lopez și-a construit averea prin investiții în noile tehnologii informatice. O decizie strategică deosebit de inspirată a fost investiția în Skype, pe care a vândut-o ulterior către Ebay pentru suma impresionantă de 4,1 miliarde de dolari.
Însă, activitatea sa nu s-a limitat doar la consultanța financiară și gestionarea activelor private. În 2014, Lopez a încheiat o înțelegere cu guvernatorul districtului autonom Yamalo-Nenetsi, în colaborare cu un reprezentant al lui Vladimir Putin, pentru a atrage investitori din Asia și Orientul Mijlociu, în vederea realizării celei mai mari rezerve de gaze din lume. Această inițiativă a condus la o creștere a capitalului companiei sale la 12 miliarde de dolari. După prima invazie rusă în Ucraina, Lopez a decis să își vândă acțiunile.
Pe lângă brokerajul și investițiile în energie, el a început să investească și în criptomonede, profitând de toate tendințele speculative de moment. Totuși, o întrebare rămâne nerezolvată: care este cu adevărat valoarea averii sale personale?
Ca mulți alți miliardari, Gérard Lopez are o pasiune profundă pentru sportul de performanță. Deși fotbalul a fost un domeniu în care a investit semnificativ, interesul său s-a extins și la sporturile cu motor. Lopez a fost văzut ca un salvator al echipei Renault F1, care s-a confruntat cu un scandal major cunoscut sub numele de Singapore Gate. În 2008, Flavio Briatore, directorul echipei la acea vreme, a orchestrat un incident în care pilotul Nelson Piquet Jr. s-a izbit intenționat de un zid pe circuitul din Singapore, permițându-i coechipierului său, Fernando Alonso, să câștige cursa. Acest scandal a zguduit echipa, iar reputația Renault F1 a avut de suferit.
După preluarea echipei, Lopez a redenumit-o Lotus și a venit cu planuri ambițioase pentru a-i reda strălucirea. La început, rezultatele au fost promițătoare, echipa terminând pe locul 4 în campionatul constructorilor. De asemenea, a reușit să lanseze carierele unor piloți talentați, precum Romain Grosjean, și să îl recruteze pe Kimi Räikkönen în 2012. Cu toate acestea, în culisele echipei, situația nu era la fel de optimistă. Lopez a fost acuzat că își cheltuie banii pe distracții la Monaco și că avea planuri de achiziție a clubului RC Lens.
În 2013, problemele financiare ale echipei au ieșit la iveală, Kimi Räikkönen declarând că nu și-a mai primit salariul, iar personalul tehnic era lăsat în voia sorții. Această situație a dus la plecarea sa la Ferrari și a marcat începutul unui nou coșmar pentru Lopez, care se confrunta acum cu datorii de 140 de milioane de euro. În încercarea de a compensa pierderile, el a continuat să investească fonduri personale, dar fără succes. Echipa a început să piardă tehnicieni, iar dezvoltarea monopostului a fost oprită pe parcursul sezonului 2014. În 2015, Lopez a fost forțat să renunțe la echipă din cauza datoriilor acumulate.
Cu toate acestea, în ciuda acestui istoric tumultuos, Lopez a reușit să atragă încrederea cluburilor de fotbal, continuându-și aventurile în domeniul sportiv fără a fi afectat de scandalurile din trecut.
Olympique de Marseille, care a fost pe piața de vânzare de mai mulți ani, a intrat în atenția lui Gérard Lopez. Cu toate acestea, Margarita Louis-Dreyfus a fost atrasă de o ofertă mai bună din partea lui Frank McCourt, motiv pentru care Lopez și-a îndreptat atenția spre Lille în 2017. Trei sezoane mai târziu, a fost nevoit să părăsească LOSC la sfârșitul anului 2020, incapabil să își onoreze o datorie de 120 de milioane de euro.
La șase luni după această plecare, Lopez a preluat FC Girondins de Bordeaux, un club deja aflat în dificultate. Din păcate, sub conducerea sa, echipa a fost împinsă și mai adânc în criză, retrogradând în Ligue 2 în 2022. În sezonul 2022-2023, revenirea în prima ligă părea încă posibilă la începutul ultimei etape, însă un incident nefericit a marcat sfârșitul acestei speranțe. După ce Rodez a deschis scorul, un fan entuziast a intrat pe teren și l-a împins pe arbitrul Lucas Buades, ceea ce a dus la suspendarea meciului și, implicit, la pierderea șanselor de a promova.
De atunci, situația a devenit critică: Lopez avea de ales între a readuce Bordeaux în Ligue 1 până în 2024 sau a accepta o cădere și mai drastică.
La Bordeaux, prăbușirea a fost rapidă și inevitabilă. În timp ce alte cluburi legendare, precum Rangers în Scoția, Parma și Fiorentina în Italia, Málaga și Recreativo de Huelva în Spania, au traversat crize financiare severe, Franța părea ferită de asemenea eșecuri, mai ales pentru un club de talia Girondins de Bordeaux. Din păcate, fotbalul condus de fonduri de investiții a înlocuit conducerea tradițională, iar acest lucru a adus nu doar mai mulți bani, ci și riscuri sistematice.
La prima vedere, Girondinii păreau în siguranță. Bordeaux era un brand recunoscut la nivel mondial, cu cea mai mare podgorie din lume, având o atracție naturală pentru investitori bogați. Însă, similar cu achizițiile făcute de miliardarii chinezi în industria vinului, care nu au cunoștințe suficiente pentru a crea un grand cru și ajung să-și abandoneze proprietățile, un club de fotbal nu poate fi tratat ca o simplă afacere. Este esențial să obții rezultate sportive și financiare pentru a te menține pe linia de plutire și a trece de rigorile DNCG.
În ceea ce-l privește pe Gérard Lopez, acesta a demonstrat un talent deosebit pentru eșec. După insuccesele cu Lotus în Formula 1, Lille, și aventurile dezastruoase cu Mouscron în Belgia și Boavista în Portugalia, Lopez a devenit un spărgător în serie, iar analiza carierei sale ar necesita un profiler care să descifreze motivele pentru care toate încercările sale în sport s-au încheiat cu prăbușiri. Bordeaux nu a fost o excepție în acest șir de insuccese.
Înainte de cădere, 15 ani în afara jocului
Poate că Gérard Lopez a fost ultimul om în picioare, dar Bordeaux nu s-a prăbușit peste noapte. Între cele șapte titluri consecutive ale lui Olympique Lyonnais și începutul dominației a lui Paris Saint-Germain, Girondins a găsit timp să câștige un titlu de campion în Franța, în 2009. Asta a fost acum 15 ani. O eternitate.
Dar, așa cum se spune, cel mai greu nu este să ajungi în vârf, ci să rămâi acolo. În decembrie 2009, Bordeaux avea 12 puncte avans în fruntea campionatului și părea gata să facă dubla și să se impună ca la vârful Ligue 1, după ani de dominație extremă a lui Lyon. Șase luni mai târziu, Girondinii nu erau campioni și acesta a fost doar începutul a 15 ani de alegeri teribil de mediocre, din punct de vedere sportiv, financiar și uman.
14 antrenori diferiți în 15 ani, după ce Laurent Blanc a decis că postul de antrenor la Bordeaux era prea mic pentru el. Nume mari, localnici, vechi glorii, antrenori în devenire. Doar Francis Gillot a petrecut mai mult de două sezoane pe bancă și, ca urmare, a câștigat singurul trofeu al clubului în acest timp, Coupe de France 2013. Coincidență?
Nu vom încerca să numărăm numărul de jucători care au îmbrăcat tricoul Girondinilor în 15 ani, deoarece ar dura mult prea mult. Dar, în acest timp, Bordeaux a devenit unul dintre simbolurile a tot ceea ce este în neregulă cu fotbalul francez. Fiind unul dintre cele mai istorice cluburi din fotbalul francez, clubul a încercat să continue să joace un rol principal, dar într-un mod greșit: atrăgând jucători consacrați din Ligue 1 și foști internaționali precum Jérémy Toulalan și Laurent Koscielny pe salarii uriașe și încercând una sau două mutări din străinătate, precum Diego Contento, al cărui stagiu a fost cel mai de uitat.
Scopul era de a pune lucrurile în mișcare. Dar cum s-ar fi putut întâmpla asta dacă antrenorul se schimba în fiecare an? Obsedați de dorința de rezultate imediate - cancerul fotbalului modern - directorii au făcut totul pe dos. Și nimic nu s-a schimbat atunci când M6, sătul, a renunțat.
Coautor al cărții Girondins de Bordeaux, enquête sur une descente aux enfers împreună cu Nicolas Paolorsi, Vincent Romain explică contextul în care Gérard Lopez a cumpărat clubul de la King Street pentru suma de 1 €: "M6 a vândut clubul către King Street și GACP în 2018. Fiecare a pus 70 de milioane de euro și, respectiv, 2 milioane de euro. King Street a fost un acționar ultra-majoritar, dar această companie este condusă de finanțiști care nu au nicio treabă cu conducerea unui club de fotbal. Prin urmare, GACP a fost adus ca partener operațional, cu alte cuvinte ca manager de zi cu zi, în special pentru partea sportivă a lucrurilor. Dar după mercato 2019, care a fost gestionat în întregime de GACP, King Street a realizat că totul a mers prost. GACP autorizase salarii nebunești până la punctul în care investiția inițială era în pericol. King Street a cumpărat atunci acțiunile GACP și s-a trezit singur la cârma Girondinilor, victimă a naivității sale și a alegerilor manageriale foarte proaste.
Înainte de sosirea sa, M6 avusese ideea de a-l demite pe antrenorul Gustavo Poyet, care sosise în cursul sezonului precedent și reușise să redreseze clubul și să se califice în Europa. Păcatul lui? Să se plângă public că conducerea sa l-a transferat pe Gaëtan Laborde fără să-l informeze în prealabil. Este un comentariu savuros, având în vedere că locul 6 în 2017/2018 a fost ultimul sezon cu adevărat notabil al Girondinilor.
Și toate acestea în timp ce academia de tineret continuă să producă tineri de calitate. Dovadă? Sunt Jules Koundé și Aurélien Tchouaméni, care joacă acum pentru cele mai mari două cluburi din Spania și sunt piloni ai echipei naționale a Franței. Cât au câștigat? Inclusiv bonusuri, 50 de milioane de euro. Ce s-a întâmplat cu acești bani? Habar nu avem. Având în vedere pedigree-ul celor doi jucători, pare oricum o sumă indigentă.
Bordeaux nu mai știe cum să cumpere, nu mai știe cum să vândă și nu mai știe cum să păstreze un antrenor pe termen lung. Prin urmare, nu este de mirare că în 2022, la patru ani după retragerea lui M6 și la doar un an după sosirea lui Lopez, clubul își pierde locul în Ligue 1, la doar câteva luni după ce a pierdut recordul de 44 de ani de invincibilitate pe teren propriu în fața lui Olympique de Marseille, ultimul bastion de care s-au agățat suporterii cei mai asidui pentru a continua să creadă că Bordeaux are un viitor.
Soluția vânzării clubului a devenit evidentă mult mai repede decât se aștepta. King Street a acceptat să strângă bani pentru club pentru a finanța preluarea Girondinilor", explică Vincent Romain. Cel mai probabil, ceilalți potențiali candidați la preluare urmau să opteze pentru calea lichidării judiciare. Lumea tocmai ieșea dintr-o pandemie, iar finanțele cluburilor franceze nu se aflau în cea mai bună formă, ceea ce l-a determinat pe Vincent Labrune să se adreseze CVC pentru a obține bani noi, chiar și în condiții nefavorabile. LFP a decis atunci să își modifice temporar regulile printr-un articol excepțional. În cazul în care un club este plasat în lichidare judiciară între sfârșitul unui sezon și începutul sezonului următor, acesta nu va fi sancționat cu o retrogradare administrativă automată, chiar dacă aceasta a fost întotdeauna regula", a explicat jurnalistul pentru Sud-Ouest. A fost o ocazie de aur: clubul ar fi putut rămâne în Ligue 1 și ar fi permis, de asemenea, reducerea considerabilă a datoriei. Cu toate acestea, ar fi fost dificil de aplicat din cauza inechității pe care ar fi creat-o cu alte cluburi.
Dar pentru viitorii investitori, cea mai bună soluție era să coboare clubul cu o treaptă: "rațional, era mai bine să duci Girondins înapoi în Liga 2 cu o lichidare judiciară și, prin urmare, cu datorii foarte mici decât să o duci înapoi în L1 cu o datorie considerabilă". Dar acest considerent nu era cel care îi convenea cel mai mult lui King Street: "era mai interesant pentru el să găsească un cumpărător printr-o procedură clasică, cu o rămânere în Liga 1 și deci datorii, inclusiv datoria față de King Street. Astfel, Gérard Lopez a fost cel ales, pentru că altfel compania ar fi pierdut totul.
Perdea de fum
De îndată ce a sosit, Gérard Lopez și-a dat seama că trebuie să cucerească fanii dacă vrea să refacă legătura populară cu King Street și GACP.Și-a dat seama rapid că exista o adevărată ruptură între predecesorii săi și suporteri, inclusiv Ultramarines", explică Vincent Romain. S -a apropiat rapid de aceștia pentru a înțelege problemele, ce nu funcționa și ce trebuia schimbat. Să-i asculte a fost departe de a fi absurd, deoarece fanii sunt cei care cumpără biletele, animă stadionul și urmăresc echipa în deplasările sale.
Lopez a revenit la vechea stemă, care fusese schimbată fără discuție de foștii proprietari, și l-a reabilitat pe șeful securității, care era apropiat de ultras și era pe "tușă" de multe luni. "Mai presus de toate, el și-a vândut proiectul spunând că este singurul care poate garanta existența clubului în Ligue 1.
Dar Girondins nu numai că nu mai sunt în Ligue 1, dar au coborât în National 2, al patrulea eșalon al Franței. O vreme, Gérard Lopez a sperat să vândă clubul către Fenway, la sfârșitul sezonului trecut. Acum, omul de afaceri blufează din nou. Situația financiară la Girondins este absolut dramatică și de aceea Fenway a sfârșit prin a arunca prosopul, pentru că prăpastia financiară este uriașă", spune Vincent Romain, înainte de a enumera câteva cifre uluitoare.
Pentru a prelua controlul asupra clubului și a trece de controlul DNCG, a trebuit să punem 40 de milioane de euro pe masă, fără nicio șansă să îi mai vedem, și apoi zeci și zeci de milioane de euro pentru a ajunge la echilibru prin restructurarea întregului club. Pe termen lung, ar putea fi fezabil, dar riscul este deosebit de mare. În plus, preluarea Girondins în primăvara anului trecut a însemnat asumarea unei cheltuieli salariale amețitoare, 36 de milioane de euro cu tot cu cheltuieli, adică de două ori mai mare decât cifra de afaceri fără transferuri, care a fost de 18 milioane de euro în sezonul trecut. La acestea se adaugă toate costurile de funcționare și rambursarea datoriilor către creditori precum King Street și Fortress.
Este departe de jubilarea de la cea de-a 100-a aniversare a Stade Chaban-Delmas, unde au venit toate legendele clubului, de la Alain Giresse și Zinedine Zidane la Bixente Lizarazu și Christophe Dugarry. Dar niciuna dintre vedetele prezente la 14 mai nu a putut contribui la găsirea unui cumpărător viabil. Cu o pierdere anuală de 40 de milioane de euro și o datorie de 120 de milioane de euro, chiar și un miliardar s-ar uita de două ori înainte de a se arunca în această mlaștină: "Există un investitor pasionat de Girondins? Eu nu cred. Iar Gérard Lopez a dorit întotdeauna să rămână la cârma clubului. În aceste condiții, cum putem cumpăra clubul? Nu poți forța un proprietar să vândă.
Urcăm sau murim?
Hispano-luxemburghezul este încă acolo, la fel de convins ca întotdeauna că va rezolva totul și îi va readuce pe Girondins în vârf, ca un jucător la cazinou convins că va câștiga din nou. Această atitudine merge mână în mână cu ambiția declarată a clubului de a nu rămâne în N2, în ciuda situației catastrofale. În plus, patronul își dă singur mijloacele.
Bruno Irles, fost antrenor la Troyes și la centrul de pregătire al lui Monaco, acceptă provocarea. Doar 3 jucători din sezonul trecut au rămas în echipă, în timp ce o serie de veterani revin, printre care Cédric Yambéré și Younès Kaabouni, care a câștigat Gambardella în 2013. Strălucirea clubului a contribuit, de asemenea, la revenirea unor jucători care au evoluat în Ligue 2.
Dar nimic nu este simplu, mai ales când vine vorba de regulament. Calificarea în turul 8 al Cupei Franței împotriva lui Stade Bordelais ar putea fi anulată la masa verde după ce un portar a intrat ca jucător de câmp când nu avea voie să o facă... lucru despre care însuși delegatul meciului nu părea să știe, el autorizându-l pe Irles că a ales să facă această înlocuire.
Sosirea lui Andy Carroll a avut meritul de a revitaliza atacul lui Bordeaux: la revenirea echipei în Matmut Atlantique, el a marcat o dublă împotriva lui Chateaubriant ( 2-2). În acest moment, cu 5 meciuri disputate, FCGB are o singură victorie la activ și se află pe ultimul loc în grupa B și pe primul loc de retrogradare.
Cu toate acestea, a existat o parte bună. FCGB a început sezonul în spatele ușilor închise, pe Stade Sainte-Germaine din Le Bouscat, casa campionilor francezi în exercițiu, Stade Bordeaux. Apoi, societatea Stade Bordeaux Atlantique a făcut un efort substanțial, plătind o chirie de 0 €, pentru a le da Girondinilor o mână de ajutor, astfel încât să poată juca la Matmut Atlantique, un stadion fără suflet construit la periferia Bordeaux pentru Euro 2016 printr-un parteneriat public-privat sinonim cu proasta gestionare? Gérard Lopez a omis inițial să includă costul găzduirii meciurilor (salariile personalului, facturile de electricitate, eventualele daune provocate etc.) în bugetul său de 7-8 milioane de euro pentru acest sezon, adică o sumă cuprinsă între 45 000 și 51 000 de euro pe meci.
Faptul că joacă pe propriul stadion reprezintă un avantaj real pentru a urca din nou în clasament și pentru a-și îndeplini obiectivul de promovare în Liga Națională, primul pas pe drumul de întoarcere la fotbalul profesionist. Dar trebuie să privim și dincolo de asta, spune Vincent Romain: "Adevărata problemă este ce se întâmplă dacă clubul nu promovează, pentru că va trebui să punem bani înapoi, deși nu știm încă exact cât, probabil nu o sumă uriașă, deoarece planul de concediere va fi fost pus în aplicare și datoria va fi fost redusă semnificativ.
Clubul are o întâlnire cu tribunalul comercial la 29 octombrie, iar miza este mare, deoarece ar putea fi luată decizia de a lichida clubul imediat: "Trebuie deja să punem între 2 și 3 milioane de euro înapoi în club pentru a finanța planul de concediere. Există întotdeauna o sabie a lui Damocles deasupra capetelor noastre. Aș fi foarte surprins dacă se va ajunge la lichidare, pentru că asta ar însemna că Gérard Lopez ar pierde totul. Ar fi muncit atât de mult pentru a da atât de mulți bani, inclusiv pentru a finanța planul de concediere, pentru a opri totul acum?