Meciul de adio împotriva Beninului, disputat pe stadionul Monumental din Buenos Aires, pune capăt unei cariere internaționale de peste două decenii. Aceasta a început cu Argentina încercând să-l identifice pe un adolescent-minune care se dezvolta departe de casă.
„A trecut prin atât de multe momente, încât vorbim despre ere foarte diferite. La început a suferit enorm la națională. A îndurat cu adevărat acea perioadă”, a declarat pentru Reuters jurnalistul și autorul argentinian Sergio Levinsky, care a scris „Messi și ceilalți”.
Messi s-a mutat la Barcelona în adolescență. În timp ce Spania încerca să-l convingă să o reprezinte, țara sa abia știa că el există.
La Campionatul Mondial Under-17 din 2003, desfășurat în Finlanda, Spania a învins Argentina cu 3-2 după prelungiri, în semifinale.
Potrivit lui Levinsky, tânărul Cesc Fabregas, autor a două goluri și colegul lui Messi la academia La Masia a Barcelonei, le-a spus ulterior delegaților argentinieni: „Ați pierdut în fața noastră pentru că îl avem la Barcelona pe cel mai bun jucător al vostru, iar el este un geniu”.
Antrenorul echipei de tineret a Argentinei, Hugo Tocalli, și-a amintit o întâlnire similară. El a spus luna trecută, la summitul Ole, că bucătarul-șef al Spaniei i-a transmis că Argentina are nevoie de „un puști care joacă la Barcelona” pentru a câștiga turneul.
S-a dovedit dificilă găsirea puștiului din Rosario.
Omar Souto, angajat al Federației Argentiniene de Fotbal (AFA), a dat de familia Messi în Spania prin intermediul unui registru telefonic din Rosario, doar pentru a întreba de „Leonardo”.
„Nu-l cheamă Leonardo, ci Lionel”, i s-a spus lui Souto, potrivit documentarului „Messi: caseta uitată”.
Confuzia s-a extins chiar și la documente.
AFA i-a trimis Barcelonei un fax în care întreba despre un jucător numit „Mecci”, scriind numele de familie cu doi „c”, deoarece oficialii credeau că acesta ar putea fi italian, a spus Levinsky.
O iubire în construcție
După acele complicații, Messi a jucat două meciuri amicale pentru naționala Under-20 a Argentinei în 2004, primele sale apariții în tricoul alb-albastru.
Totuși, scepticismul a persistat.
La Campionatul Mondial Under-20 din 2005, desfășurat în Olanda, Messi a început turneul pe banca de rezerve, în timp ce Argentina a pierdut meciul de debut.
„A existat o opoziție puternică față de convocarea unui puști care nu juca în țară”, a spus Levinsky. „A trebuit să lupte împotriva acelor suspiciuni inițiale și a ideii că era un străin, pentru că locuia în Spania.”
Ulterior, a fost criticat pentru că nu reușea să-și reproducă forma de la club și a fost numit „pecho frio”, adică lipsit de inimă sau pasiune, de unii suporteri.
Un meci din preliminariile Cupei Mondiale împotriva Columbiei, în 2011, a început să schimbe această percepție. Messi a contribuit atunci la revenirea Argentinei de la 0-1 și la victoria obținută în condiții dificile.
„Era epuizat, chiar vărsa, și până la urmă a câștigat”, a spus Levinsky. „A fost prima dată când fanii l-au privit altfel.”
Legătura s-a consolidat când Messi s-a retras pentru scurt timp după ce Argentina a pierdut la loviturile de departajare în fața Chile, în finala Copa America din 2016. În loc să-l învinuiască, argentinienii i-au cerut public să revină.
„Oamenii și-au dat seama că nu el era responsabil pentru înfrângeri. El era cel care îi ducea în finale”, a adăugat Levinsky.
Sub conducerea lui Lionel Scaloni, Messi a devenit liderul incontestabil al unei noi generații și a condus Argentina spre două trofee Copa America și titlul mondial din 2022.
Evoluția sa într-un căpitan mai vocal a dus la comparații cu Diego Maradona, însă Levinsky a spus că dezbaterea obișnuită dintre cei mai mari doi idoli ai Argentinei ratează esențialul.
„Este vorba despre Messi și Maradona”, a adăugat el. „Amândoi au fost genii ale unor ere diferite.”
În opinia lui Levinsky, afecțiunea Argentinei pentru Messi nu a apărut la fel de repede ca în cazul lui Maradona. Ea s-a dezvoltat în jurul unui jucător a cărui educație și carieră s-au desfășurat în mare parte în străinătate, dar care, în timp, s-a apropiat tot mai mult de suporteri.
„Messi a fost ca momentul în care descoperi brusc că ai un fiu de 18 ani”, a spus Levinsky. „Trebuie să începi să-l iubești fără să fi știut că există. A fost o iubire în construcție.”