Cum te simți jucând în semifinalele Ligii Campionilor?
Ca să fiu sincer, va fi prima mea semifinală de Ligă a Campionilor. Așadar, este o experiență nouă, dar o tratez ca pe un meci obișnuit. Nu e o presiune specială, chiar dacă adversarii sunt un club cu jucători valoroși și, pe hârtie, cu un nivel mult mai ridicat. Au calități individuale care probabil ne depășesc. Dar, nu, abordez partida cu liniște.
Al-Nassr este un club care a fost foarte mediatizat de la sosirea lui Ronaldo...
Cred că este o șansă de a-mi face cunoscut numele publicului larg, nu doar în Japonia, ci și pe plan internațional, așa că pentru mine este mai mult o șansă, o oportunitate de a face o figură frumoasă.
Te sperie ideea de a înfrunta o echipă cu atâtea staruri, precum Brozovic, Mané, Duran etc. ?
Cred că mai degrabă echipa, în ansamblu, e provocarea. Fiecare jucător are calități diferite, deci nu, nu mă sperie. Trebuie să fiu mai atent la anumite faze – poate la șuturi de la distanță, la execuții complet diferite față de cele cu care sunt obișnuit în Japonia, la driblinguri, centrări... Toate acestea vor varia în funcție de jucătorii care se vor afla pe teren, așa că trebuie pur și simplu să fiu atent. Și nu trebuie doar eu să fiu atent – trebuie să-mi coordonez și apărarea, ca și ei să fie vigilenți la aceste opțiuni.
Ați lucrat la ceva anume?
Nu am făcut niciun antrenament special sau altceva. Pentru că nu am avut prea mult timp să ne pregătim (n.r. au jucat sfertul de finală duminică seara). În acest moment, este mai mult o chestiune de a ajunge la o condiție fizică de 100%. Dar cred că toată lumea îl cunoaște pe Ronaldo. Toată lumea îi cunoaște stilul de joc, chiar dacă nu mai este același Ronaldo de acum 10 ani și se pot vedea câteva schimbări în stilul său de joc. Nu ar trebui să ne concentrăm doar pe el, ci pe echipă în general și pe modul în care își folosește vedetele pentru a câștiga.
Cum evaluați nivelul echipei Al-Nassr?
Este o echipă bună, însă e clar că nu mai sunt jucători aflați la apogeul carierei, așa că există o diferență față de ceea ce puteau oferi în trecut. Liga saudită nu se ridică la nivelul celor mai bune ligi europene, însă e adevărat că începe să se apropie.
Dincolo de asta, care sunt atuurile echipei Kawasaki? Ați reușit să eliminați liderul campionatului din Qatar, Al-Sadd (victorie 3-2 după prelungiri), în sferturi.
Avem jucători cu calități individuale, însă consider că forța noastră colectivă este superioară celei individuale. Tocmai asta face ca să ne cunoaștem foarte bine între noi, să știm cum să reacționăm în diverse faze de joc, fie ele defensive sau ofensive. Cred că acesta este principalul nostru atu. Stilul japonez de joc se bazează mai mult pe spiritul de echipă, pe eforturile colective în apărare, pressing și așa mai departe.
Credeți că echipa este suficient de puternică pentru a ajunge departe?
Cred că există posibilitatea de a face lucruri foarte frumoase. Nu trebuie să ne adaptăm și să încercăm să schimbăm stilul nostru de joc doar pentru că în față avem jucători mari. Dimpotrivă, cred că trebuie să îi punem în dificultate, știind că nu au avut neapărat multă experiență în a juca împotriva echipelor japoneze. Și nu aș spune că echipele japoneze sunt „subevaluate”, dar există multe lucruri interesante. Ele fac destul de multe lucruri care sunt poate puțin diferite de normă, ceea ce poate crea surprize. Iar în meciuri de genul acesta, acest lucru este cel mai important și cred că este una dintre forțele noastre.
Care a fost obiectivul vostru în Liga Campionilor?
Obiectivul nostru este să o câștigăm. Să fiu sincer, de la începutul sezonului am avut 4 cupe posibile de câștigat în acest an și le vrem pe toate 4.
Vorbind despre tine, cum ai ajuns să fii portarul titular al lui Kawasaki Frontale?
Am muncit mult pentru a-l obține. Am început fotbalul în Japonia, la FC Tokyo, după care am făcut școala de fotbal a celor de la FC Lorient timp de trei ani. Mi-am făcut debutul profesional în Spania și apoi m-am întors în Japonia. Când m-am întors în Japonia, a fost greu să găsesc un club din prima divizie unde să pot juca încă de la început. Și asta era ceea ce căutam, timp de joc. Am preferat să cobor într-o categorie inferioară pentru a avea timp de joc, ceea ce am obținut. Și, treptat, am reușit să urc treptele și astăzi mă regăsesc titular în acest mare club din Japonia.
Ai început în Spania, dar la vremea respectivă era complicat: nu jucai neapărat mult, jucai la mai multe cluburi... Ai avut îndoieli?
Nu, nu am avut dubii pentru că știam că erau experiențe pe care trebuia să le trăiesc, pe care trebuia să le parcurg pentru a ajunge la ceea ce îmi doream. Și pentru un portar, în mod special, este foarte important să treci prin aceste etape. Apoi, cred că toți portarii au trecut prin aceste etape, de a nu avea mult timp de joc, de a avea o concurență destul de mare. Și, în ciuda acestui lucru, cred că a fost o experiență pe care trebuia să o am. Această experiență m-a ajutat să ajung să fiu titular astăzi, cred.
Ai vrut să te întorci în Japonia după aceea? Pentru a fi aproape de familia ta?
La început, eu voiam să rămân în Europa pentru a ajunge la un nivel înalt european. Dar am preferat să aleg un alt drum pentru asta, drum pe care îl parcurg acum. Deci, este adevărat că decizia mea nu a fost simplă, pentru a fi sincer. Dar faptul că familia mea este în Japonia a fost un argument care a cântărit în decizia mea. Și nu am niciun regret că m-am întors în Japonia. Dimpotrivă, sunt foarte fericit. Așadar, este un plus pentru mine că familia mea este aproape.
Dacă câștigați cele patru, poate că performanțele tale vor fi observate și vei putea să te întorci în Europa.
Da, cu siguranță, este ceva ce am în minte.
Dacă ți-ar fi spus cineva când ai plecat de la Lorient că vei juca în semifinala Ligii Campionilor împotriva lui Ronaldo, l-ai fi crezut?
Oh, nu, ca să fiu sincer, nu cred. Nu cred deloc. Dar ăsta e fotbalul. Nu știi niciodată ce se poate întâmpla. Este o mare oportunitate. Abia aștept să joc.