Promovarea în Liga a III-a, o premieră pentru Nanov
Comuna Nanov este lipită de Alexandria, reședința unuia dintre cele mai sărace județe ale țării. De ani buni, Teleormanul traversează probleme economice și sociale severe, iar presa națională nu de puține ori și-a îndreptat atenția spre județ din motive nu tocmai fericite. Printre puținele bucurii rămase pentru oamenii locului se numără fotbalul.
Deși sporul demografic negativ a făcut ca multe echipe să fie completate cu jucători din București, în Liga a IV-a se joacă încă un fotbal decent. Primarii și proprietarii de terenuri agricole se transformă în sponsori, iar sistemul merge mai departe. Teleormanul nu a avut niciodată echipă în Liga I, iar maximumul bifat a fost Liga a II-a, prin formațiile din Alexandria, Turnu Măgurele sau Roșiorii de Vede.
La Liga a III-a au fost mai mereu echipe de fotbal, însă tot din orașe. Mediul rural, preponderent în județ, a fost reprezentat înainte de Revoluție de o echipă din zona petrolieră a județului, Petrolul Poeni, care a făcut două egaluri într-un sezon de Divizia C. Cu două puncte, cei din Poeni au rămas în istoria eșalonului cu una dintre cele mai slabe linii de clasament.
CSL Nanov, campioana ultimelor două ediții județene, a fost înființată de Primăria și Consiliul Local, la dorința primarului Adrian Ghene, și a jucat două baraje de promovare.
În vară, după a doua ratare, echipa, care era antrenată pe atunci de Ovidiu Herea, a trecut prin momente de răscruce, fiind foarte aproape de colaps.
Dar șansa a venit neașteptat: Sporting Roșiori, care retrogradase sportiv, s-a retras din Liga a III-a. Echipa din orașul nod feroviar nu a mai fost susținută de primăria locală, care a considerat că fotbalul este un moft prea costisitor, iar FRF a invitat Nanovul să ocupe locul rămas liber.
Provocarea a fost acceptată, însă problemele care s-au ivit au trebuit să fie rezolvate în timp foarte scurt. Echipa nu avea jucători, nu avea antrenor, iar baza sportivă din comună nu îndeplinea condițiile de omologare. Președintele Cezar Ghibirdic, unul dintre „nebunii frumoși” ai fotbalului, a decis însă că acesta e momentul unei premiere istorice. Așa a ajuns CSL Nanov, după două baraje pierdute, să promoveze în Liga a III-a.
Victorie la debut, apoi realitatea Ligii a III-a
Curajul nebunesc de a merge cu aproape nimic în liga superioară a fost răsplătit. S-a reușit, în pripă, să se încropească un lot din cei câțiva jucători care mai rămăseseră din Liga a IV-a, plus niște juniori de la defuncta Sporting Roșiori.
Legitimările s-au făcut în grabă. S-a muncit pe brânci vreme de câteva zile, iar antrenor a fost instalat Marian Botea, care fusese și la cârma Sportingului. Arena pe care au declarat-o ca fiind acasă, în dosarul de licențiere, a fost tot cea de la Roșiori.
Surprinzător, CSL Nanov a câștigat în prima etapă, în deplasare, la Filiași, 1-0. A rămas însă singura victorie până la vizita Flashscore. Ulterior, șocul unei ligi superioare s-a văzut: doar un punct obținut, dar unul spectaculos: 0-0 cu liderul, satelitul Universității Craiova.
Leo Strizu și întâlnirea cu echipa Flashscore
În condițiile rezultatelor slabe, schimbarea antrenorului era previzibilă. Leonard Strizu, fost atacant al Sportului Studențesc și fost antrenor la FCSB II, a acceptat misiunea dificilă după ce a urmărit un meci al echipei. A preluat Nanovul înaintea etapei a 15-a.
Debutul lui Strizu la cârma noii sale formații s-a produs vineri, 21 noiembrie, pe teren propriu, cu Dunărea Giurgiu.
Cu o zi înainte de primul său meci, Strizu a petrecut ore întregi în discuții cu comentatorii Flashscore, într-o întâlnire relaxată, plină de povești și schimburi de experiență, impresionând prin luciditatea și pasiunea cu care vorbea despre fotbal chiar și la acest nivel.
Ca într-un scenariu de film, în ziua următoare, Nanov a învins Dunărea Giurgiu, 2-0, părăsind ultimul loc. Strizu a refuzat să-și asume meritele, subliniind că a avut doar patru zile la dispoziție pentru pregătirea echipei.
Atmosfera din vestiar însă s-a schimbat, iar prezența comentatorilor Flashscore – cazați cu echipa, împărțind masa și încurajând jucătorii – ne place să credem că a dat un plus de energie.
Pitorescul fotbalului de ligă inferioară
Stadionul ROVA din Roșiori, cândva gazdă în Divizia B și chiar pentru echipe naționale de juniori, pare astăzi încremenit în timp. Tribune degradate, iarbă netunsă, infrastructură depășită. Altă dată, aici, echipa roșioreană juca în Divizia B și aducea Rapidul în Cupa României.
Acum, replicile celor vreo 200 de spectatori, într-o arenă cu 7.000 de locuri, se aud cu ușurință până în teren. Nu este un film distopic, este realitatea fotbalistică pe care alții ne-o prezintă drept bază fundamentală a piramidei de performanță.
La postul improvizat de comentator, în aer liber, pe un frig pătrunzător, l-am găsit pe Marian Amuza, unul dintre cei mai vechi jurnaliști din Teleorman. Singur, cu două telefoane pe un stativ, transmitea live, comenta și ținea în același timp livetext pentru două meciuri. Cu probleme de sănătate și grijile unei mame bolnave, mărturisește cu o bucurie adolescentină că aceste refugii fotbalistice îl ajută să lupte cu problemele la care viața îl supune.
CSL Nanov merge înainte
Victoria cu Giurgiu a declanșat un strigăt de eliberare al jucătorilor, auzit probabil până spre centrul orașului. A fost declicul de care CSL Nanov avea nevoie.
Poate că mulți, în locul celor de la Nanov, ar fi tentați să aleagă calea mai simplă și să spună pas. Nu este cazul aici.
Președintele-jucător Cezar Ghibirdic, încă marcat de pierderea recentă a tatălui său, fost portar la Steagul Roșu Brașov, ne-a vorbit despre planurile ambițioase de viitor:
”Avem obligația morală față de locuitorii comunei Nanov să aducem acest club la un nivel de performanță. Nu ne temem de greutăți, ci încercăm să le găsim soluții. Mă bucur că a acceptat Leonard Strizu să ne ajute și uite că deja am obținut o victorie. Mă bucur și de vizita voastră și sper ca, la un moment dat, să vă dăm ocazia să comentați un meci al Nanovului, pe Flashscore”.
Planurile sunt ca arena din Nanov să fie dotată, în curând, cu tribune și vestiare, astfel ca din primăvară CSL să joace acasă, acolo unde la ultimul baraj, în vară, terenul devenise un spațiu cu mantinele vii, formate din peste 2.000 de oameni.
Pentru acest sezon, obiectivul e salvarea de la retrogradare. Dacă va fi îndeplinit, viitorul este promițător.
Iar concluzia noastră este cât se poate de simplă: fotbalul poate fi la fel de frumos și pe Santiago Bernabeu și la Nanov. În plus, aș vrea să folosesc sintagma fotbal pitoresc, în locul celei pe care am tot văzut-o în mass-media, fotbalul mic.
Poate că echipele sunt mai mici, cu bugete așișderea, dar energia și pasiunea pot fi la fel de mari ca la cele mai puternice echipe ale Europei. Dacă nu mă credeți, vă aștept să vă convingeți singuri!