Totuși, într-o seară, ceea ce a pus această comunitate de 156.000 de locuitori pe harta fotbalului mondial nu a fost o expoziție de muzeu, ci o minge. Și un campion în vârstă de 46 de ani, cu ghete albe și o bentiță neagră în păr: Ronaldinho, revenit pe teren la 11 ani de la ultimul său meci oficial, disputat în Brazilia pentru Fluminense.
Când brazilianul a pășit pe terenul stadionului Bruno Benelli pentru derby-ul din Serie C, o victorie cu 2-0 împotriva lui Forlì, Ravenna s-a trezit brusc în lumina reflectoarelor internaționale.
Meciul, prezentat de jurnaliști din mai multe țări și urmărit de o asistență record, a fost transmis în direct de Sky în Italia și a ajuns chiar și pe ecranele gigantice din Times Square, New York, acolo unde familia proprietarului giallorosso, Ignazio Cipriani, și-a construit o mare parte din prestigiul internațional prin Harry's Bar.
„Vizibilitatea noastră în străinătate este asociată de obicei cu mozaicurile, cu aspectele culturale și artistice, nu cu sportul”, spune primarul Alessandro Barattoni, care, înaintea meciului, l-a însoțit personal pe Ronaldinho prin navele bazilicii San Vitale pentru a-i arăta de aproape aceste capodopere renumite în întreaga lume.
„Oportunitatea de a face astăzi cunoscut numele Ravennei de pe stadionul nostru, grație unei asemenea legende a fotbalului mondial, este un element complet nou pentru noi. Fotbalul a folosit de mult timp strategii de marketing pentru promovarea comunităților locale. Prin activitatea clubului și colaborarea cu municipalitatea, vom încerca să înțelegem cum putem transforma toate acestea într-un impact pozitiv și durabil pentru oraș.”
Efectul Ronaldinho s-a făcut simțit la Ravenna cu mult înaintea loviturii de start, transformând un derby din eșalonul al treilea într-un eveniment de proporții. Cererea de bilete a fost atât de mare, încât clubul a construit o tribună temporară suplimentară, special pentru a face loc lucrărilor de renovare și extindere aflate în desfășurare la stadionul Benelli, proiectat deja pentru un viitor în care orașul speră să promoveze în Serie B.
Alături de tribunele temporare, a fost amenajată și o zonă VIP, cu prețuri demne de o seară de Champions League.
Și vânzarea produselor oficiale a înflorit la ritmul unui mare club european. În inima centrului istoric, în interiorul Mercato Coperto, a fost amenajat un magazin oficial al Ravennei, plin de suporteri și curioși pe tot parcursul perioadei de dinaintea meciului.
Pe lângă echipamentele tradiționale ale echipei, fularele comemorative și tricoul alb cu detalii aurii, creat special pentru această ocazie și vândut în întreaga lume cu 120 de euro, s-au vândut ca pâinea caldă. Ronaldinho nu a fost doar vedeta de pe copertă. Convins de Cipriani, Lorenzo Tonetti și Ariedo Braida, brazilianul a devenit acționar al clubului și sponsorul tehnic oficial al echipei prin brandul său R10.
Totuși, între anunțul surprinzător făcut în august, lângă mare, și lovitura de start de la jumătatea lui noiembrie, în jurul proiectului au planat îndoieli. Timp de luni întregi, Dinho nu a fost văzut pe străzile centrului orașului, alimentând suspiciunile scepticilor că intuiția conducerii nu era decât o cascadorie publicitară.
Primarul Barattoni respinge categoric această interpretare: „Sunt surprins de unele controverse ale celor care spun: «Dar asta este marketing», ca și cum ar fi ceva nou. Din păcate, de-a lungul anilor am văzut lucruri mult mai grave în fotbal: să ne gândim la momentul în care fiul unui dictator libian a venit să joace în Serie A, sau la faptul că Supercupa Italiei este organizată în fiecare an în țări care nu respectă drepturile omului, ori la ingerințele politice de la Cupa Mondială.
„Aici, în schimb, punem în legătură un campion care a distrat milioane de suporteri cu un oraș care vrea să se internaționalizeze. Aș lăsa controversele în seama celor care nu cunosc Ravenna.”
Pentru a înțelege că nu a fost doar un spectacol de fațadă, era suficient să intri în vestiarul giallorossilor în săptămâna premergătoare derby-ului. Au fost șapte zile intense, pline de nerăbdare și tensiune, în care grupul a învățat să trăiască alături de prezența unui câștigător al Balonului de Aur.
Totul a început cu cina luată alături de coechipieri: un moment informal, departe de camerele de filmat, care a ajutat la spargerea gheții și la transformarea unei legende a fotbalului mondial într-un coleg de masă. În autocarul care se îndrepta spre stadion, jucătorii mai tineri continuau să se întoarcă pentru a-l privi aproape neîncrezători.
Scânteia finală s-a aprins sâmbătă dimineață, la ultimul antrenament. O execuție tehnică realizată departe de ochii celor câțiva spectatori prezenți i-a lăsat fără cuvinte chiar și pe cei care au fost implicați în fotbalul de cel mai înalt nivel.
„Chiar și ieri, când l-am văzut cum controlează mingea, m-am gândit că ar trebui să trăiesc zece vieți pentru a face o preluare ca a lui”, mărturisea antrenorul Andrea Mandorlini la finalul meciului, încă uluit.
„Observi asta încă de la încălzire: ceilalți îți pasează mingea cu piciorul, dar la el nu există laba piciorului, ci doar exteriorul. Îți dai seama că a gândit mereu jocul altfel decât noi, ceilalți. Aceasta este mentalitatea unui campion: în atât de multe momente mici, face lucruri pe care doar el le vede.”
Când echipele au intrat pe teren, termometrul indica opt grade, o temperatură foarte diferită de clima blândă din refugiul său de la Miami, cu care brazilianul de 46 de ani, originar din Porto Alegre, este obișnuit. Pentru a se proteja de frigul din Romagna, Ronaldinho și-a pus o pereche de mănuși închise la culoare peste tricoul comemorativ alb-auriu.
Între timp, în tribune se desfășura un alt mozaic, alcătuit din generații și latitudini diferite. Primarul Barattoni a ales să-și petreacă după-amiaza în tribune, amestecându-se printre suporteri, așa cum face de obicei.
Nu departe de el se aflau fani veniți tocmai din Turcia și Canada, alături de o familie care plecase din Roma la ora cinci dimineața, după un drum de 350 de kilometri.
Cel care i-a împins să facă această călătorie a fost fiul lor, simbolul unei generații de tineri care nu l-au văzut niciodată pe Ronaldinho jucând live în anii săi de glorie, dar care îi cunosc pe de rost toate fentele, „elasticul” și fiecare mișcare.
Și fiecare zâmbet, grație videoclipurilor de pe YouTube. Aceasta este puterea internetului, capabil să eternizeze orice moment din trecut și să transforme poveștile nostalgice ale părinților într-o realitate concretă. „Tată, era puternic?” a întrebat o fetiță, strângând mâna tatălui ei în fața porților. „Da, era puternic. De fapt, este puternic”, s-a corectat el.
Tactic, Mandorlini a ales să-l titularizeze pe Ronaldinho în spatele vârfului Rabbi. Startul Ravennei a fost tensionat, aproape blocat de emoția evenimentului, în fața unei echipe compacte, dar ambițioase, a lui Forlì.
Apoi, Dinho a început să se încălzească: 25 de atingeri, trei cornere executate, câteva tackling-uri generoase și chiar câteva proteste la adresa arbitrului, care au animat întregul vestiar. „Am văzut un câștigător al Balonului de Aur și campion mondial făcând alunecări și tackling-uri”, a subliniat după meci coechipierul său, Giulio Donati.
În minutul 35, o acțiune a brazilianului a declanșat faza golului care a deschis derby-ul, finalizată de șutul puternic și precis cu dreptul al lui Donati, din afara careului. A fost un gol important, imaginea în oglindă a celui înscris de Donati cu ani în urmă în Champions League, pentru Bayer Leverkusen, împotriva lui Zenit. Astfel s-a încheiat un ciclu de 16 ani pentru fundașul Ravennei.
Pe 29 august 2010, pe San Siro, Donati își făcea debutul în Serie A pentru Lecce, împotriva lui AC Milan, avându-l ca adversar chiar pe Ronaldinho. De această dată, purtând același tricou, a fost aproape să dubleze avantajul în urma unui corner executat de numărul 10.
„Aceasta este frumusețea fotbalului, motivul pentru care jucăm”, zâmbește Donati. „Evident, nici nu ar fi trebuit să sar — nu o fac niciodată — dar ne-am privit în ochi, iar marele campion a pus mingea exact acolo. Apoi, «micul campion» a ratat golul! Trăim din emoție: nu vom mai juca niciodată alături de un asemenea fenomen și a fost minunat.”
Cortina a căzut peste prestația lui Ronaldinho la finalul primei reprize. Mandorlini anunțase o schimbare în jurul minutului 30, dar a ales să-l păstreze pe teren până în minutul 45, amânând pentru scurt timp introducerea lui Gambale, pentru a-i oferi o ieșire perfectă de pe teren, sub Curva, în pauză.
„Am așteptat momentul perfect pentru ca fanii să-i poată oferi omagiul cuvenit”, a explicat antrenorul. „Dincolo de victoria din derby, care a fost crucială pentru noi, cred că el ar trebui să fie vedeta incontestabilă a zilei. Cea mai mare realizare este că am putut vedea acest jucător, poate pentru ultima dată, într-un meci oficial. Nu putem decât să le mulțumim proprietarilor pentru că s-au gândit la așa ceva și au creat acest moment.”
Golul cu numărul 300 din carieră nu a venit, Ronaldinho oprindu-se la 299, dar, la ieșirea de pe teren, brazilianul și-a exprimat bucuria pentru Sky. „Este adevărat. Totul a trecut prea repede. Fotbalul este așa, pentru mine a fost mereu așa”, a declarat brazilianul, lăsând larg deschisă ușa unei posibile reveniri pe teren. „Nu știu, acum, dacă mă sună președintele, mă întorc. Este întotdeauna o plăcere să joc. I-am spus: când are nevoie de mine, sunt aici.”
Mandorlini a preluat rapid ideea: „Suntem aici. Suntem pregătiți, am demonstrat asta și suntem fericiți, cu adevărat mândri că am fost artizanii acestui meci în care a jucat. Așadar, dacă vrea să mai joace unul, este în regulă.”
Seara de pe Benelli este însă mult mai mult decât un singur moment nostalgic: este manifestul unui oraș care vrea să privească mult în viitor. Ignazio Cipriani nu și-a ascuns niciodată ambiția de a o duce pe Ravenna în Serie A și, într-o zi, chiar în Champions League. O performanță amețitoare pentru un club al cărui vârf istoric a fost locul opt în Serie B, în sezonul 1996-97, dar care ilustrează limpede amploarea visurilor aprinse în jurul clubului giallorosso.
Este același orizont internațional spre care lucrează administrația orașului, după cum repetă primarul Barattoni, în timp ce stadionul se golește încet în noaptea din Romagna. „Lucrăm pe mai multe fronturi pentru a internaționaliza Ravenna”, explică primarul. „Să ne gândim doar la cei 400.000 de pasageri ai navelor de croazieră care au plecat anul trecut din portul nostru, dintre care 97,5% au fost străini din Statele Unite, Canada, Regatul Unit și Australia.
„Știm că există piețe în care numele orașului nostru este foarte apreciat. Dacă îl putem promova și mai mult prin sport, vom fi bucuroși să o facem.”
Pentru o seară, însă, cea mai strălucitoare piesă a mozaicului din Ravenna a purtat zâmbetul molipsitor al lui Ronaldinho. O străfulgerare de frumusețe pură care a unit navele bazilicii San Vitale cu ecranele din Times Square, copiii crescuți cu YouTube și un oraș care a decis să nu-și mai impună limite.