În ultimii ani, fanii din Anglia au protestat împotriva proprietarilor cluburilor, însă, în timp ce o administrare slabă în vârful piramidei duce, de obicei, la perioade de transferuri nereușite și la lipsa trofeelor, mizele sunt mult mai mari în alte părți ale sistemului.
Bury a fost exclusă din Football League în 2019 și a fost nevoită să o ia de la zero ca un club Phoenix în al nouălea eșalon, în timp ce Bolton, Derby și Wigan au avut de înfruntat amenințări serioase la adresa existenței lor în ultima perioadă.
Aceste foste echipe din Premier League au reușit să supraviețuiască, dar acum încă una se află în pericol și riscă să nu fie la fel de norocoasă, cu speranțele de redresare dispărând din ce în ce mai mult pentru Reading.
Un deceniu de vise
Acum 12 ani, Reading a sărbătorit o realizare importantă, câștigând premiile de Managerul lunii și Jucătorul lunii în Premier League, acordate lui Brian McDermott și Adam Le Fondre. Aceste premii au venit după ce clubul a încheiat luna ianuarie cu victorii împotriva West Brom și Newcastle și o remiză cu Chelsea.
În acea perioadă, Reading se afla într-o luptă pentru salvarea de la retrogradare, însă era totodată în plină eră de succes, care începuse cu opt ani mai devreme.
Echipa a promovat pentru prima dată în Premier League în 2006, câștigând titlul în Championship cu un impresionant total de 106 puncte, un record care rămâne și în prezent cel mai mare număr de puncte obținut vreodată în fotbalul profesionist englez.
În mod remarcabil, Reading a încheiat sezonul de debut în Premier League pe locul 8, la un singur punct distanță de calificarea în Cupa UEFA, obținând rezultate notabile precum o revenire spectaculoasă împotriva lui Middlesbrough în prima etapă, remize cu Manchester United și Chelsea, o victorie împotriva lui Tottenham și o umilință aplicată lui West Ham, scor 6-0.
Reading a retrogradat la limită în 2008, dar clubul avea deja un stadion modern, o rețea de scouting remarcabilă și una dintre cele mai bune academii din țară, fiind astfel bine poziționat pentru o revenire în fotbalul englez și, poate, chiar pentru a se stabili pe termen lung în elita acestuia.
În 2012, au reușit să promoveze din nou, câștigând un alt titlu de campion, iar deși nu au avut suficientă calitate pentru a evita retrogradarea în primul lor sezon din Premier League, optimismul era prezent în jurul clubului. Acest sentiment a crescut atunci când, în 2014, un consorțiu thailandez a finalizat preluarea clubului, punând astfel capăt unui an de incertitudine cauzată de eșecul fostului acționar majoritar, Anton Zingarevich.
În 2015, Reading a ajuns pentru a doua oară în semifinalele Cupei FA, ceea ce părea să deschidă drumul către o nouă eră de succes. Apoi, în 2017, după ce au învins Fulham și au ajuns în finala playoff-ului din Championship, clubul a anunțat achiziționarea de către Dai Yongge și sora sa, doi oameni de afaceri chinezi bogați, ceea ce părea o veste fantastică pentru viitorul clubului.
Totuși, ceea ce părea a fi o seară de neuitat și una dintre cele mai frumoase nopți din istoria clubului, s-a dovedit a fi, în realitate, începutul unei perioade întunecate pentru Reading.
În pragul morții
Opt ani mai târziu, Reading se află acum în al treilea eșalon al fotbalului englez, după ce a trecut prin retrageri de puncte și embargouri pe transferuri, cauzate de managementul deficitar al proprietarilor săi. Sub conducerea lui Dai Yongge, clubul a cheltuit mai mult ca niciodată pe transferuri și salarii, dar lipsa performanțelor care să ducă la promovare a condus la pierderi financiare considerabile – aproximativ 170 de milioane de euro în cinci ani. Aceste pierderi au avut drept consecință neachitarea taxelor și salariilor, precum și retrageri de puncte, ceea ce a dus la retrogradarea clubului în al treilea eșalon pentru prima dată din 1999.
Exista o speranță efemeră că lucrurile ar putea lua o turnură pozitivă în vara anului trecut, când Rob Couhig, fostul proprietar al Wycombe, a fost pe cale să finalizeze o preluare a clubului. De asemenea, acesta a acordat împrumuturi pentru a ajuta clubul să supraviețuiască, dar în mod surprinzător, Yongge a renunțat la afacere în ultima clipă.
Ulterior, clubul a fost susținut financiar, în mare parte, de o taxă de vânzare de aproximativ 6 milioane de euro obținută din transferul lui Michael Olise, produs al academiei clubului, la Bayern München, prin intermediul Crystal Palace.
Situația sumbră din afara terenului a devenit și mai dureroasă prin faptul că au existat semne reale de potențial pe teren.
Fostul antrenor de la Southampton, Ruben Selles, a făcut minuni pentru a menține echipa pe linia de plutire, în ciuda unei scăderi de puncte în sezonul trecut, și apoi a adus-o în lupta pentru play-off din actuala campanie.
Cu o echipă construită în jurul jucătorilor din academie și a unor achiziții inteligente - toate transferuri gratuite - părea că Reading de altădată se întoarce.
Cu toate acestea, criza financiară continuă a dus la plecarea antrenorului Selles în decembrie, când acesta a acceptat o ofertă de la Hull, echipă din Championship. În paralel, atacantul Sam Smith a fost vândut rivalilor de la promovare, Wrexham, în contextul în care banii obținuți din vânzarea lui Olise s-au epuizat. Aceste decizii au spulberat ultimele șanse ale clubului de a urca în eșalonul superior.
În acest moment, însă, ratarea promovării nu mai reprezintă cea mai mare grijă a suporterilor, aceștia fiind mult mai preocupați de viitorul incert al clubului.
Un sistem greșit
Fanii Reading au trăit doi ani plini de îngrijorare, temându-se că echipa lor va dispărea în curând, iar aceste temeri nu sunt nefondate. Motivul este legat de faptul că celelalte două cluburi deținute de Yongge, KSV Roeselare din Belgia și Beijing Renhe din China, nu mai există. KSV Roeselare s-a desființat în 2020, iar Beijing Renhe a dispărut în 2021.
În fața acestei crize, suporterii au răspuns printr-o mișcare de protest numită „Sell Before We Dai” (n.r. Vinde înainte să murim), organizând marșuri prin oraș, întrerupând meciuri prin aruncarea cu mingi de tenis și chiar provocând anularea unui meci prin invadarea terenului. Cu toate acestea, autoritățile nu au intervenit aproape deloc, deși acestea sunt în mare parte responsabile pentru situația dificilă în care se află acum clubul.
În 2016, Yongge visa cu disperare să dețină un club din Premier League, dar, din păcate, nu a reușit să treacă testul de aptitudine și corectitudine impus de această ligă atunci când a încercat să cumpere Hull. Neavând altă opțiune, s-a mulțumit cu Reading, o echipă din Championship aflată în pragul promovării. În ciuda faptului că deja conducea două cluburi aflate în faliment, EFL (Football League), organismul care reglementează eșaloanele inferioare ale fotbalului englez, i-a permis să preia Reading.
În momentul în care Yongge a început să aplice aceleași practici dăunătoare și la Reading, EFL nu a intervenit semnificativ pentru a-l opri, dar în schimb a pedepsit clubul și fanii prin deducerea de puncte, ceea ce i-a dus pe aceștia într-o ligă inferioară. Pe măsură ce criza se adâncea, lui Yongge i-au fost aplicate amenzi și i-au fost trimise avertismente severe, însă comisia disciplinară a refuzat să impună o interdicție de 12 luni de a activa în fotbal, care l-ar fi obligat să vândă clubul, considerând că pedeapsa ar fi fost prea severă.
ier League nu este nici ea nevinovată, un loc în prima ligă fiind atât de căutat datorită contractelor TV extremn de profitabile pe care le-au semnat în ultimul deceniu, încât Yongge a fost fericit să riște întreaga existență a unui club vechi de 150 de ani doar pentru a încerca să obțină o bucată din plăcintă.
Fotbalul englez oferă o oportunitate unică, iar EFL nu pare a fi pregătită să facă față acestor riscuri și abuzuri. În acest context, Reading se află la câteva luni distanță de a deveni prima echipă care plătește prețul pentru astfel de decizii necugetate. Dacă lucrurile nu se schimbă, cu siguranță nu va fi ultima.
