În partea a doua a acestui interviu exclusiv acordat publicației Flashscore, „La Bala Bulgara” („Glonțul bulgar”) – așa cum era cunoscut Petrov pe Vicente Calderon – discută despre situația actuală a celor de la Los Colchoneros, cu aceeași pasiune care îl anima odinioară pe teren.
Citiți aici prima parte a interviului nostru exclusiv cu Petrov!
Cum ai văzut derby-ul Madridului? A fost justificată reacția atât de vehementă a celor de la Real Madrid?
„În ultimii ani, Real Madrid s-a obișnuit să dea vina pe arbitri de fiecare dată când pierde un meci. Să fiu direct: știm cu toții câte meciuri au fost în urmă cu ani – împotriva lui Bayern München, a lui Chelsea și a altora – în care le-au fost validate goluri din ofsaid, iar totul era în regulă.
Acum, dintr-odată, arbitrii sunt de vină. Derby-ul Madridului a fost un meci disputat, dar nu cred că Real are atât de multe motive de nemulțumire.”
A existat un incident în mod special, în care a fost implicat Lee Kang-in...
„Bine, da... cartonașul roșu. Arbitrul putea fără îndoială să-l arate. Desigur, cu un om în plus, meciul ar fi fost diferit pentru Real. Dar, în cele din urmă, de aceea există organisme care monitorizează deciziile de arbitraj. Dacă acestea consideră că arbitrul a greșit, probabil că va suporta consecințele necesare.
În acel moment, a luat decizia respectivă, iar aceasta trebuie acceptată. Los Blancos mai aveau la dispoziție 60 sau 70 de minute. De ce nu și-au depășit adversarul și nu au câștigat în acele 60 sau 70 de minute?
Apoi poți spune după meci: «Uite, nu s-a acordat cartonaș roșu și tot am câștigat!» De ce să scoți imediat imagini...? Mă aștept ca acest lucru să devină viral acum și ca toți antrenorii să înceapă să facă la fel.”
Jose Mourinho a venit cu o altă idee „specială”...
„Mă așteptam ca Mourinho să fie eliminat în repriza a doua, după acel incident controversat. Chiar vorbeam despre asta cu soția mea în timp ce urmăream meciul. Dar a reușit să se controleze. Nu știu dacă a devenit mai reținut; vom vedea.
Madrid a început prost, iar jurnaliștii care privesc lucrurile obiectiv l-au criticat serios. Bine, arbitrul poate să fi avut o influență, dar Real Madrid este departe de nivelul la care trebuie să fie.
Așadar, presiunea asupra antrenorului va continua să crească, mai ales dacă rezultatele nu apar. Depinde de ei dacă el rămâne calm.”
Totuși, nu este un caz izolat – de ceva timp există un război al declarațiilor cu președintele LaLiga, Javier Tebas. Crezi că lucrurile depășesc ceea ce este normal și limitele bunului-simț?
„Încă nu-mi amintesc un meci pierdut de Real după care clubul să fi recunoscut că rezultatul s-a datorat unor motive sportive. Întotdeauna există cineva de vină.
Fie că este arbitrul, fie că Vinicius este provocat, fie că cineva îl insultă pe criterii rasiste, fie că Tebas este de vină... Nu-mi amintesc un meci pierdut de Real Madrid după care să fi ieșit și să fi spus: «Ei bine, astăzi am fost groaznici și am pierdut». Întotdeauna caută vina în altă parte.
În cele din urmă, ar trebui să se uite la ei înșiși, nu? Poate cred că, pentru că sunt Real Madrid, fără îndoială unul dintre cele mai mari nume din fotbalul mondial, pot face orice vor. În opinia mea, acum au mers prea departe cu aceste declarații și atacuri constante. Dar se pare că își permit să procedeze astfel, pentru că, dacă echipele mai mici ar face același lucru, impactul nu ar fi la fel.
Poate că acesta este obiectivul lor – să rămână constant în centrul atenției, să pună presiune pe arbitri și oficiali și așa mai departe. Dar, pentru mine, înainte de toate, ar trebui să-și analizeze problemele interne și să acorde mai multă atenție fotbalului.”
Revenind la realitatea actuală din fotbalul spaniol, o avem pe Barcelona cu un start fantastic – șapte victorii în șapte meciuri, cu cinci puncte peste Atletico și șase peste Real Madrid. Există cineva care să o poată opri în acest an?
„Este încă foarte devreme, dar, ținând cont de forma arătată de Barcelona în acest moment, nu văd cine o poate opri. Forma lor este incredibilă. Nu au avut niciun meci în care să nu fi marcat trei sau patru goluri.
Depinde de modul în care vor face față accidentărilor și suspendărilor, pentru că meciurile internaționale și partidele din Champions League abia au început. Sezonul este lung, dar catalanii au și o bancă bună.
Pur și simplu joacă cu o lejeritate și o încredere care provin, desigur, și din câștigarea campionatului în ultimele două sezoane. Hansi Flick a introdus reguli stricte, disciplină și metode de lucru, iar toată lumea le respectă. Când faci lucrurile corect și la un standard ridicat, la un moment dat, chiar dacă nu ești în cea mai bună formă, norocul te va ajuta.
Încă sper ca lupta pentru titlu să rămână cât mai deschisă și cât mai mult timp și ca Atletico să fie un candidat important la trofeu.”
Hansi Flick este, evident, un factor decisiv, dar, în opinia ta, ce îi face să pară de neoprit în acest moment, acolo, pe teren?
„Au calitatea necesară pe fiecare compartiment. Nu au un punct slab. Apoi există viziunea, abordarea și stilul de joc implementate de Hansi Flick și stafful său.
Da, știm cu toții despre linia lor defensivă avansată și toată lumea spune: «E simplu, doar degajezi mingea în față și cineva va fugi cu ea», dar în realitate nu este așa. Se vede că, imediat ce pierd mingea, presează instantaneu și recuperează posesia în una-două secunde. Nu le oferă adversarilor posibilitatea de a construi o posesie prelungită.
Dar, desigur, acest lucru implică și riscuri, pentru că, dacă reușești să treci de presingul lor, devine destul de periculos, deoarece chiar se apără la jumătatea terenului. Așa au pierdut câteva meciuri anul trecut, fără ca cealaltă echipă să fi fost neapărat mai bună. Pentru că nu văd ce echipă poate domina Barcelona, mai ales în LaLiga.”
Să ne uităm la Atletico – a încheiat sezonul trecut la 25 de puncte în spatele Barcelonei. Potrivit multor analiști, acest lucru s-a datorat concentrării pe competițiile de cupă, fără să câștige vreuna dintre ele. La ce fel de sezon te aștepți acum din partea lui Atletico, pe baza startului avut?
„În ultimele șapte sau opt etape ale sezonului trecut, când și-au dat seama că rămân în urmă, au abandonat complet campionatul și de aceea s-a creat o diferență atât de mare. Era evident pentru toată lumea. În opinia mea, lucrurile nu ar fi trebuit să fie atât de vizibile și de pronunțate, pentru că Atletico ar trebui să poată concura cu echipele mari până la final și nu ar trebui să existe o asemenea cădere.
Diego Simeone le-a oferit șansa mai multor jucători tineri, ceea ce, pe de o parte, le-a permis să-i demonstreze că merită un loc în primul unsprezece.
Totuși, nemulțumirea față de Simeone este în creștere. Am auzit-o din partea unor fani și am simțit-o și eu când am fost pe stadion. Pentru mine, principala problemă din ultimele sezoane a fost schimbarea masivă a lotului – în fiecare an renunță la cinci sau șase jucători și cheltuie sume uriașe pentru a aduce atât de mulți oameni noi, fără nicio schimbare vizibilă la nivel de joc sau de calitate.
Finanțele nu sunt problema. Cheltuie aproape mai mult pe transferuri decât Real și Barca, iar în fiecare an se întâmplă același lucru – locul trei sau patru. Rezultatele nu apar. Asta îi doare pe fani. Ei spun: «Bine, deci obiectivul proprietarilor este să ne calificăm în Champions League și atât. Și ce se întâmplă după aceea? Știm deja că vom termina pe locul trei. Atunci de ce să cheltuim toți acești bani?» Sunt întrebări legitime.”
În acest sens, cum evaluezi transferurile actuale? A venit Cristian Romero, Lee Kang-in de la PSG, Morten Hjulmand de la Sporting, Alejandro Grimaldo, care a lăsat o impresie bună. Crezi că de această dată va fi diferit față de ceea ce ai descris?
„Nu știu dacă venirea lor va face o diferență semnificativă. Sunt jucători buni, fără a fi vedete de prim rang. Îmi place Lee; are experiență în LaLiga, un picior stâng bun și poate evolua oriunde.
Romero nu îmi place la fel de mult din cauza comportamentului său pe teren. Își provoacă mult adversarii. Împotriva lui Real a fost implicat și în discuțiile despre un posibil cartonaș roșu. Făcea același lucru și la Tottenham.
Personal, cred că Atletico a avut jucători pe aceleași posturi, cu calități identice, pe care i-a vândut pentru a aduce alții. Dar sezonul a început la fel ca precedentele – câștigi două sau trei meciuri, apoi ai un meci în deplasare împotriva unei echipe precum Athletic Bilbao, un club cu tradiție, dar aflat acum într-o perioadă de transformare, și pierzi cu 3-0.
Dacă ți-ai propus să realizezi ceva important în acest sezon, ar trebui cel puțin să eviți să pierzi un asemenea meci, dar pierzi la trei goluri diferență. Apoi mai obții una sau două remize și iată cum distanța față de primul loc începe să crească. Sper ca, până la finalul sezonului, să-mi demonstreze că m-am înșelat.”
Atleti ar fi trebuit să-l vândă pe Alvarez
Julian Alvarez a fost subiectul central al verii, prin întreaga saga și drama din jurul său. În urmă cu câteva zile, directorul sportiv al Barcelonei, Deco, a spus că echipa catalană a renunțat la transferul său. Este aceasta vestea care va calma în sfârșit situația din jurul lui La Arana?
„Barcelona a încercat să-l transfere; nu avea nimic de pierdut. Dacă ar fi reușit să-l aducă, cu siguranță le-ar fi fost util, dar vedem că se descurcă perfect și fără el.
Atletico a pierdut de pe urma întregii saga; clubul a pierdut, iar fanii au pierdut. Clubul ar fi putut primi bani buni pentru un jucător care a declarat deschis că vrea să plece. Probabil va pleca oricum anul viitor pentru 50-60 de milioane de euro, în timp ce transferul ar fi putut valora de această dată 120 de milioane de euro.
Se vede că nu mai este același jucător. De aici, fanii nu mai susțin echipa, ci se concentrează pe huiduielile la adresa lui Julian Alvarez. Așadar, întrebarea este: cine are de câștigat din toate acestea? Nimeni.”
În opinia ta, Atletico ar fi trebuit să-l lase să plece – aceasta ar fi fost decizia corectă?
„Dacă oferta era într-adevăr cea vehiculată – 120 de milioane de euro plus bonusuri –, atunci da, absolut.
Și totuși, situația se poate schimba rapid. Cazul lui (Antoine) Griezmann îmi vine în minte ca exemplu. A mers la Barcelona și apoi s-a întors. Primele sale meciuri au fost exact la fel – scandări, huiduieli, floricele și baghete aruncate spre el, tot tacâmul... Apoi a marcat două goluri și întreg stadionul a început să-i scandeze numele. În cele din urmă, și-a luat rămas-bun de la ei ca o legendă.
Același lucru s-ar putea întâmpla cu Julian Alvarez. Chiar și împotriva lui Real Madrid a avut o ocazie care, dacă ar fi intrat, probabil ar fi schimbat imediat atitudinea fanilor față de el.
Are nevoie de goluri. Dacă marchează un hat-trick pe Metropolitano, atât el, cât și situația se vor calma, iar el va redeveni vedeta echipei. Nu rezolvi lucrurile prin interviuri, declarații și bosumflări. Am trecut și eu prin asta ca fotbalist, din cauza caracterului meu.”
Crezi că Simeone este cheia acestei posibile reveniri, omul care trebuie să-l readucă pe drumul cel bun?
„Da, de aceea l-a îmbrățișat înainte să intre pe teren în derby-ul cu Real Madrid. Sunt amândoi argentinieni. Cu siguranță trebuie să fi existat o discuție între ei, pentru că în acel meci am văzut o atitudine ceva mai pozitivă din partea lui Julian.
În meciurile precedente era evident că intra doar ca să bifeze minutele. Împotriva lui Los Blancos s-a mișcat mai mult, a avut o ocazie de gol și a oferit câteva pase bune. Sper ca această tendință să continue, pentru că, dacă Julian Alvarez își intră în ritm, va ridica fără îndoială considerabil calitatea echipei.
Îi este dificil, pentru că, înainte de închiderea perioadei de transferuri, intrase într-o cădere psihică de o săptămână sau două. L-a afectat în mod evident foarte mult.”
Întregul proiect părea construit în jurul lui și poate tocmai de aceea Atletico a insistat atât de mult...
„Există un detaliu foarte important – nu poți gestiona un jucător ca el în timpul Cupei Mondiale. Nu era posibil să porți acele discuții acolo. Acest lucru ar fi trebuit discutat înainte de începerea Cupei Mondiale.
Ar fi trebuit să stea de vorbă cu el și să încerce să-l convingă că clubul intra într-o nouă etapă, în care el urma să fie piesa centrală, alături de Cholo Simeone și de oamenii noi care veniseră, sub forma lui Apollo și a lui David Villa. Ar fi trebuit să-i ofere încrederea că va fi omul-cheie, astfel încât să-și dorească sincer să rămână la club.
În opinia mea, acea discuție nu a avut loc. Nu au oprit la timp speculațiile și zvonurile. De aici, el a spus într-un interviu că vrea să se mute la un club care își propune să câștige trofee, iar totul a scăpat de sub control.”
Care este favoritul tău la Balonul de Aur?
„Nu știu. Toată lumea vorbește acum despre Lamine Yamal și (Kylian) Mbappe. Partea nefericită este că, în ultimii ani, Balonul de Aur a devenit o tradiție a controverselor. Există mereu scandaluri, iar persoana care îl câștigă nu primește recunoașterea pe care o merită.
Întotdeauna vor exista cel puțin trei sau patru candidați de același nivel. În cele din urmă, există oameni care iau decizia. Așadar, pentru mine, indiferent cine câștigă – Mbappe, Lamine sau Raphinha –, aceștia sunt fotbaliști ale căror prestații ar trebui pur și simplu să le savurezi pe teren. Nu ar trebui să existe controverse și nimeni nu ar trebui să fie supărat.”
Primește știri despre echipele și jucătorii tăi favoriți
Transferuri, știri, interviuri: Activează notificările pentru știri despre jucătorii și echipele tale preferate.
