De la piațeta de beton din Mataró, unde juca fotbal în copilărie, până pe cele mai mari scene ale fotbalului mondial, ascensiunea spaniolului de 18 ani a fost una spectaculoasă.
Unchiul său, Abdul Nasraoui, păstra o mică replică a trofeului Cupei Mondiale în brutăria sa din modestul cartier Rocafonda, aflat la aproximativ 32 de kilometri pe coasta catalană, la nord de Barcelona, spunând tuturor că este pentru momentul în care nepotul său îl va câștiga.
Abdul avea trofeul încă înainte ca Yamal să debuteze pentru Spania, pentru că știa că urma ceva special. Mulți susțin că au intuit acest lucru în Rocafonda, însă, pentru Barcelona, cel care a observat primul talentul a fost Jordi Roura.
Avertizat de un scouter despre Yamal, fostul responsabil al academiei Barcelonei, Jordi Roura, împreună cu apropiatul său colaborator Aureli Altimira, au acționat imediat. În haosul unui meci de probă, Lamine s-a remarcat instantaneu.
„Eram acolo cu Aureli și, la început, când l-am văzut, părea puțin ciudat, destul de firav, se mișca într-un mod aparte și ne-am spus: «Hmm, să vedem...»”, a declarat Roura pentru AFP.
„Apoi, odată ce încep să joace, este dificil, nu? Imaginați-vă 20 de copii de șapte-opt ani alergând toți după minge.
Chiar și așa, Lamine făcea uneori câte ceva care te făcea să exclami: «Wow!». În loc să alerge pur și simplu după minge, găsea spații, aștepta, își căuta piciorul stâng și executa foarte rapid”, a mai spus acesta.
Un atribut care l-a diferențiat încă de mic, perfecționat pe terenul din piațeta de beton unde trebuie să ai picioare rapide pentru a evita adversarii, a fost driblingul.
„Driblingul este probabil cea mai naturală acțiune tehnică, nu? Este greu să formezi un dribleur. El avea acest talent. Făcea fente, realiza lucruri care te făceau să spui «wow».
Am considerat că acest copil are ceva special, chiar dacă părea destul de fragil, și am decis să îl legitimăm”, a continuat el.
Negocierile cu tatăl său, Mounir Nasraoui, originar din Maroc, și cu mama sa, Sheila Ebana, din Guineea Ecuatorială, au fost rapide.
Era un copil liniștit, chiar timid, care iubea fotbalul și petrecea mult timp alături de bunica sa paternă, Fatima.
Ea a fost prima din familie care s-a mutat în Spania, ajungând cu feribotul din Tanger în 1990 și aducându-și treptat copiii în anii următori.
Fatima s-a stabilit în Rocafonda și locuiește acolo și astăzi, deși Mounir, după ce a fost înjunghiat în urma unui conflict în 2024, s-a mutat între timp în cartierul exclusivist Sarrià din Barcelona.
După despărțirea părinților săi, când Lamine avea trei ani, acesta a locuit și cu mama sa în Roca del Vallès, la nord de Mataró, însă Rocafonda a rămas întotdeauna acasă pentru el.
Cartierul este reprezentat chiar și în vestita sa celebrare a golurilor, când formează cu mâinile numărul 304, ultimele cifre ale codului poștal al zonei.
Astăzi, acest număr poate fi văzut și în zonele mai prospere din Mataró.
Rocafonda se află în partea de nord-est a orașului, departe de centrul elegant, fiind un cartier care a avut mult timp o reputație negativă din cauza criminalității și sărăciei. Acum, însă, este cunoscut pentru faptul că de acolo provine Lamine Yamal.
Dacă privești pe strada potrivită, poți zări în depărtare o fâșie îngustă din albastrul Mediteranei.
Extrema și tatăl său sunt văzuți mai rar în zonă în prezent, însă meciurile continuă, iar copiii joacă fotbal în fața unei picturi murale cu Lamine, realizată în 2025.
„Toți acești mari jucători sunt capabili să facă la nivel înalt ceea ce făceau în copilărie, uneori chiar mai bine. Este ceva foarte dificil, foarte rar, iar de aceea sunt aleșii. Lui (Lamine) îi place să joace fotbal și cred că încă de foarte mic se simțea cel mai bine atunci când provocarea era mai mare, când meciul era mai dificil. Atunci îi plăcea cel mai mult”, a spus Roura.
„Fără limite”
Nu toată lumea are precizia „idolului” cartierului și a „exemplului” pe care îl reprezintă pentru tinerii care stau pe margine și așteaptă o șansă să intre pe teren.
Mingea este șutată puternic peste gardul care desparte terenul de beton de șosea, spre disperarea celor prezenți.
Copiii strigă după ajutorul unui trecător, înainte ca unul dintre jucători să treacă în viteză pe o trotinetă electrică pentru a o recupera.
Dacă nu ar fi fost interceptată, mingea s-ar fi rostogolit pe stradă și ar fi trecut pe lângă barul administrat de unchiul lui Lamine, „Familia LY 304”, după ce acesta a renunțat la brutărie.
În ultimii trei ani, Abdul a răspuns la numeroase întrebări despre Lamine, însă, având în vedere îngrijorările legate de starea fizică a extremei înaintea Cupei Mondiale, nu simte că este momentul să vorbească.
Pe un raft din spatele barului se află replica trofeului. Visul lui Abdul, la doar trei ani după debutul profesionist al lui Lamine, la vârsta de numai 15 ani, s-ar putea îndeplini într-un timp remarcabil de scurt.
„Când vezi ce realizări are deja la 18 ani, este incredibil, așa că ceea ce poate obține acest copil nu are limite”, a adăugat Roura.
Yamal încă învăța pentru examenele sale în perioada în care Spania cucerea titlul european la EURO 2024, competiție la care a atras atenția întregii lumi prin golul senzațional marcat împotriva Franței.
Acel moment este imortalizat pe unul dintre pereții barului, alături de alte imagini din cariera, scurtă, dar strălucitoare, a extremei, atât la echipa de club, cât și la națională, precum și două tricouri înrămate.
La aproape trei decenii după ce a sosit din Maroc, Abdul este în continuare bucuros să muncească. Stă jos și mănâncă câteva înghițituri de legume, înainte ca un strigăt din bucătărie să-l ridice din nou în picioare pentru a aduce clienților mâncare, ulei de măsline și pâine.
„Ojalá – sper – ojalá”, spune el despre posibilitatea ca Lamine să aducă adevăratul trofeu la Rocafonda.
„Dacă vom câștiga Cupa Mondială, atunci voi vorbi”, a conchis el.
