Lumea a așteptat mai mult de 95 de ani pentru prima înfrângere cu 10-0 la o Cupă Mondială, atât pentru echipele naționale, cât și pentru cluburi, dar a fost nevoie de doar două meciuri pentru ca noua ediție reformatată a Cupei Mondiale a Cluburilor FIFA (CWC) să ofere acest record.
Bayern Munchen, care a uimit lumea la deschiderea noii UEFA Champions League anul trecut, marcând de nouă ori împotriva unei Dinamo Zagreb neajutorate, a dat dovadă de o cruzime similară împotriva adversarilor australieni.
O mare parte a ironiei online a fost îndreptată către conturile de social media ale Auckland City pentru o performanță care, în opinia multora, nu a fost demnă de timpul adversarilor lor, ca să nu mai vorbim de cei care priveau de acasă.
Un astfel de comentariu nu este meritat pentru un club care provine dintr-o țară fără o ligă profesionistă de fotbal și care s-a calificat la turneu prin intermediul căii oferite de FIFA și de Confederația de Fotbal din Oceania (OFC).
Extinderea Cupei Mondiale a Cluburilor (CWC) de către FIFA, de la șapte echipe la 32, ar putea fi percepută, într-o notă cinică dar realistă, drept o încercare disperată de a genera venituri suplimentare, în contextul în care organizația a raportat o pierdere financiară de peste 600 de milioane de dolari în 2024. Totuși, această decizie reprezintă și o oportunitate remarcabilă de a dezvolta fotbalul de club pe piețe noi și promițătoare, cum ar fi SUA, Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est sau Africa de Nord, regiuni cu un potențial financiar imens și resurse private neexploatate.
Odată cu această extindere, a apărut obligația de a oferi Oceaniei, o regiune adesea ignorată în competițiile internaționale, un loc de calificare garantat. Această decizie nu reprezintă o creștere a participării Oceaniei, având în vedere că Auckland City, reprezentanta dominantă a regiunii, a participat deja la 10 din primele 20 de ediții ale turneului, inclusiv realizând o performanță notabilă prin ocuparea locului al treilea în 2014.
Deși Auckland City a devenit un nume obișnuit la Cupa Mondială a Cluburilor, atenția suplimentară adusă de noul format al competiției obligă FIFA și mass-media fotbalistică să revină asupra poveștii acestui club, care provine dintr-un trecut modest, dar care continuă să fie o prezență constantă în această competiție prestigioasă.
Un vânzător comercial, un agent imobiliar și un inginer intră într-un bar...
Nu, acesta nu este începutul unei glume banale, ci realitatea dură, dar fascinantă, a trei dintre ocupațiile cu normă întreagă ale jucătorilor din echipa de start a celor de la Auckland City, care s-au confruntat cu Bayern München.
Jucătorii și staff-ul tehnic ai echipei joacă fără a primi un salariu propriu-zis, beneficiind doar de o indemnizație săptămânală de aproximativ 90 de dolari, menită să acopere cheltuieli de bază, precum abonamentele la sala de sport. Majoritatea au locuri de muncă cu normă întreagă, lucrând de la 9:00 la 17:00, înainte de a se prezenta la antrenamentele de seară organizate pe stadionul Kiwitea Street, cu o capacitate de doar 3.500 de locuri. Terenurile și facilitățile stadionului sunt întreținute de o echipă de voluntari - o poveste familiară pentru aproape orice club de fotbal amator din lume.
Pentru jucătorii care au familii tinere sau pentru acei membri ai echipei Auckland City care fac naveta până la 90 de minute dus-întors pentru a ajunge la antrenamente și meciuri, acest stil de viață este extrem de solicitant, dar, în același timp, plin de satisfacții.
Mulți dintre titulari își iau concediu fără plată de la locurile lor de muncă pentru a putea juca în competiții internaționale. Unii dintre ei își epuizează tot concediul anual doar ca să participe la Liga Campionilor OFC, cum a fost cazul turneului organizat în Honiara, capitala Insulelor Solomon, care s-a desfășurat pe parcursul a două săptămâni.
"Nu este ușor", a declarat pentru AFP atacantul Angus Kilkolly.
"Sunt patru săptămâni de concediu, dar eu nu am patru săptămâni de concediu anual, așa că trebuie să-mi iau concediu fără plată".
Deși echipa principală a reușit să se califice la Cupa Mondială a Cluburilor după câștigarea Ligii Campionilor OFC, unii jucători suplimentari nu au putut participa, deoarece nu au primit concediu de la locurile lor de muncă.
Cum a ajuns un club de amatori la Cupa Mondială în primul rând?
Singurele două cluburi profesioniste de fotbal din Oceania, Auckland FC și Wellington Phoenix din Noua Zeelandă, joacă ambele în A-League din Australia, în lipsa unei ligi profesioniste în Noua Zeelandă.
Participarea echipei Auckland City, alături de Wellington Phoenix, într-o ligă de cluburi din Australia, care este membră a Confederației Asiatice de Fotbal (AFC), a creat o situație complicată pentru ambele cluburi. Confederația de Fotbal din Oceania (OFC) le interzice celor două echipe să fie eligibile pentru a participa în propria Ligă a Campionilor, pe motiv că evoluează într-un campionat organizat de o federație externă.
Pe de altă parte, AFC, care guvernează fotbalul în Asia, nu permite nici ea participarea celor de la Auckland City și Wellington Phoenix în competițiile sale, motivând că federația mamă a celor două cluburi, Noua Zeelandă, nu este membră a AFC.
Această poziție ambiguă lasă cluburile din Noua Zeelandă într-o zonă gri, fără acces direct la competițiile continentale ale niciuneia dintre cele două confederații. Situația subliniază dificultățile cu care se confruntă echipele din regiuni mai mici, precum Oceania, în încercarea de a concura la cel mai înalt nivel internațional.
Aceasta înseamnă că cele mai bune două cluburi din Noua Zeelandă nu au nicio cale de acces la CWC, iar Auckland City trebuie să profite de ceea ce are la dispoziție.
Șansele Australiei de a participa la o viitoare Cupă Mondială sunt, de asemenea, reduse - cluburile lor profesioniste sunt mult în urma celor din țările bogate din Golf, atât pe teren, cât și în afara lui - dar au cel puțin un loc la masă prin intermediul Ligii Campionilor AFC.
Jucătorii lui Auckland City nu numai că nu primesc un salariu pentru munca depusă la acest turneu, dar nici măcar nu au garantată în acest stadiu o parte din premiul estimat la 5 milioane de dolari care le va reveni pentru participarea în faza grupelor, clubul și New Zealand Football fiind implicate în discuții de mediere în acest an cu privire la modul de distribuire a fondurilor în întreaga țară pentru a se asigura că colegii din Auckland primesc o parte din premiu.
Atunci, de ce nu poate avea Oceania o competiție profesionistă?
Este mult mai ușor de spus decât de făcut, însă cel puțin acum se fac eforturi importante în culise pentru a schimba situația.
La începutul anului 2025, Confederația de Fotbal din Oceania (OFC) a lansat solicitări de interes pentru o nouă competiție, numită "OFC Pro League". Aceasta ar urma să includă opt cluburi din Pacific, care vor disputa un sezon regulat în sistem tur-retur dublu (14 meciuri per echipă). După această fază, competiția ar fi împărțită în două grupe: o grupă de campionat, cu cele mai bune patru echipe, și o grupă de challenger, cu ultimele patru echipe. Din aceste grupe vor fi stabilite trei semifinaliste din grupa de campionat și o semifinalistă din grupa de challenger.
Până acum, OFC a primit 24 de cereri de la diverse cluburi, inclusiv de la echipe semiprofesioniste din apropierea Australiei. Aceste cluburi, care nu au oportunitatea de a promova în A-League, au fost dispuse să renunțe la competițiile locale pentru a urmări câștigurile financiare oferite de OFC, care încearcă să inițieze un proces de profesionalizare a fotbalului în regiune.
Noua Pro League este gândită să devină principala cale de calificare atât pentru Cupa Mondială a Cluburilor (CWC), cât și pentru noua Cupă Intercontinentală FIFA, o competiție cu șase echipe care va adopta formatul anterior al CWC. Pe termen lung, ambiția principală este dezvoltarea unui ecosistem profesional de cluburi de fotbal în întreaga regiune a Pacificului, prin atragerea de investiții.
Totuși, proiectul a primit o lovitură semnificativă atunci când Auckland City, cel mai de succes club din regiune, a refuzat să participe. Având acum o cale mai simplă de a accesa milioane de dolari la fiecare patru ani prin participarea la CWC, decizia clubului de a nu-și complica drumul spre această competiție este de înțeles.
Pe de altă parte, cluburile profesioniste Auckland FC și Wellington Phoenix și-au exprimat dorința de a participa la noua ligă ca o oportunitate de a accesa viitoarele ediții ale CWC. Totuși, ambele cluburi au informat OFC că ar trebui să trimită echipe de rezervă, având în vedere că turneul ar urma să se desfășoare în perioada decembrie-ianuarie, care coincide cu vârful sezonului din A-League.
Această propunere a generat nemulțumiri în rândul OFC, care consideră că un astfel de angajament parțial al celor două echipe profesioniste ar submina integritatea competiției. Cu toate acestea, este posibil ca, din punct de vedere comercial, confederația să fie nevoită să accepte această situație, având în vedere potențialul de creștere al proiectului.
Auckland City merită dragostea noastră, nu ridiculizarea noastră
Jucătorii lui Auckland City se mândresc cu faptul că sunt în SUA pentru a reprezenta „99,9% dintre fotbaliștii care nu sunt profesioniști”. Iar adevărul este că 99,9% dintre noi ar trebui să îi susținem în această călătorie de neuitat, care aduce un strop de romantism și pasiune fotbalului modern.
Desigur, criticile conform cărora echipa nu merită să fie prezentă la turneu pot fi considerate valide, însă doar dacă sunt formulate ca o observație asupra formatului competiției, nu ca o acuzație la adresa clubului. Auckland City nu a făcut decât să profite de oportunitatea oferită de turneu, o șansă pe care orice alt club din regiune ar fi acceptat-o fără ezitare.
Până când OFC Pro League va deveni o realitate bine conturată și va oferi un cadru competitiv mai solid, există un argument rezonabil că Oceania ar trebui să revină la atribuirea a 0,5 locuri pentru Cupa Mondială a Cluburilor. În acest scenariu, Auckland City sau orice alt club din Oceania ar trebui să joace un playoff inter-confederație, similar cu situația echipei naționale a Noii Zeelande în calificările pentru Cupa Mondială, când turneul avea 32 de echipe.
Totuși, nu este datoria FIFA să fie gardianul cluburilor mari de pe glob. Fotbalul are nevoie și de povești care să inspire, iar Auckland City reprezintă exact acest spirit de romantism și eroism amator. Sunt fotbaliști care trăiesc un vis pe care mulți dintre noi l-am avut în copilărie. Așadar, să îmbrățișăm această poveste și să ne bucurăm de magia pe care astfel de momente o aduc fotbalulu.
_______________________________________________
Sponsorizat:
FIFA Club World Cup - Fiecare meci gratuit, exclusiv pe DAZN.
Înregistrează-te aici pentru a începe streaming-ul.
_______________________________________________