În mod normal, afirmația că două echipe din Premier League joacă finala Europa League nu ar părea deloc ieșită din comun. Totuși, dacă ținem cont că Manchester United ocupă locul 15 în clasamentul din Anglia, iar Tottenham se află pe 16, perspectiva se schimbă radical.
Pentru și mai mult context, nicio echipă care a ajuns în finală de când competiția a fost rebranduită în sezonul 2009/10 din UEFA Cup în Europa League nu a încheiat sezonul intern mai jos de locul 12.
Fulham a pierdut finala în 2010, iar Sevilla a câștigat-o în 2023 — ambele fiind pe poziția a 12-a în ligile lor — așa că finala din acest an va marca o premieră absolută.
Europa le-a oferit lui United și Spurs o pauză de la eșecurile din Premier League
Parcursul european al lui Manchester United și Tottenham a reprezentat, într-o oarecare măsură, o gură de oxigen în contrast cu dificultățile întâmpinate în Premier League, iar miza finalei din acest an nu poate fi subestimată.
Această finală europeană va fi a șasea disputată exclusiv între echipe engleze, alăturându-se unor confruntări de referință precum finala Cupei UEFA din 1972 (Tottenham vs Wolves), finala Ligii Campionilor din 2008 (Chelsea vs Man United), finala Europa League din 2019 (Arsenal vs Chelsea), finala Ligii Campionilor din 2019 (Liverpool vs Tottenham) și cea din 2021 (Chelsea vs Man City).
Câștigătoarea va obține automat un loc în Liga Campionilor pentru sezonul următor, alături de avantajele financiare semnificative ce vin odată cu această calificare. Mai mult decât atât, acest succes ar însemna o premieră istorică: pentru prima dată, șase cluburi din Premier League ar evolua în aceeași ediție a Ligii Campionilor.
Deși Manchester United a fost condusă joi seară după un gol spectaculos marcat de Mikel Jauregizar de la Athletic Club, balanța s-a înclinat în favoarea „diavolilor roșii” după ce Mason Mount, intrat de pe bancă, a egalat scorul în partida retur și a dus scorul general la 4-1.
Execuția sa de excepție de la distanță, în minutele de prelungire, a încununat o evoluție remarcabilă într-un timp scurt și l-a transformat pe Mount în primul jucător care marchează o „dublă” din postura de rezervă într-un meci eliminatoriu european pentru United, de la David Beckham încoace, în faimosul duel cu Real Madrid din sferturile Ligii Campionilor din aprilie 2003.
Oaspeții nu și-au putut fructifica șansele pe Old Trafford
Deși nu a reușit să-și redreseze echipa în Premier League, Ruben Amorim are toate motivele să fie mulțumit: formația sa — anterior condusă de Erik ten Hag — este neînvinsă în cele 14 meciuri disputate în actuala ediție a Europa League (9 victorii și 5 remize), stabilind astfel un nou record de invincibilitate într-un sezon european pentru Manchester United.
Tehnicianul portughez a devenit, totodată, primul antrenor care ajunge într-o finală europeană majoră în primul său sezon la o echipă din Anglia de la Thomas Tuchel încoace, cel care reușea acest lucru cu Chelsea în Liga Campionilor 2020/21. În plus, este doar al doilea din istoria lui United care reușește o astfel de performanță, după José Mourinho în Europa League, sezonul 2016/17.
Deși statistica arată că ambele echipe au avut câte 11 șuturi în meciul de pe Old Trafford, Athletic Club a trimis unul singur pe spațiul porții – cel care a adus golul. Această ineficiență a făcut diferența într-un meci în care posesia și pasele au fost echilibrate, iar duelurile unu contra unu au fost similare: 19 driblinguri reușite de gazde față de 18 ale oaspeților.
În analiza eșecului echipei sale, Ernesto Valverde va remarca, cu siguranță, câteva aspecte esențiale.
În primul rând, Athletic Club nu a reușit să valorifice cele 27 de centrări trimise în careul advers (comparativ cu doar cinci ale lui United). Deși au interceptat nu mai puțin de 21 de pase ale gazdelor, nu au reușit să transforme aceste recuperări în ocazii periculoase.
În cele din urmă, Manchester United s-a calificat fără emoții în finala Europa League, unde o va întâlni pe Tottenham — o formație împotriva căreia nu a obținut nicio victorie în ultimele șase confruntări și care, în acest sezon, i-a eliminat și din Carabao Cup, după un meci spectaculos cu șapte goluri.
Finala Europa League promite o mulțime de goluri
Dacă cei doi antrenori nu vor adopta o abordare precaută în finală, spectacolul ofensiv pare garantat. În 12 dintre ultimele 14 confruntări directe s-au marcat cel puțin două goluri, iar în nouă dintre acestea tabela a arătat cel puțin trei reușite.
Ange Postecoglou a afirmat de mai multe ori că, în mod tradițional, câștigă un trofeu în cel de-al doilea sezon la conducerea unei echipe, iar acum se află la doar 90 de minute distanță de a-și păstra această regulă. Totuși, fostul portar și actual analist Paul Robinson a lansat un avertisment înaintea marii finale.
"Dacă Tottenham nu câștigă, el nu va mai fi la conducere sezonul viitor", a spus Robinson după meciul cu Bodo/Glimt.
"Întregul sezon al lui Ange Postecoglou și cariera lui la Tottenham depind de acel rezultat. Nu poți subestima cât de important este acel meci", a mai spus el.
Deși a fost nevoie să se ajungă până în minutul 63 al semifinalei pentru ca Dominic Solanke să liniștească spiritele, formația din nordul Londrei, la fel ca Manchester United, nu a părut niciodată cu adevărat în pericol să rateze calificarea. Reușita spectaculoasă a lui Pedro Porro, care a trimis mingea în plasă după ce a lovit bara îndepărtată, în minutul 69, a adus doar un plus estetic scorului general.
Golul lui Porro a fost, de altfel, primul marcat de un jucător al lui Tottenham din afara careului într-o competiție europeană de la execuția lui Son Heung-min împotriva lui Manchester City, în sferturile Ligii Campionilor din sezonul 2018/19.
Cele mai multe victorii pentru Tottenham într-un singur sezon european
Succesul obținut le-a adus celor de la Tottenham a noua victorie în actuala ediție de Europa League (3 remize și 2 înfrângeri), un record absolut pentru club într-o singură campanie europeană de top. Totodată, echipa și-a trecut în cont două victorii consecutive în deplasare în cupele europene pentru prima dată din noiembrie 2013.
Cu toate acestea, procentajul de posesie de doar 31,3% pe parcursul celor 90 de minute nu l-a mulțumit pe Ange Postecoglou. Gazdele au fost însă ținute la distanță destul de ușor, dovadă fiind cele doar două șuturi pe spațiul porții reușite.
Dacă analizăm mai multe statistici ale partidei, e de înțeles de ce unii ar putea fi uimiți că Bodo/Glimt nu a reușit să ajungă în finala de la Bilbao. Totuși, pentru Spurs, nu a contat modul în care au jucat, ci rezultatul final.
Cărțile de istorie vor consemna că Tottenham a ajuns în finală în detrimentul celor de la Bodo/Glimt, chiar dacă echipa norvegiană a avut de aproape trei ori mai multe pase decât adversarii lor (600 față de 257), aproape de trei ori mai multe pase precise (518 față de 188) și 21 de centre în careu.
Totuși, determinarea echipei din Premier League a schimbat tipologia jocului, iar aceasta a fost o abordare diferită față de stilul de joc obișnuit sub conducerea lui Postecoglou. Faptul că au obținut rezultatul dorit sugerează că o mică schimbare de tactică a fost exact ceea ce era nevoie în acele circumstanțe.
Fanii lui Spurs ar fi cu siguranță încântați să sărbătorească primul trofeu al echipei de la finala Carabao Cup din 2008, în timp ce United are nevoie de acest trofeu din motive complet diferite.
De aceea, finala Europa League din 2025 promite să fie un meci crucial, indiferent de rezultat.
