La numai 36 de ani, Mircea Lucescu primește sarcina dificilă de a califica Naționala la EURO 1984, o misiune aproape imposibilă pentru ”tricolori”, care au căzut într-o grupă de calificare cu Italia, campioana mondială en-titre și cu alte două forțe ale vremii în fotbalul european: Cehoslovacia și Suedia.

Doar prima echipă mergea la turneul final. Și totuși, România a fost țara care s-a calificat din ”grupa morții”.       

Mircea Lucescu uimise deja România cu fenomenul Corvinul Hunedoara, o adevărată ”gașcă nebună” care avea să dea multe dintre numele mari ale fotbalului românesc din anii 80.

În sezonul 1981-1982 ”corbii” au terminat pe podium, locul 3, cea mai bună performanță din istoria clubului până la cîștigarea Cupei României în acest sezon.

Echipele de club începeau să scoată capul în Europa. Naționala, însă, nu se descurca prea bine.

Sub comanda lui Valentin Stănescu, România ratase prezenţa la Mondialul din 1982 din Spania, iar FRF a decis venirea la cârma echipei naționale a lui Mircea Lucescu.

La preluare, fostul jucător al lui Dinamo și al naționalei avea 36 de ani. Era mai tânăr ca actualul selecționer, Edward Iordănescu, ajuns acum la 45 de ani.    

În ianuarie 1982  a avut loc tragerea la sorţi a preliminariilor pentru EURO 1984, iar România a căzut într-o grupă de coșmar, cu Italia, campioană mondială, Cehoslovacia şi Suedia. Singura echipă accesibilă era Cipru și doar prima dintre aceste echipe mergea în Franţa.

Miracolul are loc, România câștigă grupa de calificare! 

Aventura începea cu Lucescu pe un tărâm necunoscut. Avea o națională tânără construită în principal cu jucătorii a două echipe: revelația Corvinul și Craiova Maxima.

S-au consacrat atunci și au pornit pe drumul spre legendă Mircea Rednic, Ioan Andone, Mișa Klein, Marcel Coraș, Dorin Mateuț, Costică Ştefănescu, Ilie Balaci, Nicolae Ungureanu, Ion Geolgău, Rodion Cămătaru și Ladislau Bölöni.

Lucescu a făcut echipa din mers, dar rezultatele bune au venit imediat: 2-0 cu Suedia, 0-0 la Florența cu Italia, campioana mondială.

Totul a culminat cu victoria împotriva Italiei de pe stadionul 23 August. A fost 1-0 pentru tricolori: lovitură liberă în minutul 23, Balaci pasează scurt, Boloni trage cu sete și restul e istorie.

Totul părea deodată posibil și, după victoria din deplasare cu Suedia, 1-0 prin golul lui Cămătaru, a sosit meciul decisiv contra Cehoslovaciei.

Aveam nevoie să nu pierdem și, la 0-0, Geolgău și-a făcut datoria.

S-a terminat 1-1, dar România își câștigase grupa și mergea în Franța la un turneu final de campionat european pentru prima oară în istorie.

Lotul României în preliminarii:

Portari: Silviu Lung, Dumitru Moraru

Fundași: Mircea Rednic, Gino Iorgulescu, Costică Ştefănescu, Nicolae Ungureanu, Ioan Andone, Alexandru Nicolae, Ioan Bogdan, Nicolae Negrilă

Mijlocași: Ladislau Bölöni, Michael Klein, Ionel Augustin, Ilie Balaci, Costică Ţicleanu, Alexandru Custov, Gheorghe Hagi, Gheorghe Mulţescu, Ioan Petcu

Atacanți: Rodion Cămătaru, Romulus Gabor, Ion Geolgău, Sorin Cîrţu, Marcel Coraş, Dudu Georgescu, Florea Văetuş.

Grupă de foc la EURO 84

După o grupă de calificare infernală, nici grupa de la EURO nu a fost mai prejos.

România a jucat într-o grupă cu Spania, RFG, vicecampioana mondială, şi Portugalia și pornea din start cu șansa a patra.

Primul meci, jucat la Saint Etienne, avea să fie împotriva viitoarei finaliste a turneului, Spania.

Ibericii aveau jucători precum Arconada, Goicoechea, Santillana, Camacho sau Maceda.

După o încleștare mai degrabă sterilă partida s-a încheiat 1-1. Pentru noi a marcat Boloni în minutul 35.

A fost, însă, partida în care la România se va remarca un tânăr de doar 19 ani. Venit de pe banca de rezerve, Gheorghe Hagi și-a făcut debutul la un turneu final. Nimeni nu știa pe atunci ce influență va avea pentru fotbalul românesc.

România a jucat apoi cu vicecampioana mondială, RFG, și fotbaliștii români trebuie să fi simțit că îi ia amețeala la ieșirea pe gazon.

La adversari jucau Lothar Matthäus, Andreas Brehme, Karl-Heinz Rummenigge sau Rudi Völler.

Totuși, elevii lui Lucescu au jucat de la egal la egal 90 de minute.

RFG deschidea repede scorul dintr-o centrare de pe partea stângă, cu Rudi Völler marcând din 6 m cu o lovitură de cap.

Repriza a doua a adus egalarea: Coraș se demarcă și primește o pasă de la Bölöni, iar jucătorul Corvinului nu iartă.

Pe final, însă, asediul Germaniei de Vest a devenit sufocant, iar nemții dau lovitura prin același Rudi Völler. Scor final 2-1.

Ultima partidă, ultima șansă: meciul cu Portugalia în care aveam nevoie de victorie pentru a merge mai departe.

La Nantes, pe Stade de la Beaujoire, lusitanii au învins, însă, cu 1-0, cu un gol marcat târziu, în minutul 81 de Nene, care a înscris cu un voleu din apropierea careului de 6 m, iar drumul tricolorilor se oprea.

România era însă din nou pe harta fotbalistică a Europei.

Atacantul Rodion Cămătaru avea să explice la ani distanță de ce nu am făcut mai mult cu o echipă atât de talentată:

“Am avut prea mult respect faţă de adversari. Aşa erau vremurile. Noi veneam din blocul comunist, aveam un complex de inferioritate care ne apăsa din când în când, deşi Lucescu tot încerca să ni-l scoată din cap”.

”N-aveam nici experienţa turneelor finale. Eram toţi debutanţi. România nu mai participase din 1970 la aşa ceva, însă naţionala noastră de atunci a spart o barieră. Am realizat că se poate”, declara Cămătaru.

Lotul României la EURO 84

Portari: Silviu Lung, Dumitru Morarum Vasile Iordache

Fundași: Mircea Rednic, Costică Ştefănescu, Nicolae Ungureanu, Gino Iorgulescu, Ioan Andone, Nicolae Negrilă,Ion Zare

Mijlocași: Ladislau Bölöni, Michael Klein, Marin Dragnea, Gheorghe Hagi, Costică Ţicleanu, Mircea Irimescu

Atacanți: Rodion Cămătaru, Marcel Coraş, Romulus Gabor, Ionel Augustin.