În cele trei meciuri din grupă, Spania a aliniat trei perechi diferite de fundași centrali: Maria Mendez și Laia Aleixandri împotriva Portugaliei, Irene Paredes și Laia Aleixandri împotriva Belgiei și Maria Mendez și Irene Paredes împotriva Italiei.
Prima schimbare a fost una forțată, în absența lui Paredes, suspendată după un cartonaș roșu primit în calificări, contra Cehiei. Ulterior, însă, deciziile selecționerului Montse Tomé au fost mai greu de anticipat, semn că încă nu și-a conturat un cuplu preferat în centrul apărării.
„Fiecare are punctele ei forte”, a declarat Maria Méndez după meciul cu Italia. „Mă simt confortabil alături de oricare. Ne susținem reciproc, indiferent cine joacă. Suntem toate la un nivel foarte ridicat. Este un turneu lung și trebuie să fim pregătite în orice moment.”
Spania are patru jucătoare care pot evolua în centrul apărării, însă doar două sunt specializate pe acel post: Méndez și Paredes. Aleixandri este o opțiune versatilă, folosită și la mijloc, iar Jana Fernández, deși formată ca fundaș central, evoluează de obicei în banda dreaptă.
Atacul poate compensa
Alternanța constantă între perechile de fundași centrali îngreunează coeziunea defensivă a Spaniei, mai ales în fazele fixe sau în fața contraatacurilor adversarilor.
Golul Belgiei din faza grupelor a venit după o lovitură de colț executată de Tessa Wullaert și finalizată cu capul de Justine Vanhaevermaet. În același meci, o greșeală colectivă a lui Batle și a lui Irene Paredes a oferit perfect mingea pentru egalarea semnată de Hannah Eurlings.
Deși Belgia fusese învinsă categoric, scor 0-5, de Franța într-un meci de pregătire, a reușit să pună probleme serioase Spaniei. Până la urmă, diferența a fost făcută nu de defensiva ibericelor, ci de forța ofensivă.
„Asta e o zonă în care am progresat față de Liga Națiunilor”, a explicat Maria Méndez.
„Înainte, când primeam gol, nu știam cum să reacționăm. Acum știm să rămânem calme. Ăsta este cel mai important lucru într-un turneu ca acesta – să ai capacitatea de a reveni oricând", a continuat ea.
Dacă defensiva ibericilor nu se ridică la nivelul așteptărilor, La Roja a demonstrat că poate compensa cu ușurință prin ofensivă. Împotriva Belgiei, Spania a marcat nu mai puțin de patru goluri, iar contra Italiei a înscris de trei ori, deși adversarele au deschis scorul profitând de greșeli în fazele fixe.
Toate cele trei goluri încasate în faza grupelor au avut același tipar: erori individuale sau lipsă de sincronizare defensivă, în fața unor adversari considerați inferiori unei echipe de talia Spaniei, campioană mondială en-titre. Acest tip de vulnerabilitate îngrijorează presa spaniolă, care visează de ani buni ca La Roja să treacă, în sfârșit, de faza sferturilor de finală la un Campionat European.
„Problema echipei Spaniei sub comanda lui Montse Tomé este apărarea”, notează El País, reflectând îngrijorarea generală legată de instabilitatea din compartimentul defensiv.
Un subiect tabu
Slăbiciunile din defensiva Spaniei nu trec neobservate, iar acest aspect oferă încredere echipei naționale a Elveției, calificată in extremis în faza finală a competiției după un gol egalizator împotriva Finlandei. Deși La Roja este considerată mare favorită, gazdele speră la o surpriză, iar atacanta Alayah Pilgrim este convinsă că vor avea oportunități de a lovi.
„Au jucătoare incredibile, toate sunt la un nivel foarte înalt. Dar cred că mai fac și greșeli, mai ales în apărare. Sunt mai puternice pe faza ofensivă decât în defensivă, până la urmă sunt și ele ființe umane. Cred că vom avea și noi șansele noastre”, a declarat Pilgrim cu încredere.
În tabăra spaniolă, selecționerul Montse Tomé nu a primit cu ușurință criticile legate de faza defensivă, mai ales într-o conferință de presă organizată chiar înaintea sfertului de finală.
„Aș vrea să vă întreb ce înseamnă, mai exact, slăbiciuni în apărare?”, a replicat vizibil deranjată antrenoarea ibericelor unui jurnalist care a adus subiectul în discuție.
„Ceea ce știu sigur este că noi suntem profesioniști în acest domeniu și că noi înțelegem cel mai bine această echipă”, a spus ea.
Ea a continuat: „Este evident că această echipă vrea să se îmbunătățească în toate domeniile, dar am primit doar trei goluri. Avem fundași foarte buni, jucători incredibili care și-au dovedit talentul, valoarea și capacitatea pentru o lungă perioadă de timp. Nu cred că asta este o slăbiciune. Atacul și apărarea sunt lucruri colective. Avem nevoie de fundași care să ne ajute să scoatem mingea în atac și de atacanți care să preseze atunci când pierdem mingea, precum și de aripi, care trebuie să înceapă să se apere. Este un efort de echipă”.
Cu toate acestea, omologul său elvețian a identificat clar aceste neajunsuri și Pia Sundhage a explicat la conferința de presă cum viteza lui Iman Beney și Nadine Riesen pe flancuri, sau Sydney Schertenleib în centru, ar putea fi utilă pe contraatac.
„Dacă penultima pasă este precisă, ne putem crea ocazii”, promite ea.
Căpitanul Lia Walti este mai precaută: „Dacă ele au mereu mingea, este pentru că se apără extrem de bine. Recuperează mingea foarte repede și asta ne va pune la încercare”.
Așadar, este apărarea Spaniei o slăbiciune reală sau doar o pistă falsă? Răspunsul va fi dat vineri seara!