Anglia și-a apărat cu succes titlul, deși a fost la un pas de eliminare de mai multe ori în fazele eliminatorii. Totuși, acesta a fost doar unul dintre numeroasele momente definitorii ale anului.
Stadioane mai mari, public mai numeros
Pe măsură ce fotbalul feminin se dezvoltă, crește și investiția. Unul dintre cele mai clare semne este folosirea tot mai frecventă a marilor stadioane, în special în Anglia. Arsenal a deschis drumul, organizând constant meciurile de acasă ale fetelor pe Emirates Stadium, alături de echipa masculină.
Chelsea a urmat exemplul. La începutul sezonului, clubul a anunțat că echipa feminină – campioană a Women’s Super League de șase sezoane la rând – va disputa toate meciurile de acasă pe Stamford Bridge. Anterior, stadionul găzduia doar partide de mare interes, precum derby-urile cu Arsenal sau meciurile din Champions League.
Deși Chelsea și Arsenal sunt printre cele mai mari cluburi din țară, schimbarea majoră a venit când Everton, o echipă de mijlocul clasamentului în liga feminină, a făcut același pas. Tendința nu s-a limitat la Anglia. În Germania, Bayern Munchen a deschis sezonul pe Allianz Arena, atrăgând 57.000 de spectatori și stabilind un nou record de asistență în Frauen-Bundesliga.
Recorduri de transfer doborâte
Creșterea investițiilor s-a reflectat și pe piața transferurilor. În 2025, suma record pentru o jucătoare a fost depășită de mai multe ori. Chelsea a ridicat prima ștacheta, după ce stabilise un record în 2020, când a transferat-o pe Pernille Harder de la Wolfsburg pentru 300.000 de lire sterline.
Cinci ani mai târziu, a venit următorul prag. Chelsea a plătit un milion de dolari pentru apărătoarea americană Naomi Girma, campioană olimpică și considerată una dintre cele mai bune jucătoare din lume pe postul de fundaș central. Emma Hayes, fosta antrenoare a lui Chelsea și actuala selecționeră a Statelor Unite, a descris-o pe Girma drept cea mai bună apărătoare pe care a văzut-o vreodată.
Arsenal a ales o altă strategie. Alessia Russo și Mariona Caldentey au sosit ca jucătoare libere de contract, iar atacanta Angliei, Chloe Kelly, a fost transferată definitiv după un împrumut de la Manchester City. După succesul din Champions League, Arsenal a făcut o achiziție de impact, plătind 1 milion de lire către Liverpool pentru atacanta canadiană Olivia Smith – stabilind temporar un nou record.
Acest record nu a rezistat mult. În Statele Unite, Orlando Pride a transferat-o pe extrema mexicană Lizbeth Ovalle pentru 1,5 milioane de dolari.
Vara s-a încheiat cu o altă surpriză. London City Lionesses, deținută de Michelle Kang și aflată la debutul în Women’s Super League, a investit masiv. Printre transferuri s-au numărat Danielle van de Donk de la Lyon și Alanna Kennedy de la Angel City, însă cea mai spectaculoasă mutare a fost aducerea căpitanului PSG, Grace Geyoro, pentru 1,6 milioane de dolari, redefinind din nou piața.
Povestea europeană de vis a lui Arsenal
Parcursul lui Arsenal în Champions League a oferit una dintre cele mai memorabile povești ale sezonului. În finală, Tunarele au învins Barcelona cu 1-0, punând capăt dominației spaniole și readucând trofeul în Anglia pentru prima dată din 2007. Arsenal rămâne singurul club englez care a câștigat această competiție.
Puțini le dădeau șanse să ajungă până la capăt. Barcelona a ajuns fără emoții în finală și viza al treilea titlu consecutiv, în timp ce drumul lui Arsenal spre Lisabona a fost departe de a fi simplu.
Au trecut prin mai multe momente dificile în fazele eliminatorii. În sferturi, au pierdut cu 0-2 la Real Madrid, dar au întors scorul cu o victorie de 3-0 acasă. Semifinala a avut un scenariu similar, Arsenal revenind după un eșec pe teren propriu cu Lyon și reușind o prestație decisivă în Franța.
Finala s-a jucat la Lisabona pe 24 mai. Barcelona a venit ca proaspătă campioană internă, iar Arsenal după înfrângeri în campionat cu Aston Villa și Brighton. Sub comanda antrenoarei Renee Slegers, tunarii au început tare. După o primă repriză fără goluri, Stina Blackstenius, intrată de pe bancă, a marcat golul decisiv în minutul 74.
Bucuria a fost imensă la final. Pentru vice-căpitanul Leah Williamson, momentul a avut o semnificație aparte. Ea s-a alăturat lui Arsenal la vârsta de nouă ani și a urmărit triumful din 2007 ca mascotă. În 2025, a purtat banderola de căpitan și a fost desemnată Jucătoarea Meciului.
Urmărește aici Liga Campionilor feminină 2025/26.
Anglia își apără coroana
Apărarea titlului european de către Anglia a avut la bază rezistența mentală. În fazele eliminatorii, Leoaicele nu au condus niciun minut în timpul regulamentar. Cu toate acestea, au devenit doar a doua echipă, după Germania, care reușește să păstreze trofeul european.
Succesul a venit sub comanda antrenoarei Sarina Wiegman, care a cucerit al treilea titlu european consecutiv, după ce câștigase cu Olanda în 2017 și cu Anglia în 2022.
Finala cu Spania a fost extrem de echilibrată. După 1-1 în 120 de minute, Anglia s-a impus la loviturile de departajare, Chloe Kelly transformând penalty-ul decisiv. Mai devreme, în semifinale, Kelly marcase și golul victoriei în prelungiri cu Italia.
Anglia a început turneul fără statutul de favorită clară. Spania, campioana mondială en-titre, era văzută de mulți drept principala candidată, în timp ce Anglia a avut mai multe absențe importante, printre care Mary Earps, Fran Kirby și Millie Bright. Înfrângerea din debut cu Franța a adâncit și mai mult incertitudinile.
Pe parcurs, aceste îndoieli s-au risipit. Anglia a obținut victorii clare cu Olanda și Țara Galilor în grupe, apoi și-a arătat din nou forța mentală în fazele eliminatorii. În finală, portarul Hannah Hampton a avut un rol decisiv la loviturile de departajare.
Triumful Leoaicelor a subliniat o temă recurentă a anului: succesul în fotbalul feminin este tot mai mult determinat nu doar de talent, ci și de profunzimea lotului, încredere și capacitatea de a rezista sub presiune.