10) Danemarca 6-1 Uruguay, 1986, faza grupelor
Se poate spune fără ezitare că Danemarca a fost cea mai spectaculoasă debutantă la Cupa Mondială. Cu cel mai emblematic echipament din istoria turneului, Danemarca a devenit cunoscută drept ”brazilienii Scandinaviei” datorită stilului lor ofensiv neobosit.
După ce au învins deja Scoția și au trecut ușor de Germania de Vest, prestația lor dintre cele două meciuri, când au umilit Uruguay cu 6-1, i-a transformat în candidați la trofeu. Starul Veronei, Preben Elkjaer a reușit un hat-trick, iar partenerul său din atac, Michael Laudrup, a trecut prin apărarea sud-americană ca prin brânză.
9) Olanda 1-1 Argentina, 1978, finală (Argentina a câștigat cu 3-1 după prelungiri)
Finala a început cu scandal, după ce olandezii, despre care se spune că au fost duși intenționat pe un traseu ocolitor spre stadion, au acuzat argentinienii că au folosit tactici de întârziere. Echipa gazdă a intrat pe teren cu cinci minute întârziere, în timp ce tribunele pline de entuziasm acopereau gazonul cu confetti.
Mario Kempes a deschis scorul, trimițând mingea pe sub Jan Jongbloed de la 12 metri, înainte ca Dick Nanninga să egaleze cu o lovitură de cap puternică, cu opt minute înainte de final. La 1-1, Kempes a readus Argentina în avantaj în prelungiri, cu o acțiune individuală de excepție, iar Daniel Bertoni a închis tabela zece minute mai târziu.
8) Argentina 3-0 Croația, 2022, semifinală
Este imposibil să vorbești despre istoria Cupei Mondiale fără să-l menționezi pe Lionel Messi. În semifinalele turneului din Qatar 2022, magicianul argentinian a marcat a 25-a apariție la Cupa Mondială, egalând un record, și a condus Argentina spre o victorie clară, 3-0, împotriva Croației.
La 35 de ani, Messi a deschis scorul și a oferit, probabil, cea mai frumoasă pasă decisivă a turneului, pentru golul doi al Argentinei, când l-a făcut pe Josko Gvardiol să pară un fundaș la nivel de juniori, cu o cursă de excepție pe partea dreaptă, întorcându-l pe actualul apărător al lui Manchester City pe toate părțile, înainte să-i paseze perfect lui Julian Alvarez.
7) Brazilia 4-1 Italia, 1970, finală
Soarta trofeului Jules Rimet a fost decisă definitiv de acest meci. Pele și-a arătat clasa, marcând cu capul după o centrare a lui Jairzinho în minutul 18, iar Brazilia a fost taxată pentru o apărare slabă, permițându-i lui Roberto Boninsegna să egaleze înainte de pauză.
Gerson a readus Brazilia în avantaj cu un șut imparabil în minutul 66, iar Jairzinho a dus scorul la 3-1, după ce Pele i-a așezat mingea perfect. Cu puțin înainte de final, fundașul Carlos Alberto a înscris unul dintre cele mai frumoase goluri din istorie, după ce șapte jucători de câmp au pasat mingea până când căpitanul a șutat puternic la colțul lung.
6) Argentina 3-2 Germania de Vest, 1986, finală
Cu tribune pline și o atmosferă extraordinară, toate privirile erau îndreptate spre Diego Maradona înaintea finalei dintre două foste campioane, Argentina și Germania de Vest, pe stadionul Azteca. Jose Brown a deschis scorul pentru Argentina la jumătatea primei reprize, iar sud-americanii păreau să controleze meciul când Jorge Valdano a făcut 2-0 la zece minute după pauză.
Totuși, Germania de Vest a revenit spectaculos, Karl-Heinz Rummenigge reducând diferența în minutul 74, iar șase minute mai târziu, Rudi Voller a egalat. Cu șapte minute înainte de final, Maradona și-a arătat clasa, oferindu-i lui Jorge Burruchaga șansa de a aduce victoria Argentinei.
5) Anglia 2-2 Argentina 1998, optimile de finală (Argentina a câștigat cu 4-3 la penalty-uri)
După momentele memorabile oferite de Diego Maradona și celebrul episod al ”Mâinii lui Dumnezeu”, care cu 12 ani mai devreme eliminase Anglia din cursa pentru trofeu, ”Three Lions” nu au reușit să își ia revanșa în duelul cu Argentina de la Nantes.
Sud-americanii au deschis scorul rapid, printr-un penalty transformat de Gabriel Batistuta. Anglia a revenit însă în meci prin Michael Owen, care a obținut mai întâi lovitura de pedeapsă din care s-a restabilit egalitatea, apoi a înscris pentru 2-1 după o acțiune individuală remarcabilă.
Totuși, chiar înainte de pauză, sud-americanii au executat o fază fixă de excepție, iar Javier Zanetti a egalat împotriva echipei lui Glenn Hoddle, care a fost nevoită să joace peste o oră în inferioritate numerică, după eliminarea lui David Beckham. În cele din urmă, Anglia a pierdut la penalty-uri, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori.
4) Anglia 4-2 Germania de Vest, 1966, finală
Anglia lui Sir Alf Ramsey a învins Germania de Vest cu 4-2 după prelungiri și a câștigat pentru prima dată Cupa Mondială, performanță pe care nu a mai reușit să o repete. După ce Helmut Haller a deschis scorul rapid, ”Three Lions” au întors meciul cu golurile lui Geoff Hurst și Martin Peters, dar Germania a dus partida în prelungiri cu un gol egalizator marcat în ultimul minut de Wolfgang Weber.
Gazdele au obținut victoria într-un mod care încă stârnește controverse, după ce șutul puternic al lui Hurst a ricoșat din bara transversală. Nici acum nu se știe sigur dacă mingea a trecut linia porții, dar golul a fost validat, spre nemulțumirea germanilor care au protestat.
3) Franța 1-1 Brazilia, 1986, sferturi de finală (Franța a câștigat cu 4-3 la penalty-uri)
Meciul a fost comparat pe bună dreptate cu ”Lupta secolului”, fiind unul dintre cele mai captivante dueluri din istoria fotbalului, cu jucători precum Joel Bats, Manuel Amoros, Jean Tigana, Michel Platini, Socrates și Careca în cea mai bună formă a lor. Careca a finalizat o acțiune colectivă superbă pentru a deschide scorul, iar Platini a egalat.
Zico a intrat în repriza a doua și a oferit o pasă excepțională cu exteriorul, din care Branco a obținut un penalty pentru Selecao. Totuși, genialul mijlocaș nu l-a putut învinge pe Bats de la punctul cu var, iar la loviturile de departajare, Franța a avut nervii mai tari, Luis Fernandez aducând calificarea în semifinale pentru Les Bleus.
2) Germania de Vest 3-3 Franța, 1982, semifinală (Germania de Vest a câștigat cu 5-4 la penalty-uri)
Mulți își amintesc această semifinală mai ales pentru intervenția dură a portarului Harald Schumacher asupra lui Patrick Battiston. La o fază în care a ieșit în întâmpinarea adversarului, goalkeeperul german l-a lovit violent cu șoldul în zona feței, în plină viteză, iar fundașul francez a suferit consecințe serioase: a pierdut doi dinți și a suferit trei fracturi costale.
În cele din urmă, echipa germană, organizată și eficientă, a trecut de o formație franceză plină de talent, condusă de Michel Platini, care a jucat cu o eleganță rară.
Les Bleus au condus cu 3-1 în prelungiri, după ce meciul s-a încheiat 1-1, dar golul lui Karl-Heinz Rummenigge, intrat de pe bancă, și execuția acrobatică a lui Klaus Fischer au dus partida la lovituri de departajare, unde paradele lui Schumacher la șuturile lui Didier Six și Maxime Bossis au fost decisive.
1) Italia 3-2 Brazilia, 1982, a doua fază a grupelor
Cunoscută drept ”ziua în care a murit fotbalul”, echipa Braziliei din 1982 a rămas în istorie ca ”cea mai bună echipă care nu a câștigat niciodată Cupa Mondială”, după ce a pierdut cu 3-2 în fața Italiei în faza intermediară a turneului.
Înainte de turneu, Brazilia, care îi avea pe Toninho Cerezo, Falcao, Socrates și Zico (probabil cel mai valoros mijloc din istoria fotbalului), s-a pregătit pentru Cupa Mondială învingând Anglia la Londra, Franța la Paris și Germania de Vest la Stuttgart. Dar, după ce au marcat de 13 ori în patru meciuri, brazilienii au plătit scump pentru naivitatea defensivă, iar hat-trick-ul lui Paolo Rossi a dus Italia mai departe.