Cei care urmăresc de la distanță, la televizor, pot ridica din sprâncene. De exemplu, la transmisiunea postului american Fox, arbitrul fluieră pentru pauză și ecranul trece imediat la reclame.
Vezi programul Cupei Mondiale pe Flashscore
Nu vă lăsați păcăliți: această dinamică i-a enervat chiar și pe jucători.
„Pauzele de hidratare sunt puțin ciudate, pentru că am urmărit aproape toate meciurile până acum și să intri în reclame de fiecare dată e cam... Ei bine, nu e ceva ce-mi place”, a recunoscut Van Dijk.
„Cred că nici pentru telespectatorii neutri nu e prea plăcut. Dacă e foarte cald, evident că e bine să existe aceste pauze. Dar cred că trebuie analizat de la meci la meci, separat, după părerea mea”, a adăugat fundașul și căpitanul olandez.
Dar pentru cei care trăiesc atmosfera vibrantă din tribunele acestei Cupe Mondiale, experiența de a opri jocul timp de trei minute în fiecare repriză e cu totul diferită.
Hydration break a devenit rotița perfectă a unui concept pe care cei din marketingul sportiv îl cunosc bine: sportainment, adică integrarea sportului cu divertismentul pentru a amplifica experiența publicului.
„Chiar dacă echipa ta pierde, atmosfera din stadion în timpul pauzei nu lasă energia să scadă. Devine un moment de socializare, de a sărbători că ești acolo, de a flutura steagurile și de a te vedea pe ecranul uriaș”, spune jurnalistul Fabricio Coronel de la portalul El Universo din Ecuador.
Fotbalul în patru sferturi
Pauzele au schimbat jocul din punct de vedere tactic. Nu e vorba doar de sportivi care beau apă. E, de fapt, un „time-out” mascat.
Dacă înainte antrenorul trebuia să strige disperat de pe margine sau să aștepte pauza pentru a corecta poziționarea, acum hydration break împarte meciul în patru reprize strategice.
Este o șansă de aur pentru a reajusta marcajul, a da peste cap planul tactic al adversarului sau a motiva echipa. Jocul se reia cu o altă intensitate.
Chiar Brazilia a profitat de acest lucru la egalul cu Maroc. Echipa era condusă cu 1-0, dar a reușit să egaleze la șase minute după Hydration Break, când Vini Jr. a restabilit egalitatea cu o execuție frumoasă.
„Poți să explici o problemă jucătorilor sau să faci o ajustare tactică ce poate fi foarte importantă”, a spus antrenorul Carlo Ancelotti, imediat după remiza din debutul Cupei Mondiale.
Același lucru îl împărtășește și Deschamps, campion mondial cu Franța.
„Aceste pauze de hidratare de trei minute îți permit să aduci jucătorii aproape și îți oferă ocazia să ajustezi anumite lucruri după cele 22 sau 23 de minute de joc care tocmai au trecut”, a spus selecționerul francez la conferința de presă.
Totuși, el nu a negat că pauza poate dezavantaja echipa aflată în avantaj, o altă controversă iscată de Hydration Break.
„La temperaturi ridicate, e important să oferi această șansă suplimentară antrenorului. E un lucru bun, e un fapt, dar asta duce la împărțirea jocului și, dacă ești într-o poziție favorabilă, după această pauză trebuie să o iei de la capăt. Dar ne-am adaptat, inclusiv în pregătirea noastră am luat deja în calcul acest aspect”, a continuat el.
„Nu mai sunt două reprize, sunt patru sferturi. Asta avem, asta s-a decis, așa că jucătorii și antrenorii se adaptează la această nouă realitate, dar câștigi șansa de a vorbi (cu echipa) de încă două ori”, a concluzionat selecționerul.
Americanizarea divertismentului pe stadion
Dar dacă antrenorii au câștigat o pauză tactică în mijlocul reprizei, FIFA și publicul au primit o arenă de divertisment demnă de NBA, NFL sau NHL.
Pentru suporterul local, obișnuit cu sporturi dinamice și pline de întreruperi publicitare, fotbalul cursiv a fost mereu privit cu o oarecare suspiciune, fiind considerat că „ține prea puțin atenția” sau nu oferă o pauză pentru a merge să-ți iei o gustare, de exemplu. FIFA a înțeles mesajul și a adaptat hydration break pe gustul gazdelor.
Când jocul se oprește, show-ul începe:
Bătălia decibelilor: Ecranele uriașe prind viață cu activări clasice din arenele americane. Publicul e provocat în timp real: cine cântă mai tare? Galeria A sau galeria B? „Barometrul zgomotului” aprinde stadionul.
Prezența mascotelor: Animații interactive cu fețele suporterilor, filtre cu mingea oficială și apariții dinamice ale celor trei mascote ale acestei Cupe (reprezentând Canada, Mexic și Statele Unite) transformă ecranul într-un feed de distracție hiperactivă.
Show de lumini conectat: Una dintre cele mai spectaculoase activări are loc chiar în palmă. Printr-un link/QR Code oficial FIFA, suporterii activează lanterna telefonului. În câteva secunde, întreg stadionul pulsează și clipește sincronizat cu sistemul de iluminat al arenei, creând un spectacol vizual impresionant.
Acestea sunt doar câteva dintre interacțiunile promovate pe stadioane. Pauzele sunt acompaniate și de muzică ce electrizează suporterii, așa cum s-a văzut pe stadionul Azteca, în Mexic, la deschiderea Cupei Mondiale.
Două lumi: strategia comercială vs. experiența reală
Există, desigur, o dicotomie clară în această nouă realitate. Hydration break este o mașinărie comercială puternică. Deschide o fereastră de aur pentru branduri și publicitate, umplând un spațiu pe care fotbalul nu l-a avut niciodată, ceea ce stârnește critici din partea puriștilor care urmăresc de acasă și se trezesc cu un bloc de reclame în mijlocul primei reprize.
The Wall Street Journal, de exemplu, a relatat că Fox vindea inserții publicitare de 30 de secunde în timpul pauzelor de hidratare cu aproximativ 200.000 USD la meciurile din faza grupelor și în jur de 750.000 USD la partidele echipei Statelor Unite.
Cu patru reclame la fiecare pauză, sunt opt inserții disponibile la fiecare meci. Pe parcursul celor 104 partide ale Cupei Mondiale, se deschide o fereastră de 832 de reclame potențiale. La o estimare conservatoare de 300.000 USD pe spațiu - fără a lua în calcul vârfurile de audiență cu echipa americană - postul poate încasa 249,6 milioane USD doar din reclamele din aceste intervale.
Toată această inginerie financiară merge însă mână în mână cu succesul practic al măsurii pe stadioane. Pauza a umanizat sportul sub căldura toridă, a dat antrenorilor o nouă dimensiune tactică și a transformat „timpul mort” într-o adevărată catharsis colectivă pe stadioane.
Fotbalul s-ar putea să se fi născut în Anglia, dar la această Cupă a învățat definitiv să vorbească limba show business-ului american. Iar publicul, se pare, a îmbrățișat ideea.
