Pelé nu era predestinat măreției. Născut în sărăcie, la Bauru, tânărul Edson Arantes do Nascimento a învățat să joace fotbal cu un grepfrut sau cu o șosetă umplută cu ziare.
Dar destinul nu a însemnat nimic pentru Pelé, care și-a dezvoltat jocul practicând futsal și avea să devină unul dintre cei mai influenți jucători și oameni din istoria fotbalului. Până la urmă, Pelé a fost cel care l-a numit și l-a transformat în „jocul frumos”.
Pentru a sărbători ziua de naștere a lui Pelé, ar fi împlinit 86 de ani pe 23 octombrie 2026, trecem în revistă cele mai emblematice momente din cariera impresionantă a uneia dintre cele mai emblematice figuri ale fotbalului.
10: Meciul de adio care a făcut cerul să plângă
După o carieră extraordinară de 21 de ani, Pelé a jucat ultimul meci pe 1 octombrie 1977. Într-un meci demonstrativ între Santos și New York Cosmos, „O Rei” a reprezentat ambele cluburi și, bineînțeles, a marcat dintr-o lovitură liberă de la aproximativ 27 de metri, încheind astfel o carieră cu adevărat legendară. Meciul, disputat pe Giants Stadium din East Rutherford, New Jersey, a atras nume uriașe precum Sir Bobby Moore și Muhammad Ali. Aceștia l-au îmbrățișat pe Pelé și au strigat: „Nu uita; suntem cei mai mari din întreaga lume!”
La ultimul meci al lui Pelé au asistat 75.646 de spectatori, însă partida a fost afectată de ploaie. Ziarele braziliene știau motivul: „Până și cerul plângea”, au scris acestea a doua zi.
Pelé a avut o abordare diferită în discursul de dinaintea meciului: „Vreau să profit de această ocazie pentru a vă ruga, în acest moment în care lumea își îndreaptă privirea spre mine, să acordați mai multă atenție celor tineri, copiilor din întreaga lume. Avem prea multă nevoie de ei... Vreau să vă rog, pentru că eu cred că iubirea este cel mai important lucru pe care îl putem lua cu noi din viață, fiindcă toate celelalte trecătoare sunt, să spuneți împreună cu mine de trei ori: Iubire! Iubire! Iubire!”
9: Transferul la New York Cosmos
Pelé a fost un deschizător de drumuri în multe privințe. A confirmat încă o dată acest lucru atunci când a încheiat capitolul unei cariere de 19 ani la Santos și, după o retragere de scurtă durată, a semnat cu New York Cosmos în 1975. Astfel, a devenit primul nume celebru la nivel mondial care s-a alăturat North American Soccer League, aflată într-un declin lent și care oferea bilete la meci prin vouchere Burger King pentru a atrage spectatori.
Apoi, dintr-odată, clubul a fost nevoit să refuze accesul a 50.000 de fani când Cosmos a jucat acasă, pe Downing Stadium. Echipa s-a mutat pe Giants Stadium, cu o capacitate de 76.891 de locuri, unde a alcătuit formații cu și mai multe superstaruri internaționale, printre care Carlos Alberto, Johan Neeskens și Giorgio Chinaglia. Dintr-odată, NASL prospera. Iar totul a început cu Pelé.
8: Hat-trickul care a decis Cupa Intercontinentală
Nu există suficient timp într-o singură zi pentru a trece în revistă toate realizările lui Pelé, însă trebuie să vorbim despre Cupa Intercontinentală din 1962. Santosul lui Pelé a dat piept cu campioana Europei, Benfica, al cărei antrenor legendar, Bela Gutmann, plecase cu doar câteva luni înainte. După ce Santos s-a impus cu 3-2 la Rio de Janeiro, returul s-a jucat la Lisabona, pe Estadio da Luz, fortăreața Benficăi, unde nimeni nu câștigase în sezonul 1961/62.
Dar atunci a apărut Pelé. Cu doar câteva zile înainte de a împlini 22 de ani, magicianul brazilian a oferit una dintre cele mai mari prestații din istoria fotbalului. A transformat în gol o centrare-bombă trimisă de Pepe, a fentat un fundaș și i-a depășit pe alți doi pentru a marca al doilea gol, a pregătit scorul de 3-0 după ce a trecut de patru adversari și i-a pasat lui Coutinho de la marginea terenului, apoi și-a completat hat-trickul strecurând mingea printre picioarele lui Eusebio la mijlocul terenului și pornind într-o incursiune printre trei fundași înainte de a relua în plasă propriul șut respins.
Santos a câștigat cu 5-2, iar portarul Benficăi, Couto Pereira, nu i-a venit să creadă ce vede: „Am venit sperând să opresc un om măreț, dar am plecat convins că am fost învins de cineva care nu s-a născut pe aceeași planetă cu noi, ceilalți.”
7: Pelé, comoară națională oficială
Pelé a devenit imediat o emblemă națională. A început să înscrie chiar din momentul în care a pășit pe teren pentru Santos, iar pentru a-l împiedica să exploreze posibilitatea de a juca în Europa, președintele Braziliei a găsit o modalitate ingenioasă de a-l păstra în țară.
Real Madrid, Milan și Inter îl doreau cu toții după celebra victorie a Braziliei la Cupa Mondială din 1958. Așadar, ce a făcut președintele Janio Quadros? În 1962, l-a declarat pe Pelé comoară națională, sau patrimônio nacional. Astfel, Pelé nu mai putea pleca în străinătate, fiind un bun național care nu putea fi exportat.
6: „Oamenii vorbesc mereu despre golul pe care nu l-am marcat”
În 1970, Brazilia și Pelé își doreau să încheie cariera legendei la națională într-o notă triumfală. Pentru asta trebuiau să treacă de puternica Anglie, al cărei căpitan, Sir Bobby Moore, coordona o apărare magnifică, iar Gordon Banks apăra poarta. Iar Banks a fost cel care, alături de Pelé, a ajuns în prim-plan în faza grupelor.
În minutul 10, Pelé s-a înălțat peste toți ceilalți și a trimis cu capul direct în colțul din dreapta lui Banks, însă portarul englez a reușit o paradă cu adevărat miraculoasă, menținând scorul egal. Pelé pornise deja să sărbătorească, strigând „gol!”, dar s-a oprit când l-a văzut pe Moore celebrând.
A fost un moment pe care Pelé nu l-a uitat niciodată: „Am marcat peste o mie de goluri în viață, iar lucrul despre care oamenii vorbesc mereu cu mine este golul pe care nu l-am marcat.”
5: „Gol de Placă” al lui Pelé
Cât de bun trebuie să fii pentru a inventa un termen într-o națiune înnebunită după fotbal? La fel de bun ca Pelé, se pare, deoarece golul său împotriva lui Fluminense a fost atât de spectaculos încât a devenit un exemplu pentru toate golurile frumoase: un „Gol de Placă”, o reușită demnă de o placă comemorativă.
În minutul 40, Pelé a preluat mingea în propria jumătate, pe legendarul stadion Maracana. „O Rei” a pornit la drum, i-a depășit pe Pinheiro, Clovis, Altair și Jair Marinho, înainte de a-și desăvârși capodopera printr-un șut plasat chirurgical în vinclul porții lui Castilho. Fanii lui Fluminense nu erau deloc simpatizanții lui Santos, însă golul lui Pelé a meritat o ovație în picioare de două minute, unii spectatori cerând chiar ca reușita să valoreze două goluri.
Jurnalistul Joelmir Beting a descris astfel golul legendar, ale cărui imagini filmate s-au pierdut: „Într-o cursă sinuoasă și agonizantă, care a durat mai mult de un minut și jumătate, timp în care a păstrat posesia mingii, a strecurat-o în cele din urmă printre picioarele portarului Castilho și a marcat. Cei 130.000 de spectatori care huiduiau au început să aplaude.”
4: „O Milésimo”
19 noiembrie 1969, ora locală 23:23, la Rio de Janeiro. Mii de oameni se adunaseră pentru ceea ce părea inevitabil: „O Milésimo”, al 1.000-lea gol profesionist al lui Pelé. Vasco da Gama era adversara în Torneio Roberto Gomes Pedrosa, iar în minutul 34 al reprizei secunde venise momentul mult așteptat.
Pelé a fost faultat în careul lui Vasco și a obținut penaltyul care avea să scrie istorie. La 29 de ani, brazilianul a executat și a trimis mingea în colțul din stânga lui Edgardo Andrada, marcând cel de-al 1.000-lea gol al ilustrei sale cariere. Fotografii au luat cu asalt terenul de pe Maracana și l-au surprins pe Pelé, care purta un tricou cu numărul 1.000.
3: Golul secolului
Naționala Braziliei din 1970 este considerată adesea cea mai bună echipă din istoria fotbalului. Era plină de talent, cu jucători precum Pelé, Jairzinho, Rivellino, Tostão și liderul echipei, Carlos Alberto.
Pelé a fost în centrul atenției la ultima sa Cupă Mondială FIFA, în Mexic, iar în finala cu Italia și-a încheiat cu stil aventura la turneul final. „O Rei” a fost în centrul celui mai mare gol colectiv din istoria fotbalului, fază care a început cu Tostão, Brito, Wilson Piazza, Clodoaldo, Gérson și Rivellino. Pelé a primit mingea la marginea careului și i-a pasat fără să privească lui Carlos Alberto, care venea în viteză și a trimis-o violent în colțul de jos al porții.
Un gol pentru eternitate, marcat de o echipă pentru eternitate.
2: Cântecul de lebădă la Cupa Mondială din 1970
Indiferent cum trăiești sportul, Pelé este unul dintre cele mai mari nume pe care acesta le-a cunoscut vreodată. După ce a surprins lumea în 1958, la vârsta de 17 ani, fenomenul brazilian a urcat pentru ultima dată pe scena mondială la Cupa Mondială FIFA din 1970, în Mexic.
Ca parte a ceea ce este considerată cea mai bună echipă de fotbal din toate timpurile, Pelé a avut un turneu extraordinar. Deși parada lui Gordon Banks este încă intens comentată, turneul lui Pelé cu Brazilia a fost unul pentru eternitate. O Rei a fost implicat în 10 dintre cele 19 goluri ale Braziliei la turneul final și a fost în centrul atenției în finala cu Italia, marcând un gol și oferind două pase decisive în victoria categorică, 4-1, împotriva Italiei.
Pelé și-a luat rămas-bun de la echipa națională în singurul limbaj pe care îl cunoștea: cu picioarele dansând, lăsându-i pe fundași pierduți în văzul tuturor. Legendarul jucător al lui Inter și fundașul Italiei, Tarcisio Burgnich, care primise ingrata misiune de a-l marca pe Pelé în finală, a surprins poate perfect esența ultimei Cupe Mondiale a brazilianului: „Înaintea meciului mi-am spus că este făcut din piele și oase, la fel ca toți ceilalți. Dar m-am înșelat.”
1: Golul cu sombrero din finala Cupei Mondiale din 1958
Lumea nu îl cunoștea încă pe Pelé când acesta a condus Brazilia la Cupa Mondială FIFA din 1958, însă după turneu i-a făcut pe toți să-i țină minte numele. La doar 17 ani, Pelé a marcat șase goluri, iar Brazilia a câștigat primul său titlu mondial după ce a învins țara gazdă, Suedia, care îi avea în echipă pe Gunnar Gren și Gunnar Nordahl, doi dintre cei trei jucători care formau celebrul trio Gre-No-Li.
După hat-trickul marcat împotriva Franței lui Just Fontaine în semifinale, cel mai frumos moment al lui Pelé a venit, bineînțeles, în finala de la Stockholm. În minutul 55, la scorul de 2-1, Pelé a primit o centrare și a preluat mingea cu pieptul, trimițând-o în aer pentru a se feri de Sigge Parling. Apoi a lobat mingea peste Bengt Gustavson, într-o fază spontană în care Gustavson și-a înfipt crampoanele în șoldul lui Pelé.
În loc să cadă, Pelé a șutat din voleu după ce a urmărit mingea coborând de la trei metri și a trimis-o în colțul de jos al porții, oferind echipei sale un avantaj de două goluri în fața suedezilor. Este în continuare unul dintre cele mai emblematice goluri din istoria Cupei Mondiale FIFA, iar Pelé l-a marcat la vârsta de 17 ani.
Întrebări frecvente
1. Câte goluri oficiale a marcat Pelé în carieră?
Totalul impresionant al lui Pelé este de 1.301 goluri în 1.390 de meciuri, potrivit RSSSF. În 840 de meciuri oficiale, Pelé a marcat 775 de goluri.
2. Ce Cupe Mondiale a câștigat Pelé cu Brazilia?
Pelé a câștigat Cupa Mondială FIFA în 1958, 1962 și 1970, devenind singurul jucător care a cucerit trei Cupe Mondiale.
3. A jucat Pelé vreodată pentru un club european?
Nu, Pelé a jucat doar pentru Santos, în Brazilia, și New York Cosmos, în SUA.
4. Când a marcat Pelé golul cu numărul 1.000?
Pelé a marcat golul cu numărul 1.000 pe 19 noiembrie 1969, împotriva lui Vasco da Gama.
5. De ce i se spune lui Pelé „O Rei” (Regele)?
Pelé a fost numit „O Rei” după Cupa Mondială FIFA din 1958, la care Brazilia a devenit pentru prima dată campioană mondială. Pelé a fost, fără îndoială, cel mai bun jucător al Braziliei la turneu, marcând șase goluri la vârsta de 17 ani.