Numirea portughezului la cârma naționalei africane încununează o carieră marcată de constanță competițională, longevitate excepțională și o prezență neîntreruptă pe cele mai importante scene ale fotbalului mondial.
Cu această nouă provocare, Queiroz este din nou unul dintre cei mai experimentați antrenori de la Cupa Mondială, remarcat pentru capacitatea sa de a-și adapta echipele la o mare varietate de contexte și de a le transforma în formații extrem de competitive, chiar și împotriva unor adversari de cel mai înalt nivel.
De-a lungul carierei sale, a antrenat echipe precum Portugalia, Iran și Columbia, lăsând întotdeauna o amprentă clară: organizată, disciplinată tactic, compactă și foarte greu de învins, chiar și împotriva unor echipe considerate superioare.
Acum, la cârma Ghanei, Carlos are ocazia să consolideze o moștenire bazată pe exigență tactică maximă, adaptabilitate constantă și posibilitatea de a deveni unul dintre cei mai longevivi antrenori din istoria Cupei Mondiale, consolidându-și definitiv locul printre cele mai respectate figuri din fotbalul internațional.
Antrenorii cu cele mai multe apariții
Carlos Alberto Parreira (șase apariții în 1982, 1990, 1994, 1998, 2006, 2010)
Parreira rămâne un reper incontestabil în competiție. Mai mult decât un simplu antrenor, el a fost un adevărat manager de talente și culturi. A antrenat cinci echipe naționale diferite(Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Brazilia, Arabia Saudită și Africa de Sud), întruchipând ca nimeni altul rolul de cameleon tactic. Numele său a fost gravat în aur în 1994, când a demonstrat că Brazilia poate uni pragmatismul și identitatea, câștigând a patra cupă în Statele Unite.
Bora Milutinović (cinci participări în 1986, 1990, 1994, 1998, 2002)
Milutinović reprezintă magia Cupei Mondiale. El a antrenat echipe la cinci ediții consecutive(Mexic, Costa Rica, SUA, Nigeria și China). Secretul său: simplitatea. A ajuns în țări fără mare tradiție și, în doar câteva luni, a reușit să instaureze o disciplină capabilă să pună giganții în dificultate. El a fost primul care a demonstrat că, în faza finală, organizarea mentală poate egala sau chiar depăși talentul individual.
Carlos Queiroz (cinci apariții în 2010, 2014, 2018, 2022, 2026)
Queiroz este întruchiparea longevității moderne, un constructor răbdător și metodic. În cele cinci participări ale sale (Portugalia, Iran de trei ori și acum Ghana), el s-a remarcat prin capacitatea sa de a transforma echipe cu limitări tehnice în adevărate puncte forte. În 2026, s-a impus ca maestru al pregătirii științifice, dovedind că disciplina rămâne cel mai bun scut împotriva incertitudinilor fotbalului.
Helmut Schön (patru prezențe în 1966, 1970, 1974, 1978)
Schön este omul recordurilor pe bancă. În patru Cupe Mondiale, el a antrenat Germania de Vest în 25 de meciuri, o cifră impresionantă care reflectă consecvența sa în ceea ce privește ajungerea în finală. Tactician câștigător al titlului în 1974, el a condus jucători precum Beckenbauer și Gerd Müller cu o autoritate liniștită, dar fermă.
Sepp Herberger (patru participări în 1938, 1954, 1958, 1962)
Herberger a fost arhitectul renașterii fotbalului german. El a condus echipa națională germană timp de patru decenii în cea mai turbulentă perioadă din istoria țării sale. Numele său a devenit legendar în 1954, cu faimosul "Miracol de la Berna", când viziunea sa tactică a permis Germaniei de Vest să învingă o Ungarie ce părea invincibilă. El a fost cel care a gravat în ADN-ul Germaniei maxima: "Jocul nu se termină până când arbitrul nu fluieră".
Walter Winterbottom (patru apariții în 1950, 1954, 1958, 1962)
Walter Winterbottom a fost primul selecționer oficial al Angliei și forța motrice din spatele modernizării fotbalului din țara sa. Timp de 16 ani și patru Cupe Mondiale consecutive, el a luptat pentru ca echipa națională a Angliei să iasă din izolare și să îmbrățișeze noile tendințe internaționale. Deși nu a ridicat niciodată trofeul, viziunea sa structurală și pregătirea fizică exigentă au pus bazele titlului Angliei din 1966.
Lajos Baróti (patru apariții în 1958, 1962, 1966, 1978)
Baróti a fost păstrătorul moștenirii maghiare după epoca de aur a lui Puskás. Cu o eleganță ieșită din comun și o disciplină de nezdruncinat, a menținut Ungaria printre marile puteri timp de două decenii. În patru apariții, el s-a impus ca un maestru al tranziției generaționale, conducându-și echipa în sferturile de finală în 1962 și 1966 și revenind 12 ani mai târziu pentru o ultimă campanie de Cupă Mondială în Argentina.
Henri Michel (patru participări în 1986, 1994, 1998, 2006)
H. Michel a fost marele ambasador al stilului francez în lume, în special pe continentul african. După ce a condus Franța lui Platini pe podium în 1986, el s-a impus ca un maestru al adaptării, calificând Camerunul, Marocul și Coasta de Fildeș la turneul final. Capacitatea sa de a combina disciplina tactică europeană cu creativitatea africană a făcut din el o figură paternă respectată pe trei continente.
Óscar Tabárez (patru participări în 1990, 2010, 2014, 2018)
Cunoscut drept "El Maestro", Tabárez este un exemplu de loialitate și reconstrucție. Spre deosebire de ceilalți globetrotteri de pe această listă, cele patru apariții ale sale au fost întotdeauna la cârma Uruguayului său. El nu doar a antrenat, ci a reformat întregul sistem de pregătire al țării prin "Proces". Sub conducerea sa, La Celeste și-a recăpătat demnitatea și combativitatea și a redevenit temută pe scena internațională, punctul culminant fiind semifinala istorică din 2010.
Didier Deschamps (patru prezențe în 2014, 2018, 2022, 2026)
Deschamps reprezintă perfect eficiența și pragmatismul secolului XXI. După ce a ridicat Cupa Mondială în calitate de căpitan, a preluat frâiele Franței pentru a construi o adevărată mașină de câștigat. Cu un titlu (2018) și o finală (2022), el se pregătește pentru o a patra participare în 2026. Didier nu caută spectacolul inutil; el excelează în gestionarea orgoliilor și transformarea talentului în fapte istorice.