Un clasic număr 10, care a împărțit vestiarul cu simboluri mondiale și a trăit cele mai mari bucurii alături de Lionel Messi la Argentina, Pastore a trăit pentru a aduce bucurie pură în tribune.
Acum, își folosește aceeași viziune de elită în afara terenului. În acest interviu exclusiv acordat Flashscore, Pastore rememorează capitolele memorabile ale carierei sale de jucător și vorbește despre noua direcție pe care și-a ales-o: intrarea în lumea agenților de fotbaliști, unde își propune să ghideze staruri de talie mondială precum Enzo Fernandez și să sprijine noua generație de jucători.
Ai fost primul transfer important al noii ere a lui PSG. Cum te simți când vezi cât de mult s-a transformat clubul și unde se află astăzi?
„Încă de la început se puteau vedea ambiția și proiectul pe care conducerea, președintele și grupul qatarian voiau să le construiască. Când m-au transferat, iar în anul următor au adus jucători de top precum Thiago Silva, Zlatan Ibrahimovic, Ezequiel Lavezzi și pe toți ceilalți care au urmat, au pus bazele acestui nou Paris Saint-Germain, cu obiectivul de a ajunge la nivelul la care se află astăzi.
Nu mă refer doar la teren, ci și la infrastructură, baza de pregătire și stadion. Clubul a crescut exponențial în ultimii 15 ani, iar astăzi se află la masa celor mai importante cluburi din Europa și din fotbalul mondial.”
Simțeai, pe vremea când jucai acolo, că echipa putea ajunge la aceste înălțimi în Champions League?
„Da, absolut. Amploarea proiectului care ne-a fost prezentat încă din prima zi, în 2011, urmărea exact acest lucru: construirea unui centru de pregătire de talie mondială, modernizarea stadionului și transferul unor jucători capabili să câștige Champions League. În fiecare an au fost puse la locul lor piesele necesare pentru a concura în semifinale și finale.
În perioada mea acolo, ne-am oprit de fiecare dată în sferturile de finală. Uneori ne-a lipsit puțin noroc, alteori au absentat jucători importanți în meciuri decisive sau pur și simplu am întâlnit un adversar mai bun în acea seară. În ultimii ani, PSG a avut evoluții incredibile în Champions League, demonstrând multă disciplină tactică și reziliență atât în atac, cât și în apărare. Este rezultatul unei fundații construite de-a lungul multor ani pentru a ajunge la statutul de echipă de elită de care se bucură astăzi.”
Dintre toți jucătorii de talie mondială cu care ai împărțit vestiarul la Paris, ce moment sau meci îți provoacă cea mai mare mândrie?
„Am avut privilegiul de a juca alături de talente extraordinare. Sosirea lui Zlatan Ibrahimovic a fost uriașă pentru noi, jucătorii mai tineri. A adus duritate, un profesionalism intens și standarde care ne-au ajutat să creștem. Apoi au venit Lavezzi, Cavani, Di Maria, Thiago Silva, Neymar, Beckham, Mbappe... Înveți de la fiecare dintre ei, iar fiecare și-a lăsat amprenta asupra clubului.
Dacă ar fi să aleg o amintire aparte, ar fi returul din Champions League împotriva lui Chelsea, pe Stamford Bridge, când am remizat 2-2 după ce am jucat aproape tot meciul cu 10 oameni. A fost o descătușare emoțională incredibilă să ne mobilizăm, să ne arătăm caracterul și să mergem mai departe în fața unei echipe de top.”
Primește știri despre echipele și jucătorii tăi favoriți
Transferuri, știri, interviuri: Activează notificările pentru știri despre jucătorii și echipele tale preferate.
La Palermo, ai cucerit un întreg oraș. Cât de important a fost acel mediu Rosanero pentru tranziția ta către fotbalul european?
„Voi fi mereu recunoscător că aventura mea europeană a început la Palermo. Am găsit un oraș, o galerie și un grup de oameni care m-au susținut necondiționat, oferindu-mi un impuls pe care nu cred că l-aș fi găsit în altă parte. Aveam doar 19 ani și atât de multe de învățat, dar eram înconjurat de colegi modești și experimentați, care m-au împins să mă dezvolt.
Delio Rossi a fost un antrenor fantastic pentru dezvoltarea mea, președintele Zamparini m-a tratat ca pe un membru al familiei, aproape ca pe un fiu, iar Walter Sabatini a fost totul pentru mine: confident, figură paternă, unchi și director sportiv în același timp. Cei doi ani petrecuți la Palermo au fost magnifici, atât pe teren, cât și în viață, iar acele amintiri îmi sunt foarte dragi.”
Mai urmărești Serie A? Cum a evoluat campionatul față de perioada în care jucai în Italia?
„Urmăresc îndeaproape fotbalul european și sud-american, iar Serie A a evoluat cu siguranță, reflectând schimbările prin care a trecut fotbalul. Pe vremea mea, fiecare echipă avea cinci sau șase jucători de talie mondială: Roma îl avea pe Totti; Juventus îi avea pe Del Piero, Chiellini, Trezeguet, Camoranesi; Milan îi avea pe Ibrahimovic, Thiago Silva, Inzaghi, Gattuso, Pirlo... iar Inter era, de asemenea, plină de vedete.
Acum vezi mai puține astfel de vedete globale consacrate, la nivel general. În Italia, cluburile trebuie să aibă mai multă încredere în jucătorii tineri, pentru că acest lucru aduce trofee în toată Europa. PSG și Barcelona concurează la cel mai înalt nivel cu loturi de bază în care jucătorii au sub 24 sau 25 de ani. În Italia, un fotbalist de 21 de ani este încă etichetat drept «promisiune», ceea ce întârzie adesea perioada în care își poate atinge potențialul maxim.”
Golul cu călcâiul împotriva Atalantei a rămas unul emblematic, dar perioada ta la Roma a fost afectată de accidentări. Ce ți-a lipsit pentru a-ți lăsa cu adevărat amprenta în tricoul Giallorossi?
„Pe teren, perioada mea la Roma a fost profund frustrantă din cauza accidentării la șold, o problemă care, în cele din urmă, m-a forțat să mă retrag câțiva ani mai târziu. Cel mai mare regret al meu este că nu am putut oferi clubului și, mai ales, suporterilor ceea ce îmi doream. Stilul meu de joc a însemnat întotdeauna exprimarea bucuriei și spectacol pentru fani, iar starea mea fizică pur și simplu m-a împiedicat să fac asta cu regularitate la Roma.
Este păcat, pentru că vorbim despre un club și un oraș care trăiesc și respiră fotbal. În afara terenului, mie și familiei mele ne-a plăcut enorm să locuim la Roma. Oamenii mi-au arătat o căldură incredibilă, iar acest lucru a făcut și mai greu faptul că nu am putut răsplăti acea iubire la 100% pe teren.”
Cum vezi actuala echipă a Romei? Îți place direcția în care se îndreaptă clubul și mediul din jurul său?
„Văd o echipă a Romei foarte competitivă. Indiferent de adversar, are intensitate în meciurile importante și jucători care fac diferența în Serie A. Conducerea stabilește așteptări ridicate, iar echipa răspunde bine pentru a se ridica la nivelul acestor standarde și pentru a duce clubul înainte într-un oraș înnebunit după fotbal.
Lotul este valoros și are profunzime, grupul pare unit, iar echipa are un antrenor priceput la gestionarea jucătorilor de profil înalt. Susținută de un Stadio Olimpico plin etapă de etapă, Roma are, cel puțin pe hârtie, toate atuurile pentru a lupta la vârf atât în competițiile interne, cât și în cele europene.”
Moștenirea nemuritoare a lui Messi
Ai împărțit vestiarul cu Lionel Messi la naționala Argentinei. Cum este Leo ca lider, departe de camerele de filmat?
„Am petrecut mai bine de șase ani alături de Leo la națională. Ca fotbalist, nu sunt necesare cuvinte. Ceea ce continuă să producă acum, apropiindu-se de 40 de ani, este uluitor. A fost mereu un lider. La început, conducea exclusiv prin acțiunile sale de pe teren. Nu avea nevoie să strige; știam pur și simplu că, atunci când pășea pe gazon, avea să ne câștige meciurile.
Pe măsură ce s-a maturizat, a devenit în mod natural și un lider vocal în vestiar, susținându-i mereu pe ceilalți jucători, insuflându-le încredere și cerând standarde maxime de la toată lumea. A împărți vestiarul cu el a fost un privilegiu. În afara terenului, este liniștit, relaxat și cu picioarele pe pământ, iar de-a lungul anilor am păstrat o prietenie frumoasă.”
Acum, când capitolul său la națională se apropie de final, ce moștenire lasă Messi în urma sa pentru tricoul Albiceleste?
„Moștenirea lui este deja nemuritoare. În peste două decenii la națională, a adus trofee, finale de neuitat și momente care au intrat în istoria fotbalului. Alături de Maradona, se află în vârf, printre acele simboluri care au transformat fundamental fotbalul argentinian. Așa cum Diego a inspirat generații, influența lui Leo va dăinui la nivel mondial mult timp după ce nu va mai juca. Pentru orice tânăr care îmbracă tricoul Argentinei, faptul că acesta a fost purtat de Kempes, Maradona și Messi reprezintă motivația supremă de a-și urma visurile.”
De la jucător la reprezentantul jucătorilor
Cum s-a produs tranziția ta de la jucător la impresar și ce te atrage cel mai mult la acest rol?
„A fost o tranziție foarte naturală. Nu acesta era planul meu inițial, dar după ce am petrecut mai bine de doi ani studiind și obținând calificările FIFA și UEFA, am început să îndrum jucători tineri. Ascultându-le întrebările și temerile, mi-am dat seama cât de important este ca un jucător să beneficieze de o îndrumare autentică, atât umană, cât și profesională. După ce am trecut prin toate aspectele unei cariere fotbalistice – momentele de glorie, eșecurile, presiunile contractuale, alegerile privind transferurile –, pot vorbi cu ei cu onestitate și empatie deplină.
Această activitate de mentorat îmi aduce o mare împlinire. Obiectivul meu este să-i ajut să-și gestioneze carierele fără probleme și să evite capcanele obișnuite. Faptul că am jucat în diferite campionate de top și că am păstrat relații solide și respectuoase cu directori și antrenori din întreaga lume îmi permite să aduc o valoare reală dezvoltării lor.”
Fiind un fost clasic „număr 10”, ce calități prioritizezi atunci când vrei să reprezinți un talent tânăr?
„Privesc dincolo de calitatea tehnică pură. Pun accent pe profesionalism, etica muncii, caracter și dorința nestăvilită de a progresa. Fiecare jucător are trăsături fotbalistice distincte, dar o parte esențială a muncii mele este planificarea strategică a traseului carierei. Cunoscând foarte bine campionatele, sistemele tactice și antrenorii, rolul meu este să asociez un jucător cu proiectul potrivit, la momentul potrivit.
La 19 ani, am ales în mod deliberat Palermo, pentru că era etapa ideală pentru a juca regulat și a mă maturiza înainte de transferul la un club de elită. Prea des, jucătorii tineri aleg cel mai mare nume sau cea mai mare ofertă financiară și ajung să stagneze pe banca de rezerve timp de trei ani. Nu orice fotbalist de 18 ani este pregătit mental pentru presiunea uriașă de la un club precum PSG. Uneori, un pas intermediar construiește reziliența necesară pentru a reuși la cel mai înalt nivel.”
Agenția ta îl reprezintă pe jucătorul de top Enzo Fernandez. Cum este să lucrezi alături de el și cum abordezi gestionarea unui profil de calibrul său?
„Adevărul este că este foarte frumos să pot lucra cu un campion ca el și să-i fiu alături, ajutându-l cu orice are nevoie. Este o persoană care cere mult: ia decizii, dar în același timp își dorește mereu o a doua opinie în orice privință, iar acest lucru mă bucură foarte mult, pentru că pot fi alături de el și îi pot oferi sfaturile mele. Cu siguranță construim împreună o echipă de lucru foarte bună.
Pentru mine, în primul rând, faptul că am putut lucra cu el mi-a adus multă vizibilitate și, așa cum i-am spus, i-am mulțumit enorm pentru încrederea pe care mi-a acordat-o. Sincer, acestea sunt relații care se creează la prima vedere, pentru că am vorbit o singură dată, într-o perioadă în care discuta cu mulți agenți. Își încheiase deja colaborarea cu impresarul precedent și căuta pe altcineva.
După ce a vorbit cu mai mult de 10 agenți, mi-a oferit ocazia să discut cu el. În timpul unui prânz de trei ore pe care l-am luat împreună în Argentina, mi-a spus că vrea să lucreze cu mine. Așa s-a întâmplat, foarte repede, dar foarte intens, sincer, în toate aceste ultime luni.
Sunt foarte fericit să lucrez cu el. În aceste luni ale carierei sale, a făcut un pas important. Și-a schimbat echipa, mergând la Manchester City, și este unul dintre cei mai importanți jucători ai naționalei Argentinei. Așa că sunt foarte, foarte fericit să lucrez cu el și cred că și el simte la fel.”
Privind peisajul global, care este cea mai mare provocare în ghidarea atât a vedetelor consacrate, cât și a talentelor emergente către vârful fotbalului european?
„Principala provocare este identificarea contextului potrivit pentru ca talentul unui jucător să înflorească, fără a grăbi ritmul dezvoltării sale. Piața de astăzi se mișcă într-un ritm amețitor, iar tentația de a face imediat saltul financiar sau de a semna cu un club important este uriașă. Totuși, riscul de a pierde ani esențiali de dezvoltare pe banca de rezerve este cât se poate de real.
Fie că gestionezi o vedetă consacrată precum Enzo sau un tânăr talent, trebuie să analizezi fiecare variabilă: sistemul tactic al antrenorului, mediul de la club, concurența pe post și viziunea pe termen lung. Să oferi claritate, protecție și o direcție strategică solidă este cel mai dificil și mai satisfăcător aspect al acestei meserii.”