Acest interviu a fost realizat ca parte a proiectului multimedia ”The Big Pete”, o colaborare Flashscore și CANAL+ Sport, care va fi lansată în primăvara lui 2026.
Ai jucat la Lazio sub comanda lui Zdenek Zeman, un antrenor uneori subestimat în afara Italiei. Cum ți-l amintești?
”Primul meu an la Lazio a fost cu Dino Zoff, apoi în al doilea sezon a venit Zdenek Zeman. A fost o schimbare completă. Am trecut de la un antrenor tradițional la unul inovator, plin de idei noi. Fotbalul lui era spectaculos și ofensiv. Practicam unul dintre cele mai atractive stiluri de joc din Italia la acea vreme, într-un 4-3-3 în care toți atacam și presam sus.
Găsirea echilibrului între atac și apărare era uneori dificilă, însă ca jucător era o plăcere. Antrenamentele erau foarte solicitante – era cunoscut pentru asta –, mai ales în presezon. Am încheiat însă acele sezoane pe locurile doi și trei și am jucat un fotbal extraordinar. Multe dintre lucrurile învățate de la el m-au influențat ulterior ca antrenor.”
Care a fost cel mai important element al filosofiei fotbalistice a lui Zeman pentru tine?
”Totul se baza pe fotbal ofensiv. Își dorea o linie defensivă foarte avansată și un pressing agresiv, lucru rar în anii ’90. Ne apăram aproape de centrul terenului.
Sistemul era 4-3-3, cu două extreme, un vârf și cei doi mijlocași centrali care urcau constant. Extremele intrau spre centru, mijlocașii se implicau în atac. Era o plăcere atât să joci, cât și să privești, iar la antrenamente lucram zilnic la acest stil.”
Care antrenori te-au influențat cel mai mult, per ansamblu?
”O figură foarte importantă a fost Rolf Fringer, în Elveția. M-a mutat din mijlocaș central în poziția de fundaș central pentru că își dorea să construim acțiunile de la portar. Venind dintr-un rol ofensiv, faptul că vedeam tot jocul din spate m-a ajutat enorm să înțeleg fotbalul.
Apoi a fost Arrigo Sacchi la națională. Era extrem de inovator, iar Milanul său era renumit în toată lumea. Am încercat să reproducem acel stil cu Elveția. L-am avut și pe Ruud Gullit, care insista mereu pe jocul de posesie, pe controlul meciului prin păstrarea mingii.”
Gullit era antrenor-jucător atunci, nu?
"Da, la început. Ideea lui era clară: dacă ai mingea, controlezi jocul."
Cum vezi poziția actuală a lui Lazio în fotbalul european?
"Claudio Lotito a preluat clubul când era aproape de faliment și l-a readus la stabilitate. Lazio este sustenabilă financiar, joacă regulat în competițiile europene și de obicei termină în top 6 din Serie A.
Au o bază de fani grozavă, un oraș superb, iar să joci pe Olimpico e o experiență deosebită. Iar derby-ul Romei este unul dintre cele mai tari meciuri din fotbal."
Chelsea a fost ultimul tău club ca jucător. Cum a fost acea perioadă înainte de venirea lui Roman Abramovich?
”Atmosfera era deja entuziastă. Am ajuns în 1996, iar la scurt timp au sosit și (Gianluca) Vialli, (Gianfranco) Zola, (Frank) Leboeuf, (Marcel) Desailly. În acea perioadă am câștigat șase trofee: FA Cup, Cupa Cupelor, Supercupa Europei și Cupa Ligii. A fost o etapă extrem de reușită.
Venirea lui Abramovich în 2003 a schimbat complet clubul. Chelsea s-a transformat într-o forță atât pe plan intern, cât și la nivel internațional, devenind un nume cunoscut peste tot în lume.”
Cum vezi era Jose Mourinho și jucătorii care au urmat?
"Au venit multe transferuri, dar jucători precum Petr Cech, John Terry, Frank Lampard, Didier Drogba, Michael Essien, și (John) Obi Mikel au devenit coloana vertebrală a clubului pentru mulți ani. Ei au scris istorie câștigând titluri și au transformat Chelsea într-o forță."
Ce simți când revii pe Stamford Bridge?
"E ca a doua casă. Am fost acolo ca jucător, suporter și antrenor. Chelsea a fost o parte esențială din viața mea profesională și personală. Fiecare vizită trezește emoții puternice."
Te consideri mai mult o legendă a lui Chelsea ca jucător sau ca antrenor?
"Sincer, nu mă gândesc la asta. Am avut norocul să fac parte din grupuri de succes și ambițioase – atât ca jucător, cât și ca antrenor. Succesul vine mereu din forța grupului."
Ești adesea numit cel mai de succes antrenor interimar din istoria fotbalului. Te deranjează această etichetă?
"Deloc. A devenit o glumă între prieteni. Eu m-am concentrat doar să dau totul pentru jucători, club și suporteri."
Cum a fost sezonul 2011/12 pentru tine, la nivel personal?
"A fost ca un montagne russe. Am avut dificultăți în campionat, au fost probleme, iar Andre Villas-Boas – un prieten apropiat – a plecat.
Mi s-a cerut să preiau echipa până la finalul sezonului. A fost o provocare, dar și o plăcere, iar finalul a fost ceva ce nimeni nu ar fi putut anticipa. Parcă a fost finalul perfect de film."
Când te gândești la acel parcurs din Liga Campionilor, ce meci iese în evidență?
"Returul cu Napoli pe Stamford Bridge. Trebuia să întoarcem un 1-3. Atmosfera a fost electrizantă. Încă aud zgomotul din tribune când ne-am calificat. În acea seară, totul părea posibil."
Cât de dificilă a fost alegerea echipei înaintea finalei cu Bayern Munchen?
"Pe de o parte, a fost ușor pentru că mai mulți jucători erau suspendați, deci nimeni nu putea comenta. Pe de altă parte, a fost complicat. Ryan Bertrand a debutat pentru că ne oferea cel mai bun echilibru pe stânga.
Am avut o săptămână întreagă să pregătim tactica. Odată ce pregătești echipa, restul depinde de jucători – iar noi am avut unii excepționali. Pregătirea și evoluțiile lui Petr Cech au fost extraordinare."
Unde ați sărbătorit câștigarea Ligii Campionilor?
"Înapoi la hotel, pe acoperiș. Jucătorii și familiile lor erau acolo. Nimeni nu a dormit. A fost neașteptat, ceea ce a făcut totul și mai frumos."
Ce club sau loc a însemnat cel mai mult pentru tine în viață?
"Am fost foarte norocos – de la Schaffhausen la Roma și la Londra. Dar pentru mine nu contează unde ești, ci cu cine ești. Familia și oamenii buni sunt cei mai importanți."
Mulți antrenori de top au fost foști mijlocași defensivi. Este această poziție ideală pentru viitorii antrenori?
"Ca mijlocaș defensiv, trebuie să înțelegi atât atacul, cât și apărarea. Ai o perspectivă completă asupra jocului. Poate e o coincidență, dar mulți mari antrenori au venit din acest rol."
Ți-ai dorit mereu să devii antrenor?
"Nu. Nu m-am gândit la asta cât am jucat, iar după ce m-am retras nu eram sigur. Nu a fost ceva planificat."
De ce nu ai mai antrenat în Anglia în ultima vreme?
"După Aston Villa, am avut alte roluri în fotbal și am găsit un echilibru bun în viață. Mai primesc unele oferte, dar mai puține ca înainte. Acum sunt foarte mulțumit cu ceea ce fac."
Este antrenoratul un capitol încheiat pentru tine?
"Nu, deloc. Doar că momentan nu caut activ. Cine știe ce va aduce viitorul?"
Chelsea are o legătură puternică cu Italia. De ce funcționează atât de bine?
"Antrenorii italieni sunt foarte bine pregătiți tactic. Chelsea a combinat mereu cultura fotbalului italian cu un mediu internațional, iar această combinație pare să dea rezultate."
Păstrezi legătura cu actualul antrenor al lui Chelsea, Enzo Maresca?
"Da. Mulți dintre noi locuim în zona Cobham. Ne întâlnim, jucăm golf sau padel, socializăm. E o comunitate puternică în jurul clubului."
Cum îi apreciezi munca la Chelsea?
"Se descurcă foarte bine. Îmi place cum e organizată echipa și stilul de joc."
În final, cum vezi naționala Italiei sub comanda lui Gennaro Gattuso?
"Fotbalul italian trece printr-o schimbare de generație. Avem jucători talentați, dar e nevoie de mai multă încredere și de mai multe șanse pentru tinerii din Serie A. Atmosfera din jurul naționalei e solidă, iar viitorul arată promițător."
Poate Italia să se califice la următorul Mondial?
"Să sperăm! Vom ține cu toții pumnii pentru ei. Sper să reușească de data asta."