În sezonul 1985/1986 al celei mai importante competiții europene intercluburi, formația bucureșteană a sfidat toate probabilitățile și a obținut o performanță uluitoare scriind una dintre poveștile extraordinare ale unei echipe surpriză în istoria fotbalului.
Fotbalul european fusese afectat de tragicul incident din finala Cupei Europene de la 29 mai 1985, de pe stadionul Heysel din Bruxelles, când fanii lui Liverpool au atacat un grup de suporteri ai echipei Juventus Torino. Confruntările începuseră chiar cu o oră înaintea disputării meciului, iar un perete din structura arenei a cedat ducând la moartea a 39 de suporteri și rănirea altor 600. În urma tragediei de la Heysel, forul european UEFA a impus o interdicție de cinci ani pentru echipele engleze privind participarea în competițiile europene intercluburi.
Pe fondul acestei interdicții date echipelor engleze, competiția a cunoscut o participare diferită.
Steaua București avea un stil de joc rapid, imprimat sub comanda lui Emerich Jenei, fiind cunoscuți în epocă drept ''Viteziștii''. Jenei revenise la Steaua ca antrenor în 1983, iar la precedentul său mandat pe banca echipei bucureștene (1975-1978) cucerise două campionate. Antrenorul Jenei ceruse jucătorilor săi să joace rapid, dintr-o singură atingere, și doar în cazul în care nu s-ar fi putut proceda astfel să joace faza respectivă din două atingeri. Prin acest stil impus, Steaua și-a cucerit și renumele de 'Viteziștii'. De asemenea, Jenei acorda multă atenție analizării adversarului pentru specularea tuturor punctelor nevralgice ale apărărilor adverse.
Drumul către finala de la Sevilla a început cu meciul împotriva echipei daneze Vejle. Meciul tur din Scandinavia s-a încheiat egal, 1-1, fiind urmat de o victorie clară la București cu 4-1, prin golurile marcate de Victor Pițurcă, László Bölöni, Gabi Balint și Tudorel Stoica.
A urmat meciul de la Budapesta, cu echipa locală Honved, unde Steaua a pierdut, la un gol diferență, fără să marcheze, dar a învins la București, cu același scor din meciul cu danezii, 4-1.
Golul lui Victor Pițurcă în minutul 86, la Lahti, în sfertul de finală împotriva echipei finlandeze FC Kuusysi a asigurat echipei Steaua București accesul în faza semifinalelor competiției, unde avea să întâlnească echipa belgiană Anderlecht a marelui Enzo Scifo.
Anderlecht eliminase în faza sferturilor de finală una dintre favoritele competiției, echipa germană Bayern Munchen, cu scorul general de 4-1.
De asemenea, în sferturile de finală a fost eliminată o altă mare favorită, Juventus Torino, de FC Barcelona cu scorul general de 2-1 după cele două manșe.
În prima manșă la Bruxelles, echipa lui Enzo Scifo a câștigat cu 1-0 prin golul marcat de Scifo în minutul 73.
În cealaltă semifinală, FC Barcelona a pierdut cu 0-3 la Göteborg.
Majoritatea comentatorilor de fotbal ai vremii pronosticau o finală la Sevilla între cele două echipe mari de atunci ale Europei, Anderlecht și Barcelona.
Dar, pe 16 aprilie 1986, istoria a fost scrisă diferit de ceea ce prevedeau specialiștii fotbalului Victor Piţurcă a deschis scorul în minutul 4, în meciul de la București, fiind urmat de colegul său Gabi Balint, în minutul 23, și tot Pițurcă avea să închidă tabela, în minutul 71, la scorul de 3-0, asigurând biletele către finala de la Sevilla. Meciul a fost considerat cu adevărat stelar, fiind apreciat drept una dintre cele mai bune performanțe ale echipei bucureștene în acel sezon de competiție europeană, eclipsând chiar și finala în ceea ce privește stilul de joc și dominarea impusă în teren.
În Spania, la Barcelona, echipa locală a făcut un meci de senzație. Pichi Alonso a reușit un hat-trick, ducând meciul în prelungiri și apoi la loviturile de la 11 metri, unde formația spaniolă s-a impus în fața campioanei Suediei cu scorul general de 5-4.
Finala de la Sevilla, ajunsă la ediția cu numărul 31, s-a disputat între FC Barcelona, una dintre echipele cotate la câștigarea trofeului, și Steaua București, echipa surpriză, neluată în calcul în acel sezon european pentru câștigarea Cupei, care a impresionat prin joc și dăruire.
Pe 7 mai 1986, în fața a 60.000 de spectatori, dintre care peste 59.000 erau fani ai Barcelonei, pe stadionul Ramón Sánchez Pizjuán din Sevilla, echipa Steaua București a scris istorie pentru fotbalul românesc. Pichi Alonso a marcat pentru Barcelona, dar golul a fost anulat pentru ofsaid. Scorul a rămas alb, 0-0, timp de 90 de minte, dar și după cele două reprize de prelungire, ajungându-se la loviturile de la 11 metri. Barcelona, sub conducerea celebrului antrenor englez Terry Venables, retrăia astfel episodul din semifinala cu Göteborg, când ajunsese la loviturile de departajare.
Finala a fost duelul portarilor, Duckadam și Urruti. Șutul lui Mihail Majearu a fost apărat de Urruti. Duckadam a replicat la rândul său, apărând mingea șutată de Alesanco. Execuția lui Bölöni a fost apărată de Urruti, iar portarul Stelei a apărat penalty-ul executat de Pedrazza. Lăcătuș și Balint au marcat pentru Steaua. Duckadam a decis meciul, apărând și al patrulea penalty, cel al lui Marcos Alonso, și a adus trofeul Cupei Campionilor Europeni la București.
A fost cea mai mare performanță a unei echipe românești de fotbal pe plan internațional.
Patru ani mai târziu, Steaua a jucat din nou finala, în 1990, confirmând astfel că era o echipă de valoare continentală, dar a pierdut în fața echipei italiene AC Milan, cu scorul de 0-4.