Începând de joi dimineață, la Lausanne, pe malurile elvețiene ale lacului Geneva, cea mai înaltă instanță sportivă va încerca să soluționeze o dispută fără precedent, întrucât nicio echipă națională nu a pierdut vreodată un titlu câştigat pe teren în acest mod.
Va fi nevoie de răbdare pentru a afla atât argumentele, cât şi rezultatul, deoarece audierea va avea loc cu uşile închise, la cererea părților, iar data deciziei nu este încă cunoscută.
„Ştiu că aşteptarea fanilor, atât senegalezi, cât şi marocani, precum şi a tuturor fanilor africani, este foarte lungă”, a recunoscut în fața presei Matthieu Reeb, secretarul general al TAS, vizând „o decizie motivată cât mai curând posibil”.
„Ar trebui să dureze încă câteva zile sau chiar câteva săptămâni”, a avertizat oficialul TAS.
Mai mult decât o sentință legată de fotbal
Dar, după o finală cu o întorsătură nebună a evenimentelor, deja se conturează o dezbatere, care amestecă o bătălie juridică privind principiile fundamentale ale sportului şi arbitrajului cu întrebări despre guvernanța fotbalului.
„Cazul trebuie privit într-un context mai larg”, a declarat, pentru AFP, Thibault Ulrich, cercetător în dreptul sportului la Universitatea din Lausanne: dincolo de continentul african, ridicarea suspendării americanului Folarin Balogun fără justificare în timpul Cupei Mondiale din 2026 a amplificat suspiciunile privind „deciziile motivate politic” ale comisiilor disciplinare.
Pe 18 ianuarie, la Rabat, Senegalul a fost încoronat campioană a Africii, învingând Marocul (1-0) după prelungiri şi haos: contestând o lovitură de pedeapsă acordată Marocului în prelungiri, pe care Brahim Diaz a ratat-o în cele din urmă, un număr mare de jucători senegalezi au părăsit terenul şi au revenit abia 15 minute mai târziu.
În urma unui apel al federației marocane, Comisia de apel a CAF a decis pe 17 martie ca Senegalul să piardă la „masa verde” finala, cu scorul de 0-3, invocând articolele 82 şi 84 din regulamentul CAN, care interzic părăsirea terenului înainte de sfârşitul timpului regulamentar fără permisiunea arbitrului.
Federația Senegaleză de Fotbal (FSF) a denunțat „cel mai flagrant jaf administrativ din istoria sportului”, oferind chiar trofeul suporterilor din diaspora pe Stade de France la sfârşitul lunii martie, înainte de a face apel la Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS).
Potrivit lui Thibault Ulrich, Comisia de apel a Confederației Africane de Fotbal (CAF) a adoptat o „interpretare extrem de strictă” a regulamentului CAN, ignorând complet faptul că arbitrul congolez din finală, Jean-Jacques Ndala, a permis reluarea meciului după ce jucătorii senegalezi au revenit pe teren.
Legea 5.2 a IFAB, forul care decide regulile jocului şi care se aplică tuturor actorilor din fotbal, prevede că ''deciziile arbitrului cu privire la aspecte legate de joc sunt definitive, inclusiv acordarea unui gol şi rezultatul meciului''. Repetând şi mai direct scenariul finalei, „arbitrul nu poate schimba o reluare a jocului”, chiar dacă îşi dă seama „că este incorectă”, adaugă IFAB.
Această regulă este consolidată de „doctrina terenului de joc”, stabilită de mult timp de jurisprudența TAS: cu excepția cazului în care se poate dovedi că arbitrul este corupt sau acționează cu rea-credință, deciziile sale sportive nu pot fi contestate.
Între timp, pe 18 martie, guvernul senegalez a solicitat o anchetă internațională privind suspiciunile de corupție din cadrul organelor de conducere ale CAF. Ca răspuns, instituția panafricană a lăudat independența organelor sale disciplinare.