O emblemă a curajului și rezistenței, numele său este gravat pentru totdeauna în istoria fotbalului internațional, de la bătăliile epice purtate pentru Camerun la patru ediții ale Cupei Mondiale, până la triumfurile din Cupa Africii pe Națiuni. Astăzi, în timp ce așteaptă să revină curând pe banca tehnică, Song își dedică vasta experiență și carismă noilor generații.
El este forța motrice din spatele Turneului de Tineret Douala, organizat împreună cu ambasadorul turc Volkan Oskiper și agenții Tom Edwards, Mostafa Hosny și Juillet Bell. Programat pentru luna octombrie, evenimentul își propune să depășească provocările structurale ale fotbalului african și să ofere o rampă directă de lansare pentru tinerii talentați locali, testându-i în fața scouterilor internaționali.
Programat pentru luna octombrie, evenimentul își propune să depășească provocările structurale ale fotbalului african și să ofere o rampă directă de lansare pentru tinerii talentați locali, testându-i în fața scouterilor internaționali.
În acest interviu exclusiv pentru Flashscore, am rememorat momentele-cheie ale unei vieți extraordinare, de la șocul sosirii sale în Europa la anii glorioși petrecuți la Liverpool, West Ham și Salernitana, până la tragedia lui Marc-Vivien Foe și propriile sale lupte cu sănătatea, pentru a înțelege moștenirea umană pe care speră să o lase copiilor care visează să-i calce pe urme.
Turneul de Tineret Douala va avea loc în octombrie. Ne poți spune cât de important este acest eveniment și de ce au nevoie cu adevărat tinerii talentați africani pentru a reuși?
"Acest turneu își propune să ofere vizibilitate directă tinerilor jucători în fața scouterilor internaționali prezenți la eveniment; le va permite, de asemenea, să fie puși într-o situație de competiție la nivel înalt."
Privind mai larg, care este starea actuală a fotbalului african și cum îi apreciezi greutatea pe scena internațională?
"Fotbalul african este într-o continuă transformare, oscilând între talentul brut recunoscut la nivel mondial și provocările structurale persistente la nivel local, în special lipsa competițiilor; de aici și lansarea turneului nostru, care va aduce puțină vizibilitate suplimentară tinerilor."
Ai jucat la patru Cupe Mondiale și ai câștigat de două ori Cupa Africii pe Națiuni. Cât de greu apasă povara acelui tricou, știind că reprezinți speranțele unei întregi națiuni?
"Ca jucător care a participat la patru Cupe Mondiale și a câștigat de două ori Cupa Africii pe Națiuni, pot spune că purtarea acestui tricou este o mândrie imensă, dar și o povară monumentală. Să reprezinți speranțele unui întreg popor îți schimbă pentru totdeauna modul de a privi fotbalul, mai ales într-o țară unde fotbalul ocupă un loc foarte important în viața de zi cu zi."
În finala din 2000, la Lagos, ai marcat penalty-ul decisiv împotriva Nigeriei. La ce te gândeai în acele secunde interminabile în drumul spre punctul cu var?
"În finala CAN 2000 de la Lagos, drumul dintre centrul terenului și punctul cu var va rămâne unul dintre cele mai intense momente din viața mea. Să mergi spre minge în fața unui stadion ostil, cu 60.000 de nigerieni furioși, transformă acele câteva secunde într-o eternitate. Dar finalul a fost legendar, ceea ce a făcut victoria și mai frumoasă."
Sosirea ta în Europa a fost în Ligue 1. Cât de dur a fost impactul inițial cu fotbalul european și cum ți-a modelat caracterul?
"Sosirea mea în Ligue 1 imediat după Cupa Mondială a fost un adevărat șoc cultural și sportiv. Impactul inițial cu fotbalul european a fost brutal, dar tocmai această încercare mi-a format caracterul de luptător."
Ai avut o perioadă în Italia, la Salernitana. Ce amintiri ai despre Serie A de la finalul anilor '90 și despre pasiunea fanilor din Salerno?
"Perioada petrecută în Italia, la Salernitana, rămâne un moment de referință în cariera mea. Serie A de la sfârșitul anilor '90 era cel mai bun campionat din lume, iar pasiunea fanilor din Salerno era pur și simplu incandescentă."
Să joci pe Anfield are o aură aproape sacră. Ce a însemnat pentru tine să îmbraci tricoul lui Liverpool și să respiri acea atmosferă?
"Să joci pe Anfield îți oferă o senzație aproape sacră. Să îmbraci tricoul lui Liverpool și să te lași cuprins de această atmosferă unică rămâne unul dintre vârfurile carierei mele."
Gândindu-te la prezent, cum vezi „noul” Liverpool comparativ cu perioada ta și ce părere ai despre evoluția incredibilă a Premier League?
"Privind fotbalul de astăzi, observ că noul Liverpool și Premier League au trecut într-o cu totul altă dimensiune față de epoca noastră, impulsionate de o evoluție spectaculoasă la nivel atletic, tactic și financiar, care face campionatul și mai atractiv."
După perioada la Reds, ai ajuns la West Ham. Ce diferențe de atmosferă și abordare a fotbalului ai găsit între Merseyside și Londra?
"După perioada la Reds, am ajuns la West Ham, unde am descoperit diferențe izbitoare, atât în atmosferă, cât și în abordarea fotbalului, între regiunea Merseyside și capitala Londrei, păstrând însă pasiunea fanilor: la Liverpool simți și mai mult greutatea istoriei, în timp ce la Londra trăiești o pasiune brută și locală."
Ești un idol în Turcia. Odată cu creșterea uriașă a fotbalului turc și sosiri senzaționale precum cea a lui Salah la Trabzonspor, ce impact crezi că va avea acest val de campioni?
"Fiind un idol în Turcia, o țară care mi-a oferit mult și pe care o ador, simt în fiecare zi pasiunea imensă a acestei țări pentru fotbal. Evoluția spectaculoasă a Süper Lig, marcată de sosiri senzaționale precum cea a lui Mohamed Salah la Trabzonspor, duce fotbalul turc într-o cu totul altă dimensiune."
Ai fost eliminat la doar 17 ani împotriva Brazilia la SUA '94. A definit acel episod imediat identitatea ta de fundaș dur, dar corect?
"Cartonașul roșu primit la doar 17 ani împotriva Braziliei, la Cupa Mondială din Statele Unite '94, a fost adevăratul certificat de naștere al identității mele pe scena internațională. Acest episod mi-a definit instantaneu profilul de fundaș: un luptător dur, dar loial."
În 2003, a avut loc tragedia absurdă a lui Marc-Vivien Foe. Ca și căpitan și prieten apropiat, cum ai găsit puterea să ții echipa unită în acele zile dramatice?
"În 2003, tragedia absurdă a lui Marco, care nu era doar un coechipier, ci un frate, a lovit echipa noastră și lumea fotbalului în plin. Ca și căpitan și apropiat de Marco, să găsesc puterea de a ține grupul unit în mijlocul acestei drame absolute a fost cea mai dificilă și dureroasă încercare din viața mea de om și de jucător."
Accidentul vascular din 2016 a fost cel mai înfricoșător adversar al tău. Cum ți-a schimbat perspectiva asupra vieții și modul în care te raportezi la generațiile tinere?
"Accidentul vascular suferit în 2016 a fost, fără îndoială, cel mai redutabil și terifiant adversar din întreaga mea viață. Această luptă nu s-a dat pe terenul de fotbal, ci a fost o adevărată bătălie pentru supraviețuire. Această încercare mi-a schimbat profund viziunea asupra vieții. Așa am creat Fundația Rigobert Song pentru a-i ajuta pe ceilalți."
De pe un teren de pământ din Camerun până la statutul de simbol: dincolo de rezultate, care este moștenirea umană pe care vrei să o lași istoriei acestui sport?
"Reziliența: îmi doresc ca tinerii să se inspire din parcursul meu și să-și spună, dacă el a reușit, pot și eu."