O carieră fantastică care aproape că nu a început niciodată
Michel Platini este considerat unul dintre cei mai mari fotbaliști din toate timpurile. Mijlocaș ofensiv inteligent, versatil, elegant și rapid, el s-a remarcat prin capacitatea unică de a citi jocul și de a trimite mingi cu efect din faze fixe. Era cunoscut în special pentru controlul mingii, tehnica rafinată, abilitatea de a dribla, creativitate, gama largă de pase și viziune în joc – toate acestea în ciuda faptului că nu dispunea de calități fizice sau atletice ieșite din comun.
În tinerețe, părea că nu va putea juca niciodată la nivel profesionist din cauza unor probleme de sănătate.
Platini s-a născut pe 21 iunie 1955, la Joeuf – un oraș din nord-estul Franței. Părinții săi, Anna și Aldo, erau amândoi de origine italiană. Tatăl său, Aldo Platini, a fost fotbalist profesionist și director de lungă durată al clubului AS Nancy.
La vârsta de 16 ani, Michel Platini a atras atenția într-un meci de turneu, impresionând prin prestația sa pentru echipa de tineret a orașului Joeuf împotriva formației Metz. Antrenorul advers, de la Metz — un club mai mare și mai cunoscut din regiune — a fost atât de impresionat de jocul său încât i-a oferit o perioadă de probă.
Din păcate, Platini a ratat această șansă din cauza unei accidentări și nu a mai fost invitat, deoarece antrenorul de la Metz s-a transferat ulterior la un alt club.
Totuși, talentul lui Platini nu a trecut neobservat pentru mult timp, iar Metz l-a invitat din nou. Din nefericire, această a doua șansă s-a transformat într-un eșec total: un test de respirație cu spirometrul i-a provocat leșinul. Diagnosticul medicului — dificultăți respiratorii și o inimă slabă — a pus capăt oricărei speranțe ca Platini să joace pentru clubul său favorit din copilărie.
Cu toate acestea, Michel Platini nu a renunțat la fotbal. În septembrie 1972, s-a alăturat echipei secunde a clubului Nancy, acolo unde tatăl său activa ca director.
Ghinion din cauza accidentărilor
Platini a reușit rapid să impresioneze la noul său club, marcând un hat-trick într-un meci al echipei de rezerve. A continuat cu evoluții excelente, care i-au permis să lupte pentru un loc în prima echipă. Deși avea doar 17 ani, Platini a început să apară pe banca de rezerve a echipei mari a lui Nancy, însă a trebuit să aștepte pentru a debuta.
Această așteptare a fost prelungită de o accidentare serioasă la gleznă, suferită într-un alt meci al echipei de rezerve. Totuși, sezonul s-a încheiat într-o notă mai pozitivă, iar Platini și-a făcut debutul în campionat pe 3 mai 1973, într-un meci împotriva echipei Nîmes.
Michel Platini a marcat curând primul său gol la cel mai înalt nivel. A reușit o dublă într-un meci contra formației Lyon.
În sezonul următor (1973/74), Platini a suferit un nou regres după ce a suferit o dublă fractură la brațul stâng, într-un meci disputat la Nice. Din cauza accidentării, a ratat restul sezonului și nu a putut să își ajute echipa în tentativa – nereușită – de a evita retrogradarea din Ligue 1.
În al doilea sezon în ligă, Nancy a promovat din nou în prima divizie franceză fără dificultate. Platini a devenit cel mai important jucător al echipei, marcând 17 goluri, dintre care multe din lovituri libere – un element care începea să devină specialitatea sa.
Trofee și evoluția în carieră
Platini a rămas la Nancy timp de șapte ani. A câștigat chiar și primul său trofeu major cu această echipă, cucerind Cupa Franței în 1978. În total, a jucat 213 meciuri pentru Nancy și a marcat 127 de goluri. În 1979, s-a transferat la Saint-Étienne, una dintre cele mai bune echipe franceze ale vremii.
Cu Saint-Étienne, Platini a câștigat titlul de campion al Franței în 1981, dar a pierdut două finale ale Cupei Franței. În 1982, a plecat la Juventus.
Anii ’80 au reprezentat o adevărată eră de aur pentru Michel Platini. A cucerit titlul în Serie A cu Juventus în 1984 și 1986, Cupa Cupelor în 1984, Supercupa Europei în 1984, Cupa Campionilor Europeni în 1985 și Cupa Intercontinentală în același an.
După cum a fost deja menționat, Platini a fost golgheterul Serie A timp de trei sezoane consecutive (1982/83, 1983/84 și 1984/85) și a câștigat de trei ori la rând trofeul Balonul de Aur (1983, 1984 și 1985).
Pe lângă realizările la nivel de club, Platini a strălucit, desigur, și în fotbalul internațional, în tricoul echipei naționale a Franței.
Piatra de temelie a succesului francez
Platini a fost jucătorul-cheie al echipei naționale a Franței care a câștigat Campionatul European din 1984, turneu în care a fost atât golgheterul competiției, cât și cel mai bun jucător. Platini a deținut recordul pentru cele mai multe goluri marcate (nouă) într-un turneu final al Campionatului European – deși a participat doar la ediția din 1984 – până când a fost depășit de Cristiano Ronaldo în 2021.
"Les Bleus", cu Platini în teren, au ajuns apoi în semifinalele Cupei Mondiale din 1982 și 1986. Alături de mijlocașii Alain Giresse, Luis Fernandez și Jean Tigana, Platini a format celebrul carré magique (pătratul magic) al echipei Franței în anii ’80.
O viață dedicată fotbalului
După retragerea sa din activitate, în 1987, Michel Platini a devenit selecționerul echipei naționale a Franței și a fost unul dintre principalii organizatori ai Cupei Mondiale din 1998, desfășurată în Franța. În 2007, a fost ales președinte al UEFA. Totuși, în calitate de oficial al fotbalului, Platini nu a lăsat aceeași impresie pozitivă ca în perioada în care strălucea pe teren ca jucător.
Să ne concentrăm însă pe realizările din cariera sa de fotbalist: Michel Platini a marcat un total de 354 de goluri în 650 de meciuri. Dintre acestea, 41 de goluri au fost înscrise pentru echipa națională a Franței, în 72 de apariții, ceea ce l-a transformat, pentru o perioadă lungă de timp, în cel mai bun marcator din istoria "Les Bleus."
Ulterior, a fost depășit de mai mulți jucători - Olivier Giroud (57 de goluri pentru echipa națională a Franței), Thierry Henry (51), Kylian Mbappe (48 de goluri) și Antoine Griezmann (44).