Ince a intrat în istorie pe 9 iunie 1993, când a devenit primul jucător de culoare care a fost căpitanul echipei naționale a Angliei în timpul unui meci împotriva SUA.
De-a lungul unei cariere remarcabile, a jucat pentru unele dintre cele mai mari cluburi din fotbalul mondial, inclusiv Manchester United, Inter Milano și Liverpool.
Ince s-a născut la 21 octombrie 1967, în Ilford, estul Londrei, și a crescut într-un cartier muncitoresc în care fotbalul juca un rol central în viața de zi cu zi. Este de origine caraibiană, cu rădăcini în Trinidad și Tobago.
Ince s-a alăturat echipelor de tineret ale lui West Ham United. A debutat în echipa de seniori a lui West Ham în 1986 și s-a impus rapid ca mijlocaș dinamic și neînfricat, atrăgând atenția cluburilor de top.
Ascensiunea la Manchester United
În 1989, Paul Ince a făcut un pas important în cariera sa, transferându-se la Manchester United, unde a devenit rapid un jucător esențial sub comanda legendarului Sir Alex Ferguson. Recunoscut pentru intrările sale dure, rezistența fizică și calitățile de lider, Ince a avut un rol crucial în readucerea lui United în fruntea fotbalului englez.
Pe parcursul celor șase ani petrecuți pe Old Trafford, a cucerit două titluri în Premier League (1992/93, 1993/94), două Cupe ale Angliei (1990, 1994), Cupa Cupelor (1991) și Cupa Ligii Angliei (1992).
Rol istoric în echipa națională a Angliei
Marile performanțe ale lui Ince la Manchester United i-au adus o convocare la echipa națională a Angliei. În 1993, a intrat în istorie devenind primul jucător de culoare căpitan al Angliei, un moment revoluționar care a marcat progresul în materie de diversitate și reprezentare în cadrul fotbalului englez.
Ince a jucat un rol important în turneele majore, inclusiv UEFA EURO 1996 (unde Anglia a ajuns în semifinale) și Cupa Mondială FIFA 1998.
Între 1992 și 2000, Ince a jucat 53 de meciuri pentru echipa națională și a marcat două goluri.
Transferul în Italia
În 1995, Ince a făcut un pas îndrăzneț în cariera sa, trasnferându-se în străinătate pentru a se alătura giganților italieni Inter Milano. Acest transfer a fost semnificativ, deoarece era relativ rar la acea vreme ca jucătorii englezi să se transfere în Serie A, care era considerată pe atunci unul dintre cele mai competitive și exigente campionate tactice din lume.
La Inter, Ince s-a adaptat rapid la stilul de joc italian, cunoscut pentru disciplina sa tactică și rigoarea defensivă.
În timpul celor două sezoane petrecute la Inter Milano, Ince s-a ridicat la înălțimea reputației sale. A devenit o figură-cheie la mijlocul terenului, fiind admirat pentru ritmul său de lucru, fizicul și capacitatea de a sparge atacurile adversarilor, contribuind în același timp la creativitate.
El a ajutat Inter să ajungă în finala Cupei UEFA în 1997 (pe care Inter a pierdut-o la penalty-uri în fața echipei germane Schalke 04).
Revenirea în Anglia, la o fostă rival
În 1997, Ince s-a întors în Anglia și s-a alăturat echipei Liverpool, devenind unul dintre puținii jucători care să reprezinte atât Manchester United, cât și Liverpool - două dintre cele mai mari rivale ale țării.
Transferul său a stârnit reacții împărțite în rândul fanilor „cormoranilor”, din cauza trecutului său la United. Totuși, la Liverpool, Ince a adus experiență și autoritate într-un lot tânăr și a fost numit imediat căpitan al echipei.
A bifat peste 80 de apariții pentru club și a marcat câteva goluri importante, inclusiv un gol egalizator înscris în ultimele minute contra fostei sale echipe, Manchester United, în derby-ul din nord-vestul Angliei, în 1999.
În același an, Ince a părăsit Liverpool pentru a se alătura lui Middlesbrough, însă influența sa de la Anfield – ca lider, competitor și mentor – a rămas bine întipărită în memoria coechipierilor și a suporterilor.
Viața după cariera de jucător
Ince și-a încheiat cariera de jucător la începutul anilor 2000, după perioade petrecute la Middlesbrough, Wolverhampton Wanderers, Swindon și Macclesfield Town.
Ultima sa experiență ca jucător-antrenor la Macclesfield Town a marcat începutul tranziției lui Paul Ince către o carieră de antrenor cu normă întreagă. La nivel de club, Ince a adunat 771 de meciuri și a marcat 91 de goluri.
După retragerea din activitatea de jucător, a ales să-și continue parcursul în fotbal din postura de antrenor. S-a remarcat rapid prin salvarea celor de la Macclesfield de la retrogradare, performanță care i-a adus numirea pe banca tehnică a echipei MK Dons. Acolo a câștigat Trofeul Ligii (Football League Trophy) și a obținut promovarea din League Two.
Succesul l-a propulsat în 2008 la conducerea tehnică a formației Blackburn Rovers, devenind primul antrenor britanic de culoare din istoria Premier League. Deși perioada petrecută la Blackburn a fost scurtă, Ince și-a continuat cariera managerială, conducând mai multe cluburi de-a lungul anilor – inclusiv o revenire la MK Dons, dar și mandate la Notts County, Blackpool și Reading.
În afara terenului, Ince lucrează ocazional ca expert de televiziune și rămâne o voce respectată în discuțiile despre fotbalul englez. Contribuțiile sale atât ca jucător, cât și ca antrenor au făcut din el o figură proeminentă în istoria modernă a jocului.