Football League – Restul Lumii 3-0
Meciurile demonstrative și caritabile nu reprezentau o prezență obișnuită în calendarul fotbalistic la finalul anilor ’80. Partida organizată în august 1987, cu ocazia centenarului Football League, a fost abia al doilea eveniment de acest tip găzduit de Wembley, fără a lua în calcul meciurile omagiale dedicate unor fotbaliști.
Precedentul avusese loc în 1963, când selecționata Football League se impusese datorită golurilor marcate de Terry Paine și Jimmy Greaves. La 24 de ani distanță, organizatorii își doreau ca evenimentul aniversar să beneficieze de atenție internațională.
”Liga vede acest meci ca pe evenimentul nostru de gală. Vrem să stabilească tonul pentru tot ce va urma în sezonul centenar. Este un meci de gală pentru ligă, o provocare pe care și-a asumat-o în fața celor mai buni din restul lumii”, declara atunci Chris Callaghan, purtătorul de cuvânt al Comitetului Centenar.
Selecționata Football League, pregătită de Bobby Robson, îi avea în componență, printre alții, pe Peter Shilton, Chris Waddle, Peter Beardsley, Ossie Ardiles și Liam Brady. Din echipa Restului Lumii, condusă de Terry Venables, făceau parte Michel Platini, Paul Futre, Gary Lineker, Josimar și Diego Maradona.
Stanley Matthews i-a semnat un cartonaș roșu
Keith Hackett a călătorit la Londra cu o zi înaintea partidei și s-a cazat alături de ceilalți membri ai brigăzii la Hilton Hotel din Wembley.
”Am călătorit la Londra cu o zi înainte de meci și m-am întâlnit cu colegii mei la Hilton Hotel din Wembley. În acea seară, Ofițerul de Arbitri ne-a invitat la cină, iar apoi am mers devreme la culcare pentru a mă odihni bine înaintea partidei”, a povestit el.
În dimineața meciului, arbitrul s-a plimbat în jurul stadionului și a discutat cu doi suporteri veniți din Manchester, înainte de a avea parte de o întâlnire neașteptată cu Stanley Matthews.
”M-am trezit devreme și, înainte de micul dejun, am făcut o plimbare în jurul stadionului. Era multă lume prin zonă și, pregătindu-mă pentru valul de spectatori ce urma să vină mai târziu, m-am oprit și am stat de vorbă cu doi băieți veniți din Manchester pentru meci. Planul lor era să petreacă dimineața la pub, apoi să facă acea plimbare emblematică pe Wembley Way spre celebrele Turnuri Gemene.
Pe la 11:30 eram deja în holul hotelului, pregătit să merg spre stadion, când l-am observat pe Sir Stanley Matthews așezat pe un scaun, citind ziarul. M-am apropiat și, spre surprinderea mea, s-a uitat la mine și a spus: ’Domnule Hackett, sper să vă bucurați de meci.’ Am rămas fără cuvinte, iar după o scurtă discuție i-am cerut un autograf. Mi-a cerut și el unul, pe care l-a semnat pe un cartonaș roșu din geanta mea. A fost o distragere binevenită.”
Fotografia cu Diego Maradona
Ajuns la stadion, Hackett s-a întâlnit cu arbitrul Roger Milford, după care a intrat pe teren pentru verificările efectuate înaintea partidei. La revenirea către tunel, un fotograf i-a oferit ocazia de a poza alături de Diego Maradona.
”În drum spre stadion, m-am întâlnit cu un coleg arbitru, Roger Milford, un oficial apreciat de mulți jucători și suporteri. Vestiarul este situat în capătul a două rânduri de scări de beton, iar din experiența finalei Cupei Angliei din 1981 și a altor meciuri arbitrate la Wembley, îmi amintesc cât de alunecoase și periculoase erau atunci când purtai ghete de fotbal.
Cu o oră înainte de start eram deja pe teren, verificând plasele porților împreună cu colegii mei, iar când mă întorceam spre tunel, un fotograf a aranjat să fac o poză alături de Maradona.”
Hackett și-a amintit și de prestația argentinianului de la Cupa Mondială din 1986, când Maradona marcase atât controversatul gol cu mâna, cât și reușita considerată una dintre cele mai spectaculoase din istoria competiției, în partida cu Anglia.
”Da, același om care, cu un an înainte, la Cupa Mondială din Mexic 1986, a sărit la minge cu Peter Shilton și a trimis-o cu mâna în poartă, înainte să marcheze acel gol superb, tot în același meci, care a adus victoria Argentinei.
Cu vreo 10 minute înainte de start, jucătorii ambelor echipe s-au adunat în tunel. Mike Foster, de la Football League, care ulterior a devenit director în Premier League, reușise să adune o echipă grozavă de jucători.”
Pele, invitatul de onoare de pe Wembley
Înaintea fluierului de start, fotbaliștii și brigada de arbitri i-au fost prezentați lui Pele, invitatul de onoare al evenimentului.
”A venit momentul să ieșim pe Wembley, în lumina soarelui, și să fim întâmpinați de zgomotul tribunelor. După ce am aliniat jucătorii ambelor echipe, am fost prezentați cu toții invitatului de onoare, marele Pele. Mi-a strâns mâna, iar împreună cu fotografia făcută cu Maradona, a rămas o amintire de neuitat pentru mine din acea zi.”
Football League a câștigat partida cu 3-0, prin dubla lui Bryan Robson și golul înscris de Norman Whiteside. Hackett a descris meciul drept unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale.
”Meciul s-a jucat într-o atmosferă de spectacol, iar pentru mine a fost o plăcere să adopt o abordare discretă. Trei goluri frumoase, două marcate de Bryan Robson și unul de Norman Whiteside, au făcut ca Football League să câștige lejer cu 3-0.
Ambele echipe au arătat execuții tehnice excelente, inclusiv pasele lui Maradona, iar pentru mine a fost o onoare să particip la acest meci, care rămâne una dintre cele mai frumoase amintiri din cariera mea.”