Japonia a învins Spania, Germania este eliminată de la mondial. Faptul că nemții părăsesc al doilea turneu consecutiv al Cupei Mondiale încă din faza grupelor e o surpriză majoră, ținând cont și de ultimele lor turnee finale?

Nu știu dacă e o surpriză, poate dacă derulăm puțin filmul în spate și vedem parcursul lor în Liga Națiunilor, rezultatele pe care le-au obținut, oscilațiile în joc ne arată că nu au fost constanți și au dat semne încă dinaintea turneului final că au anumite probleme, mai ales în compartimentul defensiv, care a fost punctul vulnerabil al acestei selecționate germane. La Campionatul Mondial din Qatar s-a văzut clar acest lucru.

Nucleul majoritar al echipei este format din jucătorii care activează la Bayern. În meciul cu Costa Rica au fost vreo 7 incluși în echipa Germaniei. 

Dar, la Bayern defensiva este alta. Este formată din Upamecano, din Hernandez, din Pavard, în stânga Alfonso Davies. 

S-a văzut la echipa națională a Germaniei o defensivă destul de șubredă. Nu sunt jucători care să ofere siguranță și până la urmă, pe bună dreptate, se întorc acasă. 

Se întorc acasă și pentru că Japonia a învins Spania. Japonia este la al doilea mare rezultat de la acest Campionat Mondial. Cum vi s-a părut acest meci și cum vi s-a părut Spania în general?

Ambele echipe, atât Germania împotriva Costa Ricăi, cât și Spania împotriva Japoniei, au început excelent partida.

Germania a marcat prin Gnabry în minutul 10. Imediat răspunde și Spania în minutul 11 prin Morata, deci totul decurgea conform planului pentru cele două. 

În prima repriză s-a jucat doar într-o singură direcție, adică Germania ataca nonstop spre poarta adversarului, la fel și Spania. 

Nu am înțeles metamorfoza din a doua repriză. Atitudinea a fost de neînțeles. Am anumite dubii vizavi de Spania, de modul în care a evoluat în a doua repriză. Destul de ciudat. Poate și-au făcut anumite calcule și au vrut să evite Croația în optimi, plus că în sferturi ar fi putut întâlni Brazilia. 

Acum vor juca cu Marocul, dar nu sunt sigur că este o echipă atât de ușor de învins, ținând cont de ce arătat până în momentul de față. 

Să nu uităm că la un moment dat în meci, ambele erau eliminate, și Spania și Germania mergeau împreună acasă. Spaniolii au avut noroc că Germania a reacționat și a reușit până la urmă să întoarcă rezultatul și să câștige pentru a favoriza calificarea Spaniei.

Sunt anumite transformări în jocul lor pe care mi-e greu să le înțeleg. În prima repriză controlezi meciul în totalitate, monopolizezi mingea și îți creezi situații de a marca. 

Dar uite că dacă nu înscrii, dacă nu îți mărești avantajul pe tabelă că să ai parte de un un anumit confort, lucrurile se pot întoarce foarte repede. 

E suficient să greșești o singură dată, adversarul prinde încredere, te surprinde pe contraatac și ai pierdut. 

Dar repet, foarte ciudată a fost evoluția Spaniei din a doua repriză. Spun asta fără să iau ceva din meritul Japoniei, care a bătut atât Germania, cât și Spania.

E posibil ca rezultatul cu Japonia să fie pus și pe seama unei echipe foarte tinere a Spaniei, mai lipsită de experiență, care poate încă nu știe să gestioneze astfel de meciuri până la capăt? 

Nu, nu cred. În echipă a fost un Morata, care are 30 de ani, Busquets, 34 de ani. A fost un Rodri, 26 de ani, în plină maturitate fotbalistică. Azpilicueta, 33 de ani. Da, sunt și tineri precum Balde, care are 19 ani, Pedri, 20 de ani. 

E un mix de experiență și tinerețe. Noi am văzut Spania jucând cu acești tineri de o manieră incredibilă din punct de vedere al maturității. Deci, despre ce vorbim? Nu trebuie căutate scuze de acest gen. 

Când câștigă și joacă bine cu acești tineri nu mai spunem că Spania este lipsită de experiență, dar când pierde ne gândim imediat la asta. E greșit să gândim așa. Dacă sunt la campionatul mondial înseamnă că au valoare.

Argentina va întâlni Australia în optimi. Argentina a fost și ea protagonista unei mari surprize în deschiderea turneului. Cum vi s-a părut echipa lui Messi în acest an? 

Argentina a început foarte prostul turneul. E greu după ce pierzi în fața Arabiei Saudite. Dar după aceea, încet-încet și-a revenit. În ultimul joc, contra Poloniei, au arătat destul de de bine. 

Argentina chiar mi-a plăcut odată cu schimbările făcute de Scaloni. Am văzut și la ei mulți tineri foarte talentați. Îl au pe Alvarez, un jucător care mi-a plăcut mult și care a făcut diferența. Mac Alisster este iarăși un tânăr jucător cu foarte multe calități. 

A avut parcă o altă dinamică de joc și o altă mobilitate de la mijloc în sus. În apărare rămân, însă, vulnerabili. Linia defensivă are probleme atât în axul central cât și în zonele laterale. 

Vi s-a părut că este o echipă care poate câștiga titlul? 

Nu mi se pare o echipă care să aibă anvergura necesară să câștige această cupă modială, dar în momentul de față orice e posibil. 

Germania a plecat deja, Belgia, chiar dacă toată lumea are așteptări de fiecare dată de la această echipă, a dezamăgit ca de obicei.

Sunt niște echipe în optimi care au produs anumite surprize. Nu văd o echipă care să se detașeze foarte tare. 

Să ne uităm la Franța, care pierde în fața Tunisiei cu echipa a doua. E adevărat, după 6 puncte acumulate și cu calificarea asigurată, își permite luxul de a menaja anumiți jucători în perspectiva meciurilor viitoare. 

Era de așteptat acest lucru, dar totuși să te bată Tunisia, nu prea dă bine. Toată lumea spune că Franța are 3-4 echipe cu care poate intra în teren, dar uite că cei care au jucat acum nu prea s-au ridicat la nivelul titularilor. 

Rezervele dacă nu joacă, se plâng foarte mult. Jucătorii sunt nemulțumiți și spun că merită mai multă atenție. Dar când le dai ocazia să joace, dezamăgesc. 

După aceea spun că nu au avut ritm de joc și caută tot felul de alte scuze. Dar din moment ce ești acolo, trebuie să profiți de oportunitatea care ți se ivește. 

Nici Brazilia nu v-a impresionat?

Și Brazilia are lacunele ei. E foarte periculoasă dacă îi dai spații pe atac și e o favorită alături de Franța. Alte echipe nu prea văd să câștige, dar bineînțeles că pot fi niște surprize uriașe, mai ales din Africa.

Mie mi-au plăcut mult africanii, care au făcut progrese evidente și se vede că au evoluat foarte mult.

Senegal este o echipă foarte echilibrată, cu jucători care activează în campionatele puternice, jucători cu experiență, care au învățat foarte bine jocul din punct de vedere tactic, stau foarte bine în teren. Sunt jucători puternici și rapizi pe faza ofensivă. 

Maroc este iarăși o surpriză plăcută. E interesant de văzut dacă vor reuși să treacă de Spania. Să te califici de primul loc dintr-o grupă cu Croația și Belgia nu e simplu deloc și este clar că vorbim de o echipă cu foarte multă calitate. 

Mai este și eterna Anglie, care de fiecare dată este văzută de toată lumea că ajunge în finală, dar în afară de finala campionatului european precedent, pe care a pierdut-o la penaltyuri, nu prea ajunge să joace cu trofeul pe masă.

Este, însă, o echipă tânără, talentată, cu mult potențial. Pe de altă parte, când joacă în campionatul englez, jucătorii parcă au un alt nivel și un alt ritm. Există o altă dinamică între ei. 

Dar când vine vorba de națională, fie că joacă cu echipe de pe continentul european, fie din Africa sau America de Sud, întâmpină dificultăți. Întâlnesc un alt fotbal și le este greu să facă față unor adversare foarte bine organizate din punct de vedere tactic, pe care nu prea știu cum să le desfacă.

Revenind la Brazilia, cât de mult credeți că va conta absența lui Neymar?

Vrem, nu vrem, ne place sau nu ne place, Neymar este un element esențial în jocul Braziliei. Da, soluții pentru a-l înlocui există și sunt unele chiar foarte bune.

Dar parcă nu are farmec jocul Braziliei pe faza ofensivă fără Neymar. Sau în anumite momente când situația este complicată pentru echipă, e jucătorul care poate să-ți creeze ceva, să facă diferența. Dar, după cum spuneam, soluții există.

Ar mai fi și Portugalia lui Ronaldo în lupta pentru trofeu, dar parcă nu a impresionat ca în alte dăți.

E o echipă foarte solidă, foarte bine compartimentată atât la nivelul linei defensive cât și la mijloc și în atac, deci au soluții. Au jucători care activează la cluburi foarte importante, iar la națională joacă de mult împreună.

Poate nu practică un joc plăcut ochiului, care să te dea pe spate, dar au multă experiență și știu să să facă față presiunii la nivel înalt. Știu să gestioneze jocurile cu miză și au un echilibru pe care multe echipe și l-ar dori. 

Vi se pare că mai este Ronaldo vioara întâi în această echipă?

Ronaldo este la final de carieră și am tot respectul pentru el, dar vârsta nu iartă pe nimeni și la un moment dat când nu mai poți, începi să dai din gură și să agiți apele.

El a plecat cu scandal și de la Juventus, a făcut scandal și la Manchester United. Cred că putea să își facă un final mult mai interesant de carieră. 

Pe de altă parte, Ronaldo rămâne un jucător care poate să facă diferența, dar la ultima partidă, după ce a fost schimbat, mi s-a părut că Portugalia s-a transformat ofensiv. A avut o dinamică mai bună, o circulație a balonului mai eficientă. 

Jucătorii sunt mai mobili fără el în teren. Când joacă Ronaldo, toți ceilalți trebuie să muncească pentru el, să-i aducă minge acolo unde o vrea el, să-l pună în evidență.

El rămâne un jucător care poate să marcheze, are în continuare simțul porții, dar este evident că nu mai e jucătorul de altă dată. 

Probabil e ultimul lui mondial, deși la cât este de ambițios poate îl mai vedem și peste patru ani. Oricum, e omul recordurilor, mai ales al recordurilor personale. Le-a pus întotdeauna pe primul plan, de multe ori chiar în detrimentul echipei, dar poate că acest turneu final va fi diferit, cine știe.

La această Cupă Mondială s-a vorbit foarte mult și despre aspectele organizatorice și un detaliu care a ieșit în evidență este cel legat de minutele de prelungire. Unele partide au avut peste 15 minute în plus. În calitate de fost jucător, cum vi se pare acest lucru?

Dacă stăm și calculăm timpul efectiv de joc, după cum a spus și șeful arbitrilor, Pierluigi Collina, e clar că momentele în care chiar se joacă sunt reduse semnificativ. Sunt multe fragmentări, multe întreruperi, schimbări, bucuriile la gol, tergiversările din cauza VAR-ului. Este clar că se joacă prea puțin. 

Collina a spus că vrea să mărească timpul efectiv de loc și să-l ducă de pe la 50 de minute înspre 60. Chiar și așa este foarte puțin și mie mi se pare că e un lucru bun și va trebui să ne obișnuim cu el. 

Chiar dacă la început este destul de ciudat și recunosc că și eu am fost surprins, uite că începem să ne obișnuim.

Pe de altă parte, mi se pare că problemele mari sunt la VAR. Eu nu mai înțeleg nimic uneori. Am văzut greșeli evidente. Spre exemplu golul lui Griezmann care a fost anulat în jocul Franței cu Tunisia. 

Croației i-a fost anulat un penalty după VAR în meciul cu Belgia. În meciul Japonia - Spania a fost controversa cu mingea care a ieșit sau nu a ieșit.

Dar problema mare este la pozițiile de offside ale jucătorilor, care uneori sunt milimetrice. Jucătorii trebuie să intre acum pe teren cu unghiile tăiate foarte scurt ca să nu le iasă din vârfurile bocancilor. Este o metodă prin care se omoară spectacolul.

Vedem jucători care marchează și se duc să se bucure doar ca să constate un pic mai târziu că reușita le-a fost anulată. VAR-ul este bun în unele momente, dar sunt multe altele în care lasă de dorit.