Au trecut aproape 12 ani de când Marco Rossi și-a schimbat viața și cariera, mutându-se în Ungaria. Mutat în iunie 2012 la Honved Budapesta, pe care avea să o readucă la triumf după 25 de ani, el este acum antrenorul naționalei maghiare, care, deși este departe de cea care a făcut istorie în fotbal în anii '50, se află la a treia participare consecutivă la un Campionat European, a doua cu el pe bancă. Contactat în exclusivitate de Flashscore, tehnicianul piemontez a abordat aventura care va începe în luna iunie, înainte de care Ungaria va susține două meciuri amicale în luna martie, primul împotriva Turciei lui Vincenzo Montella.
"După ce am obținut amândoi calificarea, am vorbit cu Vincenzo (Montella n.r.) și ne-am gândit că ar fi o idee bună să organizăm acest amical. Vom juca la Budapesta și va fi un test important pentru a vedea cum ne aflăm, la patru luni de la ultimul meci oficial", mărturisește Rossi.
În afară de voi doi, la Euro vor mai fi alți doi antrenori italieni, Francesco Calzona, cu Slovacia și evident Luciano Spalletti, selecționerul Squadrei Azzurra. Ați vorbit și cu ei?
Cu Calzona am vorbit de mai multe ori, mai ales când a preluat echipa națională a Slovaciei, trebuie să spun că, cu multă umilință, mi-a cerut câteva sfaturi. Și mă bucur că a făcut o treabă bună, echipa lui are jucători buni, precum Skriniar și Lobotka.
Și Spalletti?
Pe Luciano l-am văzut și eu recent la tragerea la sorți de la Hamburg. Acum este cu Italia, dar se întoarce din munca excelentă pe care a făcut-o la Napoli. Ceea ce a făcut este irepetabil, probabil că Spalletti și-a dat seama de acest lucru și de aceea s-a gândit să plece.
Să se repete ar fi fost practic imposibil?
Napoli nu mai câștigase titlul de 33 de ani, iar repetarea ar fi fost cu siguranță și mai complicată. Eu însumi, în felul meu, am făcut o alegere similară când am plecat de la Honved după ce am câștigat campionatul și din acel moment, Honved nu numai că nu a mai câștigat niciodată, dar nici nu a mai terminat în primele trei locuri.
Acum este rândul lui Spalletti să se afirme la echipa națională?
Victoria cu Napoli a fost punctul culminant al unei munci remarcabile de-a lungul carierei sale. Poate că Luciano nu a câștigat foarte mult, dar echipa sa de la Roma a fost un spectacol, iar apoi tot el a câștigat în Rusia, demonstrând că cu jucători importanți este un antrenor care poate triumfa.
Visezi la un meci împotriva lui la Campionatul European?
Sincer, visez să evit Italia (râde)! Dacă am avea norocul și abilitatea de a trece de faza grupelor, aș vrea să-i evit pe azzurri, și pentru că, dacă mă gândesc că ultimul meci pe care l-am pierdut a fost împotriva lor. Asta e, aș prefera să nu mai jucăm cu Italia.
În ceea ce privește tragerea la sorți a grupelor, de data aceasta a mers mai bine decât la ediția din 2020, când echipa ta a obținut totuși două puncte într-o grupă cu Portugalia, Franța și Germania...
Cu acea ocazie am făcut câteva greșeli pe care le-am plătit punctual. În cele din urmă, norocul și ghinionul se echilibrează întotdeauna. De data aceasta este mai ușor pe hârtie, dar tot vor fi capcane. În primul rând pentru că Germania este gazda și va avea timp să se pregătească pentru acest turneu și poate conta pe un antrenor de top precum Julian Nagelsmann. Apoi, Elveția ajunge întotdeauna bine la meciurile mari, are un cadru important și solid, în timp ce Scoția ar putea fi o surpriză, are jucători puternici precum McTominay și Robertson și este o echipă foarte fizică. Ideea noastră este să jucăm de la egal la egal cu toate acestea.
Astfel, putem spune că soarta te-a răsplătit cu ceva, oferindu-vă o grupă de calificare pentru EURO ceva mai accesibilă, cu Serbia, Muntenegru, Bulgaria și Lituania.
Putem spune că așa a fost, dar până la urmă am câștigat grupa în fața Serbiei, o echipă pe hârtie calitativ superioară nouă. În dubla manșă am fost mai buni și un pic mai norocoși, reușind să câștigăm în ambele ocazii. Și pentru prima dată am avansat la EURO fără a fi nevoiți să trecem prin play-off, ajungând pe primul loc, iar asta în sine este o mare satisfacție. Parcursul din ultimii trei ani a fost aproape perfect, în afară de cele două înfrângeri cu Italia în Liga Națiunilor.
În 2023, naționala Ungariei nu a pierdut niciun meci....
Sunt lucruri care ne ajută să găsim mai multă încredere în noi înșine.
Când v-ați dat seama că veți triumfa în calificări?
Cred că în septembrie, când am câștigat în retur cu Serbia, succes repetat câteva săptămâni mai târziu la Budapesta. Acolo am avut percepția concretă că ne putem califica. În ceea ce privește primul loc, am avut sentimentul definitiv abia când am trecut în avantaj în ultima etapă, contra Muntenegrului (golul de 2-1 al lui Szoboszlai în minutul 68, n.r.), după ce fusesem conduși.
Cum vă pregătiți pentru un turneu atât de important, cu atâtea luni fără meciuri?
Eu și staff-ul meu suntem în contact permanent cu băieții. Știm că, pe lângă meciul cu Turcia, va trebui să mai jucăm un meci amical, care va fi oficializat în curând. Avem un drum de parcurs. Știu că ne-am îmbunătățit foarte mult în diverse aspecte și am construit pe baza experienței din 2020. Important este să fim conștienți de ceea ce putem face, dar să nu jucăm niciodată cu frică, pentru că frica este cel mai mare dușman în acest tip de meci.
Lăsându-l la o parte Szoboszlai, această Ungarie nu are vedete la dispoziție. Să fie acesta poate secretul pentru a construi un grup unit?
Există Dominik, care este numărul 10 la Liverpool și este jucătorul nostru vedetă. Apoi avem șapte-opt jucători care joacă în Bundesliga și care joacă la un nivel înalt de mult timp. Dar nimeni din echipa mea, în primul rând Szoboszlai, nu are atitudini de superstar. Toți sunt în slujba echipei, pentru că au înțeles că una dintre cele mai bune calități ale noastre este tocmai compactitatea echipei.
Care este reflecția istorică a naționalei Ungariei din anii '50?
Nu mai simt o povară care să ne însoțească, mai ales în ultima vreme. Și nu pentru că simțim că suntem la acel nivel de glorie, ci pur și simplu pentru că am reușit să readucem fanii fotbalului de partea noastră. Am reușit să readucem entuziasmul în Ungaria, iar asta este o moștenire extraordinară pe care o vom lăsa celor care vor veni în viitor.
