De ani de zile se vorbește despre "cMaldición de México" (blestemul Mexicului), care iese din grupă după trei meciuri, pentru ca în al patrulea meci să cadă. Anul acesta, considerații deloc superstițioase vorbesc în favoarea acestei teorii. Chiar dacă mexicanilor nu le este teamă să concureze cu Polonia și Arabia Saudită, ei nu se gândesc să termine pe primul loc în grupă, deoarece presupun că acesta este rezervat Argentinei. La urma urmei, își amintesc câtă durere le-a provocat acea echipă în 2006. Iar dacă avansează - așa cum se preconizează - de pe locul doi, vor da piept în optimit, cel mai probabil, cu Franța. Presupunând însă că, printr-un miracol, Argentina termină grupa pe 2, vor putea înfrunta Danemarca și speranțele lor de a se califica sunt minime. 

Suporterii își sprijină însă echipa națională. Meciul din grupe dintre Mexic și Argentina va avea loc pe ultimul stadion Lusail Iconic Stadium, iar fanii s-au aruncat pe bilete. Între 40.000 și 60.000 de fani mexicani sunt așteptați să ajungă în Qatar pentru a susține naționala lui ”Tata” Martino. 

Când ”Tata” a fost numit selecționer în 2019, el era proaspăt ieșit din succesul din SUA cu Atlanta United, iar fanii și-au amintit cum a reușit să ducă Paraguayul în sferturile de finală ale Cupei Mondiale din 2010, pentru ca apoi să cadă în fața Spaniei, ulterior campioană mondială. Rezultatele inițiale i-au permis selecționerului argentinian să-și păstreze entuziasmul, dar astăzi nu mai există nimic din el. Acum - și acestea sunt propriile sale cuvinte din septembrie - el este inamicul numărul unu în Mexic. Este adevărat că, până la sfârșitul lui octombrie, încă mai dădea asigurări că țara îl va iubi din nou, dar optimismul tipic al predicțiilor sale nu mai impresionează pe nimeni. Rezultatele de până acum au provocat o îngrijorare legitimă, astfel încât starea de spirit în Mexic rămâne moderată.

Puncte forte

Mexic sub comanda lui Tata Martino practică un fotbal care nu este cel mai plăcut de urmărit, dar care are punctele sale forte. Presing ridicat, tendința de a găsi soluții ofensive și, în plus, o posesie prelungită - sunt câteva calități la care rivalii trebuie să fie atenți. Echipa schimbă multe pase scurte și îi place să impună ritmul de joc. Petrece mai mult timp construind atacurile, ceea ce - împreună cu posesia - a fost o caracteristică distinctivă a calificării Mexicului la Cupa Mondială din 2022.

Atuurile suplimentare ale lui El Tri sunt vedetele sale de la Napoli și Ajax Amsterdam, și anume Hirving Lozano și Edson Álvarez. Primul a fost cel mai valoros jucător al Mexicului la momentul transferului său (aproximativ 42 de milioane de euro) și se simte foarte bine în dispozitivul ofensiv al lui Napoli. În cele peste 100 de apariții pentru Napoli, a marcat 23 de goluri, iar în ultimele două meciuri dinaintea deplasării în Qatar, a reușit un gol și două pase de gol. Este creativ și este dificil pentru rivali să îl urmărească. El confirmă forma sa bună exact așa cum a făcut-o Álvarez la Ajax. Din cauza poziției sale în defensivă și la mijlocul terenului, "El Machin" este mai puțin recunoscut, dar pentru naționala mexicană a devenit indispensabil. El este cel care, în formația favorită a lui Martino, 4-3-3, face legătura între linii, impunând ritmul colegilor de la mijlocul terenului. 

Echipa construită de Martino se bazează pe experiență, iar mulți dintre jucătorii săi se cunosc foarte bine între ei. Fundașul Jesus Gallardo are cele mai multe convocări în timpul mandatului său (77), dar nu este nici pe departe cel mai în vârstă. La urma urmei, locul de fier în poarta echipei naționale este ocupat de Guillermo Ochoa, în vârstă de 37 de ani, pentru care Qatar va fi deja al cincilea turneu mondial FIFA la rând. Și, deși are o vârstă, are și statisticile de partea lui. El a jucat toate meciurile din calificări și a apărat mai multe lovituri decât orice alt portar la ultima Cupă Mondială.

Puncte slabe

Dacă tot suntem la capitolul fotbaliști în vârstă, Mexicul are un portofoliu excepțional de vast în această privință. Ochoa nu este nici măcar cel mai în vârstă, deoarece celălalt portar, Alfredo Talavera, a împlinit deja 40 de ani. Mexicul avea deja o medie de vârstă a jucătorilor de aproape 29 de ani în timpul calificărilor. Putem să ne minunăm de potențialul lui Álvarez la mijlocul terenului, dar căpitanul mexican care joacă alături de el - Andrés Guardado - a împlinit deja 36 de ani.

Oarecum legată de vârstă este problema stagnării Mexicului sub conducerea lui Martino. Există o percepție larg răspândită că nu există suficient sânge tânăr în echipă și că dinamica jocului echipei naționale lasă mult de dorit. În plus, El Tri nu reușește să joace tot meciul la viteza potrivită. Aceasta este o problemă fundamentală pentru o echipă căreia îi place pressingul ridicat și care caută oportunități de atac.

În timp ce noi suntem la jocul ofensiv: Lozano se profilează ca fiind vedeta echipei naționale, dar nu ar trebui să fie el cel care trebuie să marcheze goluri. Mexicului îi lipsește un golgheter. Selecționerul argentinian al mexicanilor a dorit în mod constant să-l trimită în atac pe Raul Jimenez, de la Wolverhampton, dar acesta nu a mai jucat din august din cauza unei accidentări. În mod tradițional, mijlocașul de la Sevilla, Jesus Corona, a purtat numărul nouă în echipă, dar și el s-a confruntat din vară cu accidentări. Rogelio Funes Mori este un candidat puternic pentru mulți comentatori, dar a jucat doar două meciuri complete pentru Monterrey din august. Uriel Antuna, în vârstă de 25 de ani, a făcut o figură bună într-un amical recent împotriva Irakului (gol și pasă de gol), dar și el este doar un mijlocaș. Henry Martin are performanțe foarte bune în Liga MX - ar putea fi el răspunsul? Este păcat că nici măcar Gerardo Martino nu știe răspunsul la această întrebare înainte de primul meci din grupă.

Problema marcării golurilor nu este nouă - este una dintre multele caracteristici ale echipei pentru care Mexicul a înstrăinat selecționerul. Nu numai că echipa sa nu a reușit să învingă SUA și Canada în calificări (înfrângeri în deplasare, doar remize acasă), dar a marcat mult mai rar decât rivalii săi, inclusiv în meciurile cu echipe mai slabe. Nici meciurile de sparring înaintea Cupei Mondiale nu inspiră optimism. Doar împotriva Irakului și Surinamului a reușit Mexicul să înscrie mai mult de două goluri. Ultima victorie la scor în fața unui adversar solid a fost 4:0 într-un amical cu Nigeria, în iulie... anul trecut.

Echipa ideală

Ochoa - Sanchez, Montes, Araujo, Araujo, Gallardo - Guardado, Álvarez, Rodriguez - Lozano, Martin, Vega.

Nici măcar profanilor în materie de fotbal nu trebuie să li se explice de ce Ochoa este în poartă. La urma urmei, nimeni nu întreabă de ce există un Turn Eiffel în Paris. Dacă Ochoa a apărat la patru Cupe Mondiale și se remarcă în continuare, de ce să-l schimbăm? Apărarea propusă este una dintre variantele sale mai tinere, deși nu este prea îndrăzneață. În întâlnirea cu Irak, Tata Martino a testat și o variantă cu cei doi tineri apărători mai apropiați de Ochoa. Împotriva Irakului, acest lucru poate fi permis, dar, la rândul său, nu trebuie să ne așteptăm la răspunsuri ferme cu privire la eficiența întineririi blocului defensiv după un astfel de meci.

Un triunghi la mijlocul terenului, cu Álvarez vârf mobil, pare cea mai probabilă așezare. În favoarea sa sunt chimia bună și experiența la mijlocul terenului. Atacul rămâne cel mai problematic. Cei doi Martin-Vega au un palmares foarte bun în campionatul mexican și se cunosc bine, în timp ce Lozano completează tridentul. Un astfel de atac se poate prezenta destul de bine dacă prinde o formă bună în timpul turneului. Defectul său fundamental constă în faptul că nu există nicio modalitate de a-l calibra corespunzător.

Jimenez, în centrul atenției

Pentru fanii mexicani, problemele de pe partea ofensivă sunt un motiv de îngrijorare, ba chiar și pentru selecționer. Tata Martino a fost un selecționer care a refuzat să își numească echipa până în ultimul moment posibil. Decizia sa în privința liniei de atac pare să aibă cele mai mari consecințe, iar noi nu vom ști până la ultimul meci din faza grupelor. Fiecare alegere este plină de riscuri. Nu e de mirare că presa mexicană urmărește fiecare mișcare a lui Raul Jimenez, ca și cum ar vrea să grăbească revenirea sa la forma maximă. Jimenez a fost în Anglia, Jimenez s-a întors la antrenamente, Jimenez este văzut într-un taxi. Cât de repede se mișcă, câte antrenamente a ratat, dacă își face injecții. Pentru că dacă nu el, atunci cine?

Deocamdată, îngrijorarea pentru jucătorul său a fost exprimată de noul antrenor al lui Wolverhampton, Julen Lopetegui. La urma urmei, echipa se află pe ultimul loc în clasamentul Premier League și va trebui să se lupte pentru menținerea în primă ligă. Prin urmare, spaniolul are nevoie ca atacantul să fie în cea mai bună formă posibilă, iar o revenire forțată nu poate decât să agraveze accidentarea sa la inghinali și, astfel, să-l scoată din joc pentru o perioadă lungă de timp. "Important pentru mine nu este Cupa Mondială, ci Wolves. Respect decizia lui și a selecționerului, dar trebuie să ne apărăm obiectivele". - a adăugat antrenorul, care se pregătește încet-încet pentru returul din prima ligă engleză.

Predicții

În mod obiectiv, este greu de văzut locul lui El Tri dincolo de faza eliminatorie a turneului, dar și mai greu de imaginat este ca această națională să treacă mai departe de ghinionistele optimi de finală. Pentru a intra în istorie și a ridica blestemul, echipa va trebui să se ridice la înălțimea capacităților sale, să evite natura sa tipică de chimeră și, în plus, să se bazeze pe abilitățile individuale ale liderilor săi. Sunt într-adevăr multe condiții de îndeplinit...