Urmărește activitatea clubului Sporting pe Flashscore
De la călătoria cu autobuzul din Algarve până la Academie: "Sunt acolo unde mi-am dorit întotdeauna să fiu"
- Născut în Portimão și cu Sporting din 2018/19, João Simões este campion național de tineret, campion național de seniori în sezonul 2024/2025 și câștigător al Cupei Portugaliei în același sezon. Cum ai ajuns la Sporting?
Am început să joc pentru Silves și apoi am mers la Portimonense. La Portimonense m-au chemat pentru un trial, prima dată în 2014. Totul a mers bine și de atunci am început să iau parte la turnee. În 2018/2019, am început să călătoresc cu Gabriel Silva în fiecare sâmbătă cu autobuzul de la Portimão la Lisabona.
- Este încă o călătorie destul de lungă, nu-i așa?
Da. Amândoi călătoream singuri. Plecam cu autobuzul la 8:30 din Albufeira sau Portimão, în funcție de caz. Ajungeam aici, jucam la ora 15:00, apoi porneam înapoi la 18:30 și ajungeam acasă în jur de 22:00–22:30. Așa a fost timp de trei ani, până când am ajuns la academie, la categoria Under 14, moment în care am început să locuiesc acolo și să-mi construiesc propriul drum.
- Ce schimbări ai găsit când ai plecat de la Portimonense la un club ca Sporting?
Am întâlnit mulți jucători cu o calitate și un talent enorm. Modul de lucru era foarte diferit, la un nivel superior. A fost un șoc pozitiv și totodată o mare bucurie, pentru că îmi doream foarte mult să vin aici.
- Ai fost fan Sporting de la o vârstă fragedă?
Da, întotdeauna am fost.
- Deci îți îndeplinești un vis.
Sunt sigur de asta. A fost dintotdeauna un vis să ajung la Sporting. Desigur, a presupus multă adaptare și numeroase sacrificii. Faptul că am fost departe de familie a fost greu, dar visul a fost mai puternic. Le-am spus mereu părinților mei că îmi doresc să vin aici și nu am lăsat dificultățile să mă doboare. Știam că lupt pentru visul meu și pentru visul lor, pentru că fericirea mea este și fericirea lor. Am venit cu mintea limpede, convins că tot ceea ce fac aici va da roade.
- Și a dat roade. Ai jucat aproape întotdeauna la un nivel superior vârstei tale?
Da, am fost campioni la Under-15. Apoi am urcat la Under-17, apoi la Under-19, apoi la echipa B și apoi la echipa A. Astăzi sunt la un nivel la care mi-am dorit mereu să ajung.
"Academia ne oferă tot ce ne trebuie pentru a ajunge la prima echipă"
- În timpul anilor tăi de formare, cum era viața ta de zi cu zi între antrenamente și școală? Ce fel de sprijin ai avut?
Sporting a fost întotdeauna foarte susținător. Valorile clubului sunt clar conturate, iar școala a avut mereu prioritate. Aveam dreptul să jucăm sau să ne antrenăm doar dacă obțineam rezultate bune, așa că nu exista loc pentru relaxare. Sprijinul doamnei Aida, care pentru noi este ca o mamă, dar și al supraveghetorilor a fost esențial, ei au reprezentat adevărate figuri paterne. Atunci când aveam o zi proastă, ei erau cei care ne ofereau îmbrățișarea care ne lipsea de acasă. Întregul personal al academiei – supraveghetori, pedagogi, psihologi – joacă un rol fundamental în succesul nostru, atât pe teren, cât și în afara lui.
-Dar depinde și de tine.
Desigur, dar fără ajutorul lor ar fi imposibil să ajungem unde ne dorim.
- În ceea ce privește colegii, ai împărțit camera cu cineva?
”Da. În primul meu an la Under 15 am împărțit camera cu Tomás Mendes, un coleg din aceeași generație. El este pe drumul cel bun și, din fericire, se află în continuare aici, la Sporting. Apoi am stat cu un băiat din Madeira, Tomás Cerqueira, tocmai pentru a-l ajuta să se integreze. Ulterior, am petrecut doi ani alături de Miguel Gouveia, iar în ultimul meu an la academie am împărțit camera cu Gonçalo Peregrino, și el din Portimão. Eram ca un frate mai mare pentru el. Venea la mine în cameră pentru sfaturi și pentru a-l ajuta cât puteam. Am avut mereu colegi de cameră buni, iar experiența a fost una foarte plăcută.
- Ați fost alături unii de alții, mai ales de cei veniți de mai departe?
Categoric. Am fost ca niște frați. Socializam, luam cina împreună... Eram în jur de cincizeci sau șaizeci. Toți cu același vis de a ajunge în prima echipă. Întotdeauna am încercat să ne ajutăm unii pe alții, pentru că numai așa puteam ajunge acolo.
- Cum ai defini Academia Sporting și munca desfășurată aici?
Este incredibilă. Academia ne oferă tot ce avem nevoie pentru a ajunge în prima echipă. În toate sectoarele. Avem acces la tot - antrenament, sală de sport, consiliere psihologică și educațională, mâncare, totul. Spațiul este conceput pentru a te menține concentrat. Asta ajută foarte mult. Toată structura este pusă la punct pentru a antrena din ce în ce mai mulți tineri pentru prima echipă.
Visul echipei A: "Este supremul"
- Ai peste cincizeci de selecții internaționale. Ce înseamnă pentru tine să reprezinți Portugalia, știind că ai fost crescut în această academie?
Să reprezinți echipa națională este apogeul. Este cea mai mare onoare pentru oricine joacă pentru țara sa. Înseamnă mândrie, dar și o responsabilitate uriașă, pentru că, dincolo de faptul că îmi reprezint națiunea, îi reprezint și pe părinții mei, precum și pe prieteni. Cu toții visăm să ajungem la echipa A. Știm că este foarte dificil, dar acesta este obiectivul.
- Este printre visele tale de viitor să joci pentru echipa națională de seniori?
Cu siguranță. Nu știu când va fi sau dacă se va întâmpla, dar lucrez pentru asta, conștient de dificultatea, nivelul și responsabilitatea pe care le implică.
- Ai debutat la U-17 când aveai 15 ani și la U-19 când aveai 16 ani. A avut vreun impact faptul că ai jucat peste categoria ta de vârstă?
A fost ceva natural pentru mine. Când eram mai mic, jucam pe stradă cu fratele meu mai mare și cu oameni mai în vârstă, așa că eram obișnuit. Întotdeauna m-am apucat de joc în același mod, cu naturalețe și bucurie, la fel ca și astăzi. Încerc să iau cu mine acest spirit al fotbalului de stradă.
- Ai trecut direct de la echipa de tineret la echipa B. Cum a fost această tranziție?
A fost după Campionatul European. Am jucat vreo nouă meciuri cu echipa B și apoi am fost chemat de domnul Amorim să mă antrenez cu echipa A. De atunci, slavă Domnului, am rămas până astăzi.
- Cum ai primit vestea că te vei antrena cu prima echipă?
Este vorba despre apreciere, dar și despre multă responsabilitate. Uneori nici nu realizezi ce înseamnă cu adevărat echipa A. A fost o bucurie uriașă. Să fiu alături de jucători precum Morten (Hjulmand), Morita, Dani (Bragança), Nuno (Santos), Pote sau Trincão, fotbaliști care au deja o istorie la club, a fost un motiv de mândrie. Pentru cei dintre noi care i-am privit ani la rând ca suporteri, a fost ceva special. A fost, totodată, un șoc pozitiv să înțeleg că sunt oameni obișnuiți și că, într-o zi, și eu pot scrie istorie la Sporting.
- Ai avut emoții când ai pășit prima dată pe teren?
Nu am tremurat, dar am simțit acea nervozitate firească. A fost un amestec de fericire și responsabilitate.
"Merg des să urmăresc meciurile U-13 și U-14 și văd o mulțime de talente"
- Ruben Amorim ajută la liniștirea tuturor.
Da, grupul m-a primit foarte bine din prima zi. Se obișnuiește ca jucătorii tineri să se antreneze cu prima echipă, ceea ce facilitează adaptarea și apropie cele două grupuri.
- Dacă te uiți la echipa B și la nivelurile inferioare, crezi că sunt mai mulți jucători capabili să ajungă la nivelul tău?
Categoric. Quenda și cu mine mergem des să urmărim meciurile U-13 și U-14 și sunt copii cu multă calitate care ar putea ajunge în echipa A. Este un drum lung, dar poți vedea o mulțime de talente. Este incredibil.
- Ai semnat un contract profesionist în februarie 2023. Cum te-ai simțit în acel moment?
A fost un vis devenit realitate, dar asta nu înseamnă că drumul este gata. Este o călătorie lungă, cu multe dificultăți. O mulțime de oameni încearcă să reușească și nu reușesc. Trebuie să rămâi cu picioarele pe pământ, să o iei ușor și să asculți de experți. Doar ascultându-ți bătrânii poți ajunge acolo.
- João Pereira a fost cel care te-a lansat în prima echipă în meciul din Cupa Portugaliei cu Amarante. Cum îți amintești acel moment?
A fost un vis devenit realitate. Încă de când am ajuns la Sporting, mi-am dorit mereu să joc la Alvalade. Pe lângă împlinirea personală, este și o mare responsabilitate, pentru că tinerii din academie ne privesc ca pe un exemplu.
- Vă simțiți ca o referință pentru ei?
Da.
- Și vorbiți cu jucătorii tineri?
Da, în fiecare zi. Merg să o văd pe Aida, "mama" mea și a lui Quenda, și de obicei vorbesc cu copiii. Îi întreb ce mai fac, cum merge școala, le dau sfaturi și, uneori, îi mai ”bat la cap” când e nevoie. Este important să îmi amintesc de unde vin și să fiu alături de ei. Suntem oameni normali. Și mă pun în locul lor și mi-ar plăcea ca cineva de la prima echipă să vină și să vorbească cu mine.
- Acest spirit face parte din ADN-ul lui Sporting?
Absolut. Există mult sprijin reciproc, suntem cu toții frați. Grupul este foarte unit și asta se reflectă pe teren. Valorile sunt foarte bine definite.
"Simt că mai am mult de muncit și de progresat"
- Ai marcat primul tău gol pentru prima echipă împotriva lui Nacional. A fost un moment special?
Da, a fost ceva cu adevărat special. Cred că reacția mea spune totul despre cât de important a fost acel moment. Să marchezi este, până la urmă, scopul jocului, iar să reușești acest lucru pentru clubul tău de suflet, pe Alvalade, cu familia în tribune și auzind numele stadionului, este greu de descris. A fost ca un vis devenit realitate, desprins parcă din ce vedeam la televizor. Sunt extrem de recunoscător.
- A fost un moment care a compensat toată munca grea și sacrificiile de peste ani?
Da. Simplul fapt de a fi aici este o sursă uriașă de recunoștință. Totul a meritat. Îmi trăiesc visul, la clubul pentru care mi-am dorit mereu să joc. Nu aș putea cere nimic mai mult.
- Ai primit Premiul Stromp la categoria "Academie" și apoi la categoria "Descoperire". Te simți ca o revelație sau deja o certitudine?
Simt că mai am mult de muncit și de progresat. Am doar optsprezece ani și mai am multe de învățat. Voi continua să muncesc din greu și să-mi ascult bătrânii, mereu calm și concentrat pe a ajuta Sporting.
- Ce sfat i-ai da unui tânăr care ar veni să bată la ușa lui Sporting?
I-aș spune să accepte imediat. Sporting oferă un sprijin incredibil - pedagogie, psihologie, supervizare - și formează atât oameni, cât și jucători. În cele din urmă, cariera se termină și cel mai important lucru este ființa umană. Valorile pe care le înveți aici rămân cu tine pentru toată viața.
- Cum rămâne cu studiile tale? Încă mai studiezi?
Da, am terminat anul 12 și am plecat la facultate, la FMH, să studiez Știința Sportului.
- Simți că poți fi de folos în viitor, când îți vei termina cariera?
Absolut. Nu știi niciodată ce îți rezervă ziua de mâine. Cariera unui fotbalist este scurtă, iar cunoașterea nu ocupă niciodată loc.
- Aceste valori sunt transmise și în cadrul antrenamentelor?
Da. Întotdeauna ni s-a spus că școala este foarte importantă. Avem proiectul, în Alcochete, cu profesori care ne ajută și ne dedică timp suplimentar. Aș vrea să profit de această ocazie pentru a le mulțumi, pentru că sunt fundamentali.
- În final: cum te simți când treci de poarta Academiei, știind că doi câștigători ai Balonului de Aur au fost antrenați acolo, inclusiv Cristiano Ronaldo?
Este o oglindă fidelă a ceea ce reprezintă Academia Sporting. Există foarte mulți jucători de o calitate extraordinară – Nuno Mendes, Quaresma, Inácio, Quenda și mulți alții. Rezultatele și ierarhiile de la nivelul grupelor de tineret reflectă clar nivelul ridicat de calitate și talent care se regăsește aici.