Pe 16 aprilie 1983, ”tricolorii” conduși de pe bancă de Mircea Lucescu învingeau pe fostul stadion ”23 August” proaspăta campioana mondială, Italia.
Cu cinci luni înainte, România obținea un 0-0 pe stadionul Comunale din Florența în fața a peste 55.000 de italieni, într-un meci la finalul căruia antrenorul azzurrilor, Enzo Bearzot, urma să declare: ”Noi am fost cei care am predat lumii tactica apărării cu orice preț, dar acest cattenaccio construit de România a fost unul perfect”.
Înaintea partidei de la București, România se afla pe primul loc în grupă, cu cinci puncte, fiind urmată de Cehoslovacia, Italia și Suedia cu câte trei puncte și Cipru cu unul mai puțin, în contextul în care atunci victoria era recompensată cu două puncte.
Peste 80.000 de suporteri din toată țara au umplut defunctul stadion bucureștean purtând România spre ceea ce avea să fie considerată la momentul respectiv cea mai mare victorie din istoria fotbalului nostru. Una care depășea succesul în fața Angliei cu trei ani în urmă, fiind privită chiar și peste cea repurtată asupra Cehoslovaciei în Groapa cu lei de la Guadalajara.
Italia, îmbătată de succesul reușit în urma cu un an la Mondialul din Spania, a început modest campania pentru europeanul francez, înregistrând doar trei remize (2-2 cu Cehoslovacia, 1-1 cu Cipru! și 0-0 cu România), astfel că pentru Paolo Rossi et co. meciul de pe ”23 August” avea un caracter aproape decisiv.
România s-a impus cu 1-0, printr-un gol de generic reușit de Boloni în urma unei lovituri libere, rezultat ce va duce naționala noastră, în cele din urmă, spre o calificare istorică la Euro 84 după un meci decisiv jucat la Bratislava.
”Cel mai greu meci din viața mea de jucător și antrenor. O agonie, nu alta. Parcă nu se mai termina! Italienii au jucat foarte bine după pauză. Cred că squadra azzura a făcut cel mai bun meci al ei după El Mundial. Știam că-i putem învinge în primul rând dintr-o fază fixă. Am studiat mult jocul lui Bearzot, am disecat echipa, fazele, jucătorii. Băieții noștri au fost formidabili! Dar nu suntem încă la turneul final! Avem șanse mari, dar, la drept vorbind și Italia mai are șanse teoretice. Grupa se joacă. Din echipa mea ar fi nedrept să remarc pe cineva”, avea să declare după meci Mircea Lucescu.
”În primele 45 de minute echipa României a impus un ritm infernal, care ne-a sufocat. După aceea, partida a intrat pe planul manevrelor tactice și n-am mai reușit să combinăm nimic. Adevărul este că Lucescu s-a jucat cu Bearzot ca pisica cu șoarecele prins în cursă. Antrenorul italian nu a găsit mijloacele potrivite pentru a răsturna o situație care începuse să se precipite încă din prima parte a jocului”, au scris după meci și jurnaliștii de la Corrierre dello Sport.
România era alcătuită atunci pe scheletul Universității Craiova, care a avut în teren cinci titulari: Ștefănescu, Ungureanu, Geolgău, Cămătaru și Balaci, pe final urmând să intre și Sorin Cîrțu. Peste numai patru zile însă, oltenii lui Tică Oțet aveau să remizeze cu Benfica și să rateze ”la milimetru” calificarea în finala Cupei UEFA.
Și ca un alt amănunt interesant, partida cu Italia a fost condusă la centru de nimeni altul decât francezul Vautrot, cel care avea să devină cu adevărat faimos în țara noastră abia peste trei ani, când va arbitra finala nemuritoare de la Sevilla.
România – Italia 1-0, preliminariile CE 1984
A marcat: Boloni (24)
Stadion: 23 August, 16 aprilie 1983. Spectatori: 80.000
România: Moraru – Rednic, Iorgulescu, Ștefănescu, Ungureanu – Augustin (70 Andone), Boloni, Klein – Balaci – Geolgău (87 Cîrțu), Cămătaru. Antrenor: Mircea Lucescu
Italia: Zoff – Gentile, Collovati, Scirea, Cabrini – Marini, Tardelli, Antognoni (57 Dossena), Conti – Bettega (70 Altobelli), Rossi. Antrenor: Enzo Bearzot.