Anglia-Argentina 1-2
Procesiunea spre emblematicul Obelisc, epicentrul sărbătorilor din centrul capitalei argentiniene, a început imediat după fluierul final. "Cine nu sare e englez!", cântau și săreau toți la unison.
Meciul a fost încărcat de simbolism.
Argentina și Regatul Unit au purtat în 1982 războiul din Malvine, asupra căruia Buenos Aires revendică suveranitatea, iar patru ani mai târziu Diego Maradona a eliminat Anglia în sferturile de finală ale Mondialului din Mexic cu două goluri rămase în istorie: controversata 'Mâna lui Dumnezeu' și celebrul 'Gol al Secolului'.
La finalul unui meci care pentru mulți argentinieni a contat la fel de mult ca o finală, necunoscuții s-au îmbrățișat, șoferii au claxonat, bulevardul 9 de Julio s-a colorat în alb și albastru și chiar a fost văzută cel puțin o cerere în căsătorie într-un bar din centrul orașului.
Baricadele anti-revoltă, care mai devreme fuseseră instalate de poliție pentru a ține sub control mulțimea, nu mai erau vizibile printre atâția suporteri în alb-albastru.
"La fiecare meci ni se întâmplă la fel. Luptăm până la final și câștigăm. E incredibil ce putem realiza", a spus Fabián Sidotti, un comerciant de 37 de ani, cu două steaguri argentiniene pictate pe obraji.
"Până în ultimul minut se poate întâmpla orice", a adăugat el. Dar privind spre finala de duminică împotriva Spaniei, a cerut să nu fie subestimat adversarul și "să încurajăm până în ultimul minut, orice ar fi".
"Impresionant"
În apropiere, lângă istoricul Teatru Colón, cineva lansa artificii. Sunetul tobelor se amesteca cu mirosul de praf de pușcă și cu cântecele fanilor.
Un tânăr s-a urcat pe un semafor pentru a flutura steagul. Jos, mulțimea îl încuraja cu imnul acestui Mondial 2026: "Pentru Malvine, pentru Diego, pentru ultima Cupă Mondială a lui Leo...".
Între timp, într-un fan zone unde s-au adunat mii de oameni, apa și berea au zburat prin aer în timpul sărbătorii. "Acum merg pe jos până la 9 de Julio", a spus un suporter către grupul său de prieteni, pornind la drum pe cei șapte kilometri până la Obelisc.
În mai multe zone ale orașului, autobuzele erau pline de suporteri care făceau vehiculele să vibreze cu săriturile lor, iar metrourile ajungeau în stații cu claxoanele pornite.
"A fost impresionant acest meci și acest rezultat. Fericirea pe care mi-o dă", a declarat pentru AFP Rogelio Díaz, un fermier de 30 de ani.
"Cu Spania am toată încrederea în echipă. Se suferă mereu, la fiecare meci am suferit, dar să fie tot așa, merităm încă un Mondial", a adăugat el.
Meciul lui Gladys
Mai la sud, în cartierul Caballito, un vecin înfășurat din cap până-n picioare într-un steag argentinian striga la o colț de stradă: "Malvinele sunt ale noastre, și Mondialul! Olé, olé, olé, Messi, Messi!".
Când scorul era încă 1-0 pentru Anglia, Gladys, o pensionară de 70 de ani care urmărea meciul într-un mic bar lângă Obelisc, împingea imaginar mingea spre poarta adversă cu o mână, în timp ce cu cealaltă atingea o fotografie cu Maradona lipită pe perete.
"Pentru mine, asta funcționează pe interior", a povestit ea pentru AFP. "În plus, există o încărcătură subiectivă importantă la acest meci", a adăugat, făcând referire la Maradona și Malvine.
Golul lui Anthony Gordon, din minutul 55, a întrerupt brusc cântecele din bar. Tobele care nu tăceau înainte, au amuțit. S-a făcut liniște deplină și s-a auzit doar un tacâm lovind o farfurie. Mulți și-au dus mâinile la cap.
Gladys, care nu a vrut să-și spună numele de familie, a continuat să împingă imaginar mingea pe tot parcursul meciului, în timp ce timpul trecea, iar restul suporterilor se încruntau și priveau cu îngrijorare la televizor.
La final, când toți din bar se îmbrățișau ca și cum s-ar fi cunoscut, Gladys a rămas la fel de calmă.
"Sunt liniștită, pentru că știam că vom câștiga", a spus ea. "Și cu Spania o să câștigăm", a încheiat.