Cursa inaugurală (1903)
Pe 1 iulie 1903, 60 de cicliști s-au adunat în fața Café Le Réveil-Matin din Montgeron, o suburbie a Parisului, pentru a porni într-o călătorie care avea să devină istorică: prima ediție a Turului Franței. Prima cursă a fost organizată pe o distanță de 2.428 de kilometri, împărțită în doar șase etape, iar cicliștii au fost nevoiți să pedaleze noaptea pe drumuri neasfaltate și dificile. Maurice Garin, un coșar, a câștigat cursa, parcurgând traseul epuizant în aproximativ 94 de ore și obținând un premiu de 3.000 de franci.
Confruntarea cu munții (1910):
Cursa s-a transformat dintr-o probă de anduranță pe teren plat în provocarea supremă a ciclismului atunci când organizatorul Henri Desgrange a avut ideea de a trimite plutonul peste vârfurile impunătoare ale Pirineilor. În etapa a 10-a (de la Bagnères-de-Luchon la Bayonne), cicliștii au fost nevoiți să urce patru munți de temut: Col du Peyresourde, Col d'Aspin, Col du Tourmalet și Col d'Aubisque.
Drumurile erau puțin mai mult decât niște poteci de pământ, iar cicliștii trebuiau să le parcurgă pe biciclete grele, cu o singură viteză, fără niciun ajutor. Când câștigătorul general al Turului, Octave Lapize, a ajuns în cele din urmă la linia de sosire complet epuizat după ascensiunea pe Aubisque, a strigat "Asasini!" către oficialii cursei.
Tricoul galben (1919):
Pentru ca liderul cursei să fie ușor de recunoscut în pluton, Desgrange a introdus tricoul galben ("maillot jaune"). Culoarea galbenă a fost aleasă în onoarea sponsorului fondator al cursei și a ziarului sportiv L'Auto. Eugene Christophe a fost primul ciclist care a purtat tricoul galben, care la început era confecționat din lână groasă, ceea ce îi făcea pe cicliști să sufere de căldură în timpul verii. Citește mai multe despre diferitele tricouri din cursă aici.
Legenda belgiană Eddy Merckx deține recordul, purtând tricoul galben timp de 96 de zile de-a lungul carierei sale. Tricoul galben a fost introdus oficial și în cursa feminină în 2022.
Cultura spectatorilor:
Turul rămâne celebru ca fiind unul dintre puținele mari evenimente sportive la care poți asista gratuit de pe marginea drumului. În primii ani, în special muncitorii francezi se adunau pe margine pentru a-și încuraja eroii naționali. Astăzi, milioane de fani vin din întreaga lume și campează zile întregi doar pentru a vedea plutonul trecând.
Cățărarile iconice (precum Alpe d'Huez sau Mont Ventoux) s-au transformat în locuri tradiționale de vizionare, iar caravana publicitară a devenit o adevărată paradă de marketing care durează o oră. Odată cu creșterea constantă a interesului pentru cursă, autoritățile s-au confruntat cu dificultăți în a asigura siguranța cicliștilor în fața fanilor prea entuziaști.
Extindere și echipe:
Dacă la început, în 1903, era o cursă a indivizilor fără sprijin, care se bazau pe propriile abilități mecanice și rezistență fizică, astăzi Turul a devenit o competiție extrem de organizată, cu echipe care trebuie să se califice. În prezent, plutonul este format, de obicei, din 22 de echipe, fiecare având câte opt cicliști, susținuți de flote de mașini de asistență, antrenori, nutriționiști și mecanici.
Astăzi, echipele beneficiază de bugete corporative de milioane de dolari, iar datorită valorii uriașe de PR a cursei, branduri precum Banesto, Carrera, Rabobank, Decathlon, Festina, Ineos și Red Bull și-au consolidat și mai mult imaginea prin Turul Franței.
Deținătorii recordurilor:
Patru cicliști legendari împart recordul pentru cele mai multe victorii în Turul Franței, fiecare câștigând cursa de cinci ori: Jacques Anquetil (Franța), Eddy Merckx (Belgia), Bernard Hinault (Franța) și Miguel Indurain (Spania). Notă: Lance Armstrong a câștigat șapte titluri consecutive (1999–2005), dar a fost deposedat de toate titlurile din cauza utilizării substanțelor pentru creșterea performanței.
Mark Cavendish (GBR) deține recordul pentru cele mai multe victorii de etapă (35). Eddy Merckx este singurul ciclist care a câștigat în același Tur atât Clasamentul General, cât și Clasamentul pe Puncte și Clasamentul Cățărătorilor (1969).
Ciclismul feminin:
Ciclismul feminin în Turul Franței a avut de înfruntat restricții și discriminări de-a lungul secolului XX pentru a ajunge la ceea ce este astăzi modernul Tour de France Femmes. În 1984, Turul Franței Feminin s-a desfășurat în paralel cu cursa masculină, cu versiuni scurtate ale etapelor băieților și linii de sosire comune, dar a fost ulterior abandonat din cauza costurilor ridicate și a acoperirii comerciale limitate.
Ulterior, au existat mai multe încercări de a stabili o cursă feminină pe etape, însă finanțarea și disputele legale privind marca înregistrată cu organizatorii Turului Franței au reprezentat obstacole frecvente. Astăzi, cursa a crescut și a devenit un eveniment de top în cadrul UCI Women's WorldTour.